bookblog.ro

---

Fragment: „O ureche de om pe o spinare de șoarece” de O. Nimigean.

Scris de • 1 April 2020 • in categoria Altele

Titlu: O ureche de om pe o spinare de șoarece

Autor: O. Nimigean

Editura Polirom

Număr pagini: 424

ISBN: 978-973-46-8086-3

Tip ediție: broșată

Format: 130x200

An apariție: 2020

Misiunea intelectualului public (dar probabil cer prea mult de la această categorie ambiguă, cu un instinct de putere cel mai adesea impur – vocea: „Întotdeauna!”), în orice caz, a scriitorului (de obicei doar indirect public, în ciuda subspeciei sale sartriene), este să nu sară dintr‑un talger al balanței ideologice în altul, să nu se comporte ca un propagandist sau ca un komisar, ci să identifice, oriunde s‑ar afla, germenii gîndirii și practicii totalitare. Nimic mai mult. Și, cel puțin de la un grad de toxicitate totalitară, nimic mai puțin.

Proust către Jacques Rivière: „Je déteste tellement les ouvrages idéologiques…”.

O veste bună și o veste rea. Încep cu vestea bună: totalitarismul dur a dispărut din fostul spațiu sovietic, adicătelea și din țărișoara noastră. Ne asigură Stéphane Courtois, intr‑un interviu din Revue des deux mondes. Ura! Ura! Ura! Acum, vestea rea: el persistă totuși ca totalitarism soft. Și Courtois îi enumeră ipostazele.

S‑ar subînțelege, pornind chiar de la stilistica termenilor, preluați sau calchiați după limba de lemn a propagandei comuniste, că antimilitarismul sau anticapitalismul din Est reprezintă reflexul vechii îndoctrinări de tip sovietic, un soi de fosilă ideologică, mai mult pitorească decît realmente nocivă. Dar s‑ar putea înțelege și altceva, iar asta mă contrariază, anume că istoricul francez judecă el însuși pe alocuri în tiparul revolut al războiului rece. Nu cred că a nu mai privi astăzi Occidentul din perspectiva dorinței mimetice (idilizindu‑l cum o făceam pe vremuri de după sîrma ghimpată a lagărului comunist), ci dintr‑una critică (cel puțin pe considerentul că sîntem totuși parte a lui și constituie realitatea noastră curentă și viitoare) te etichetează de la sine ca „spirit totalitar”. Atunci marii disidenți ar fi niște retrograde spirite totalitare (ni se și susură asta de către unii – în orice caz, eu unul merg cu Soljenițîn, cu Bukovski, cu Goma, care și‑au rafinat în condiții dure discernămîntul istoric), iar papagalii oportuniști de mai ieri s‑ar fi metamorfozat, pe bune, în mari europeni, după cum junii născuți după căderea zidului Berlinului, dar deja nostalgici ai comunismului prin filtrul stîngii diversitare ar reprezenta însuși spiritul noii Europe…

Să convenim însă, de dragul dialogului, că am luptat cu toții, după puteri, împotriva comunismului înainte de 1989. Hai totuși să nu mergem pînă în pînzele albe cu vitejia de după război. Astăzi ne confruntăm cu o realitate diferită, iar primejdia totalitarismului, deși are o componentă doctrinară ce amintește de gulag, se naște și se dezvoltă în civilizația occidentală însăși, cum intuia excelent Claude Lefort. Mondialismul, cu tot ce presupune el ca uniformizare și aculturație, nu a fost decretat de Stalin, nici korektitudinea politikă de Jdanov și așa mai departe. Trecutul nostru estic, de oameni cu experiență în domeniu, ar trebui mai degrabă să ne ajute să sesizăm falsul contemporan, travestit intr‑un Bine aproape de nerefuzat, și potențialul lui totalitar (enorm).

***

O. Nimigean (n. 19 iulie 1962, Năsăud) a publicat poezie (Scrieri alese, 1992; Week-end printre mutanți, 1993; Adio, adio, dragi poezii, 1999; Planeta zero, 2001; Nicolina Blues, 2007, premiile revistelor Observator cultural, Transilvania şi Mişcarea literară, nominalizare la Premiul revistei Cuvîntul şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Nanabozo, 2014, Premiul USR Sibiu, Premiul Cenaclului Republica Chişinău; Nu-ți garantează nimeni nimic, 2014, antologie), proză (Mortido, ed. I, 2003, Premiul Național de Proză al Ziarului de Iaşi, ed. a II-a, 2013; Rădăcina de bucsau, ed. I, 2010, Premiul USR Sibiu, premiile revistelor Observator cultural, Transilvania şi Tiuk! şi Premiul Național pentru Roman, acordat în cadrul Colocviilor romanului românesc contemporan de la Alba Iulia, ed. a II-a, 2015), critică şi publicistică (Inerții de tranziție, altruisme & bahluviuni literare, feat. Flori Stănescu, 2006). Este coautor la Cartea roz a comunismului (2004) şi la Dicționarul limbajului poetic eminescian (2005). A fost selectat în antologiile Grenzverkehr. Literarische Streifzüge zwischen Ost und West (2006), O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea (2007), New European Poets (2008), The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry (2011), Moods & women & men & once again moods (2015), 10.000 de semne/10,000 Characters (2016), Das Leben wie ein Tortenboden. Neue Rumänische Prosa (2018). Traduceri: H.I. Marrou, Teologia istoriei (1995, împreună cu Gina Nimigean), Yves Agnes, Introducere în jurnalism (2011), Simone Weil, Înrădăcinarea (2018), André Breton, Iubirea nebună (2019), Philippe Muray, Imperiul Binelui (2020), Ivan Illich, Genul vernacular și sexul economic (2020), Ivan Illich, De la lizibil la vizibil (2020). Locuiește în Franța.





Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    Greu de digerat această recenzie… Dv. a cui limba de lemn o vorbiți și scrieți?!

    raspunde

    • Andreea Chebac spune:

      Buna ziua! Este un fragment din carte, asa cum scrie inca din titlu. Nu este o recenzie. Sunt cuvintele autorului, asa cum le-a scris el.

      raspunde

  2. Dinu spune:

    Aceste cronici par foarte proaste, am sa scot bookblog de pe lista de site-uri favorite. Regret.

    raspunde

  3. Zina spune:

    Ar fi fost bune niște ghilimele, în acest caz…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro