„Un roman care vorbeşte fără rezerve, dar deloc didactic despre trauma epocii #MeToo.” (Sir Jonathan Bate)

Editura Polirom vă oferă un fragment din romanul Sub punte de Sophie Hardcastle, apărut de curând în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba engleză de Lucia Popovici.

Când se trezeşte pe un iaht fără să-şi amintească deloc cum a nimerit acolo, tânăra Olivia primeşte ajutorul a doi străini care îi vor schimba pentru totdeauna cursul vieţii. Alături de Mac şi Maggie, Oli învaţă să navigheze pe ocean şi să-şi descopere ochiul artistic şi o capacitate foarte rară de a auzi sunete şi a simţi emoţii în culori. Patru ani mai târziu, cunoscătoare intimă de-acum a vieţii pe mare, Oli se angajează pe iahtul Poseidon, alături de un echipaj de bărbaţi al cărui căpitan, Vlad, o tratează cu neîncredere, din cauza vechilor prejudecăţi şi superstiţii potrivit cărora femeile îţi poartă numai ghinion pe mare. Exploziile de culori şi experienţele iniţiatice de pe Marea Coralilor lasă loc ploii cu maţe de peşte şi beznei de sub punte, unde nimeni nu te ia în seamă când ţipi. Sub punte evocă în culori tari şi cu o sinceritate uneori brutală clipele de revelaţie sau de cotitură, trauma vie sau îngropată şi extazul artistic în plină desfăşurare, într-o continuă, curajoasă explorare din Sydney pe Marea Coralilor şi de la Londra până în Antarctica, prin viziunea sinestezică a unui personaj original.

„Noul roman al lui Sophie Hardcastle, Sub punte, are ca temă femeile, corpurile lor şi peisajul înconjurător, însă şi violenţa sexuală, trauma şi supravieţuirea prin revendicarea propriei poveşti. [...] E o proză fremătând de culori şi umbre ce conferă noi dimensiuni experienţelor evocate.” (The Sydney Morning Herald)

„Sub punte e un roman uimitor. Un text poetic care se poate citi la fel de uşor atât cu voce tare, cât şi în tăcere. [...] Inima cărţii – şi chiar are inimă, mai mult decât atâtea altele – rezidă în explorarea identităţii feminine. E o carte care se adresează oricui a simţit impactul dureros al misoginiei sau consecinţele violenţei.” (Australian Book Review)

„Limbajul cărţii este poetic, şi totuşi accesibil – se citeşte uimitor de uşor. Povestea este sfâşietoare, şi totuşi de un omenesc simplu. Personajele, chiar şi acelea minore, prind viaţă în pagină, şi totuşi servesc unui scop mai înalt al autoarei, unul clar politic. Sophie Hardcastle are talentul de a transforma subtil percepţia cititorilor săi, chiar şi a cititorilor masculini. Un adevărat dar.” (The Canberra Times)

FRAGMENT

„mac de mare

Mă duc acasă la Adam vineri după‑amiază, într‑o pereche de pantaloni largi şi un pulover lăbărţat. Sunt la ciclu şi mă dor sâni, aşa caă port o bustieră confortabilă.

Soarele asfinţeşte peste port. Marea e de un portocaliu vălurit. Adam e pe balcon, cu o cutie de bere desfăcută pe masă. Când mă vede intrând pe portiţa laterală spre balcon, îmi spune:

— Toţi băieţii merg la bar.

— Credeam c‑o ardem la un film.

— Ei, asta era înainte să aflu că merg ei la bar.

— Sunt foarte obosită, spun.

— Liv, toţi prietenii mei merg.

Îmi vine să‑i spun: Tocmai a murit bunicu‑meu. A fost o săptămână infernală. Sunt epuizată ca dracu’. Dar nu îi spun nimic, pentru că se ridică de pe scaun şi vine la mine. Şi mă sărută. Mă sărută. Mă sărută. Mă sărută. Iar apoi mă întreabă:

— Aşa mergi îmbrăcată?

Intru în bar după Adam. Miroase a suporturi de pahar îmbibate cu bere şi a covor uzat. Îmi comandă un pahar cu vin, deşi îi spun că nu am chef să beau, apoi ne ducem băuturile la o masă unde stau cinci tipi îmbrăcaţi la costum.

Jake, unul dintre tipii noi din grup, pe care l‑am mai văzut de cel puţin trei ori până acum, mi se prezintă din nou.

— Încântat de cunoştinţă, spune.

— Aha, fac eu, iar Adam îmi trage un scaun.

Mă aşez lângă el şi iau o gură de vin.

Henry, singurul din grup care nu bea, se întoarce spre mine:

— Bună, Olivia. Ce mai faci?

