bookblog.ro

---

Luni de fiere

Scris de • 21 November 2006 • in categoria Altele

Autor: Pascal Bruckner
Rating: 4 stars

Am inceput sa citesc Luni de fiere intrigata de ideea disecarii problemelor cuplului modern. Probabil de cate ori incepem sa citim o noua carte, ne rezervam posibilitatea de a fi total surprinsi de evolutia ei. Daca Luni de fiere incepe cu doua povesti de iubire promitatoare si incarcate de romantism traditional, urmarim pe parcursul romanului tararea aceastora intr-o realitate rece si cruda, de cele mai multe ori groteasca si violenta.

Am ezitat in a interpreta cazul cuplului prezentat de Bruckner. Pornind totusi de la premisa ca acesta este un cuplu ce poate exista si in realitate, am inclinat mai degraba spre teoria freudiana a fixatiei genitale si posibilitatea ca acesta este, pana la urma, un caz patologic. Cuplul Franz - Rebecca reprezinta tipologia cuplului modern sado-masochist, a relatiei bazate strict pe considerentele de tip stapan - sclav, in care necesitatile emotionale si sexuale sunt satisfacute intr-un mod care sa sustina acest tip de relatie.

Erich Fromm vede tipul de relatie sado-masochista ca fuziune prin renuntare la integritate, in general o metoda intalnita la persoanele insingurate care vor fie sa domine, pana transforma o persoana in parte integranta a lor, sau sa se lase dominate pana la negarea totala a eului. Relatia sado-masochista se caracterizeaza in acest caz, printr-un continuu flux de putere intre membrii cuplului, o inversare continua a rolurilor si experimentarea sexuala dusa pana la scatofagie. Perversiunea sexuala este privita ca o arta: Perversiunea nu este forma bestiala a erotismului ci partea sa civilizata: copulatia este demna de animal, numai devianta este umana, impunand o masura barbariei organelor, si construieste o arta complexa altoita pe o natura simplista.

Romanul este construit pe alternanta dintre trecutul istorisit de paraliticul Franz, si prezentul expus de naivul Didier. Franz si Rebecca, depasind limitele propriului cuplu, pun in scena un joc sadic menit sa dezbine cuplul Didier-Beatrice, cuplu a carui soarta este probabil chiar mai surprinzatoare prin linistea si siguranta sentimentelor ce par sa ii lege la inceput. In constructia stilistica, Bruckner se dovedeste stangagi in folosirea dialogului, acestuia lipsindu-i fluenta, si pentru ca ajunge sa fie prea studiat, pare sacadat.

Desi uneori evenimentele par neverosimile tocmai prin sadismul lor, daca indepartam componentele extremiste descoperim intr-adevar fundatia firava pe care se construiesc multe cupluri si obstacolul cel mai mare pe care il au de trecut. Bruckner sublinia ca nu decaderea il ameninta pe libertinul modern ci plictiseala, iar riscul cel mai mare ramane de a-l omori pe cel pe care il iubesti, prin relatia satioasa care ti-o asumi sa o ai alaturi de el.

Reviewer: Ana-Maria Petritan





Citeste cele 37 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Laura spune:

    O carte destul de slaba, care m-a facut sa nu mai citesc nimic de acelasi autor. Punctul cel mai slab mi se pare faptul ca personajele nu au niciun fel de motivatie (cel putin una plauzibila). Urmat de faptul ca stilul de scris este unul de-a dreptul plictisitor. La un moment dat, totul pare un rezumat de film porno de prost gust. Ce il face insa vandabil pe Bruckner consta in inspiratia de a alege titluri cu clenci (vezi si Copilul divin sau Iubirea fata de aproapele) si de a face valva in jurul subiectului sex.

    raspunde

    • Radu spune:

      Les goûts et les couleurs ne se discutent pas!

      Propozitia de mai sus este mai mult decat orice o incercare de a opri orice discutie relativ agresiva dintre cititori. Recenzia presupune discutarea parerilor, insa nu cred ca cei ce au postat comentarii aici( si eu sunt inclus) au titlul de “critic literar”.

      raspunde

  2. Andreea spune:

    “Luni de fiere” nu este, poate, cea mai reusita carte a lui Bruckner, din punct de vedere stilistic. Insa acest autor are un mod absolut captivant de a scrie. Nu face mereu “valva in jurul subiectului sex” (vezi “Care din noi l-a inventat pe celalalt” sau “Hotii de frumusete”). Are pur si simplu un mod de-a construi actiunea… aparte. Este unul din autorii mei favoriti! Insa daca vreti sa va bucurati de literatura lui Bruckner, nu debutati cu “Luni de fiere”, incercati ceva mai soft la inceput :)

    raspunde

    • black velvet spune:

      Deacord cu Andreea. Si eu am citit mai multe carti ale lui Pascal Bruckner si intr-adevar poate Luni de fiere e putin socant ca si exprimare pentru unii. Tema centrala ramane lupa pentru putere pana la degradare, fara nici un scrupul, din dorinta de a-l domina pe celalalt. La final ce mai ramane intre cei doi dupa acest joc? Cred ca e o ilustrare a acelei subtiri linii intre dragoste si ura. Va recomand si alte carti ale lui

      raspunde

    • alex spune:

      Am inceput cu Luni de fiere si m-a motivat sa-l citesc in continuare pe Bruckner. Noutatea a fost, poate, factorul motivant principal.

      raspunde

  3. Andreea spune:

    Cum sa nu aiba motivatie? Relatia dintre Franz si Rebecca este una bazata in cele din urma exclusiv pe putere, pe dorinta de a`l domina pe celalalt. Asta justifica degradarea raporturilor dintre ei, pana ajunge la momentele in care fiecare dintre incearca sa`l neutralizeze pe celalalt si sa`l subjuge cu totul. Se “impaca” numai in momentul in care s-a stabilit un echilibru de putere intre ei. Cand nu mai pot iesi din cuplu, depind fizic unul de altul, dar nici unul nu mai reprezinta o amenintare pentru celelalt.

    Ceea ce mi se pare un pic fortat este evolutia cuplului “martor”. Transformarea rapida a lui Didier, in cele cateva zile petrecute pe vas, fie denota ca relatia dintre el si sotia lui era una gaunoasa, cladita pe premise cu totul false, fie ca el e o personalitate foarte slaba care nu stie ce vrea in viata.
    Faptul ca ei se despart in timp ce Franz si Rebecca raman totusi impreuna ar fi modul lui Bruckner de a intari ideea esecului cuplului modern, si in ultima instanta, a iubirii.
    Doar ca mi se pare ca a “croit” astfel personajele incat sa ajunga inevitabil aici.

    Enfin, lasand la o parte incercarea de a decifra mesajul ultim pe care a vrut sa`l transmita Bruckner prin acest roman, ramane o lectura care nu trebuie ratata.

    raspunde

  4. vio spune:

    Luni de fiere e singura carte de Bruckner pe care am citit-o pina acum si poate cind le va veni rindul, voi citi si altele.
    Mi-a placut foarte mult, in primul rind constructia romanului, nu mi s-a parut deloc plictisitor, dialogurile nu mi-au parut trase de par; mi-a fost greu sa urmaresc evolutia romanului, a actiunii (daca vorbim de o actiune), dar asta doar din cauza propriilor mele prejudecati si cred ca putini sint cei atit de deschisi care sa nu fie macar putin socati de tema si de tratarea ei sau care sa urmareasca doar structura romanesca a cartii.
    Da, e mult sex in Luni de fiere, dar cind ma gindesc la cartea asta, ma bucur ca lui Bruckner i-a venit ideea sa scrie asa cum a facut-o.

    raspunde

  5. Nutzu spune:

    Am fost marcata de faptul ca Luni de Fiere vorbea cu atata franchete de porniri si trairi pe care cei mai multi dintre noi nu le recunoastem nici fata de noi insine. Sigur, e un exercitiu de imaginatie, care poate ca duce lucrurile prea departe, dar doar pentru a comunica ceva cititorilor: ce ii tine pana la urma uniti pe doi oamenii sunt nu impartasirea unor preocupari nobile, precum literatura sau interesul pentru cultura orientala (cuplul Didier si cum o chema pe iubita lui) ci porniri viscerale, animalice, secretele “murdare”. Parerea mea e ca Franz si Rebecca se luptau din pura placere animalica iar lucrurile au scapat de sub control la un moment dat din prea multa pasiune.