— Sunt cam obosită, spun, însă, văzând că îi piere cheful de vorbă, mă înviorez. Dar, în afară de asta, sunt bine! Tu ce mai faci?

— Da, foarte bine. Abia am început să lucrez la Deutsche Bank. Obositor, dar şi foarte distractiv. Adam zicea că ai obţinut un stagiu la Lazard? E incredibil.

— Da, mersi. Încep săptămâna viitoare.

— Palpitant, spune el, ridicându‑şi paharul cu suc. Noroc!

Ciocnim. Mă prefac că iau o înghiţitură. Apoi Henry se întoarce spre Jake şi încep să vorbească despre acţiunile în care tocmai a investit Jake. Merge la risc. E dispus să piardă. Câştigul ar fi enorm.

După o vreme, începe să mă doară spatele. Scaunele astea de bar sunt groaznic de incomode.

— Nu‑ţi place vinul? mă întreabă Adam cu limba un pic împleticită.

Te ustură ochii de la whisky‑ul din respiraţia lui.

Ridic din umeri. Apoi îl văd pe Jake strecurându‑i ceva lui Adam pe sub masă.

Nici nu e prima dată când se întâmplă – doar că am obosit. Oboseala aia care te doboară după ce stai prea mult la soare. Şi pur şi simplu nu vreau să am de‑a face cu Adam varză de la coca, spunându‑mi aceeaşi poveste la nesfârşit.

Am transpirat. Doamne, sunt leoarcă. Simt că iau foc. De la tâmpenia asta de pulover pe care nu pot să‑l dau jos, pentru că pe dedesubt am doar un căcat de bustieră.

Îmi scot telefonul şi îi scriu un mesaj. Pe bune îţi jur, dacă aia e ce cred eu că e, plec.

Îi bipăie telefonul în buzunar. Îl scoate.

— O, ce să vezi, am primit un mesaj de la Olivia. E haios, doar stă chiar lângă mine.

Jake râde.

— Citeşte‑l cu voce tare!

Mă aplec peste masă, cu nasul în pământ. Doar n‑o să‑l citească.

Ba sigur c‑o să‑l citească.

— Pe bune îţi jur, dacă aia e ce cred eu că e, plec, citeşte Adam.

Ridic ochii, mă uit la el.

Îmi întâlneşte privirea.

— Bine, atunci cară‑te.

Când cobor din taxi, plouă. Lacrimile şi cerul mi se amestecă pe obraji. Intru şi găsesc un anunţ lipit pe uşa liftului. Defect. Administraţia îşi cere scuze pentru neplăcerile create.

Până să ajung la apartamentul meu de la etajul şapte, îmi ard coapsele. Descui uşa, intru şi mă întind pe podeaua din living. Întorcându‑mă pe spate, mă şterg la ochi, iar apoi îmi suflu nasul în mâneca gecii. Cu ochii aţintiţi în tavan, observ pete de umezeală, ca o invazie de alge. Îmi amintesc cuvintele lui Maggie. Marea Coralilor e magică iarna. Îmi imaginez că tavanul se preface în apă. Se scurge. Devine un cer noptatic, presărat cu stele. Ce senzaţie de vast şi deschis îţi dă probabil totul. Acolo, la nord, într‑o mare de flori de coral. Cât de magic.

Îmi scot telefonul.

Mac răspunde la al doilea ţârâit.

— Sunt Oli, spun. M‑am răzgândit. Mai pot să vin cu voi pe Marea Coralilor?

— Nici nu ne gândeam că nu vii.”

Sophie Hardcastle s-a născut în 1993, la Sydney. Părinţii ei erau marinari de profesie, participând la întreceri nautice pe iahturi, iar Sophie a învăţat la rândul ei navigaţia şi surfingul competitiv. Şi-a luat diploma în arte vizuale la Sydney College of the Arts, specializându-se în pictură. Este scriitoare, artistă, scenaristă şi cercetătoare. A publicat un volum de memorii, Running like China (2015), centrat pe experienţele ei ca persoană diagnosticată tardiv cu tulburare bipolară. Este şi autoarea unui roman pentru adolescenţi de mare succes, Breathing Under Water (2016). În 2018 a studiat literatura engleză ca bursieră la Worcester College, University of Oxford, perioadă în care a scris Sub punte, pentru care s-a inspirat din propriile experienţe pe mare, în Antarctica, precum şi din două episoade dureroase de violenţă sexuală suferite în adolescenţă şi la vârsta de douăzeci şi trei de ani. În prezent lucrează ca asistent de cercetare la University of Oxford. Sophie Hardcastle este coscenaristă şi coregizoare a miniserialului online Cloudy River.