    raspunde

  6. sunteu spune:

    Am citit aceasta carte si mi-a placut foarte mult. Pasiunea dintre cei doi i-a impins spre extrema ceea ce ia facut sa devina dependenti unul de celalalt, sa se identifice unul in altul, sa fie doar unul. Echilibrul intre ei a existat in simtiri, iar cand unul din ei a pierdut ceea ce simtea, celalalt s-a pierdut pe sine, pentru ca se identifica cu “Franz”. si pustietatea ce a ramas in cei doi, dupa despartire, atasamentul si acea parte comuna, aceea a ramas pana la capat intre cei doi si nimeni si nimic nu i-a putut despartii.
    In realitate sacrificiul extrem face ca cel ce lasa de la el sa-si piarda identitatea, si in cazul despartirii sa ramana in veci pustiit in suflet pentru ca a dat prea mult si a pierdut parte din sufletul sau. Dar va ramane legat pana in ultima clipa de acel om, gen Franz…sau Rebecca.

    raspunde

  7. stingo spune:

    E prima carte de Bruckner pe care am citit-o (după ce am văzut ecranizarea) şi nu mi s-a părut deloc şocantă. Astfel de lucruri se întâmplă şi e normal să fie aşa. Le temps detruit tout.

    raspunde

  8. aitaiara spune:

    cartea lui bruckner ii va atrage de parte ei pe acei oameni care nu sunt socatxi ujor jh care reujesc sa treaca dincolo de presupusul mesaj al cartxii. poate pentru cei care mai traiesc inca in ‘casa cu molii’, cartea provoaca greatxa, orbindu-i. poate noua, romanilor, cartea ni se pare fictxiune, fabulatxie. americanilor li s-ar parea o carte inspirata din fapte reale. ochiul romanului nu este intr-atat de permisiv incat sa accepte ujor cartea, dar merita citita.

    raspunde

  9. Pingback: Femeie goala, femeie neagra » Carti

  10. St. Andra spune:

    mai am 50 de pag pana termin “Luni de fiere” si mi-era teama ca review-ul va fi un spoiler, dar, nope! din cate imi dau seama finalul pare a fi asa cum am prevazut. povestea lui franz este aproape banala. stereotipul dus la extrem: pofte carnale satisfacute pana la refuz, cuplul etern in care se coace dezgustul, si… dezlantuirea fortelor. booooring!!! trecerea de la cadrul actiunii la povestirea principala este prea fortata. cu toate acestea, cartea mi-a oferit o lectura placuta prin constructia remarcabila a personajului rebecca. poate singura care are contur. totul graviteaza in jurul acesteia si cad in capcana cei care sustin ca poftele carnale si dorinta de a domina sunt bazele cuplului franz-rebecca. este vorba despre un nou tip de iubire. o iubire dezlantuita, fara prejudecati, o iubire ingaduitoare si provocatoare. partenerii intra in ring cu intreg arsenalul si desfasoara toate fortele nu pentru a se neutraliza reciproc si pentru a reinventa constant cuplul. faptul ca unul dintre ei sfarseste intr-un scaun cu rotile este doar o intamplare, nu o consecinta directa a acestui joc. concluzia pe care o trag, lasand la o parte toate ororile dragostei si urii, este ca in final, cuplul ajunge la maturitate prin exploatarea hazardului. exact ca un OM.

    raspunde

  11. St. Andra spune:

    mai am 50 de pag pana termin “Luni de fiere” si mi-era teama ca review-ul va fi un spoiler, dar, nope! din cate imi dau seama finalul pare a fi asa cum am prevazut. povestea lui franz este aproape banala. stereotipul dus la extrem: pofte carnale satisfacute pana la refuz, cuplul etern in care se coace dezgustul, si… dezlantuirea fortelor. booooring!!! trecerea de la cadrul actiunii la povestirea principala este prea fortata. cu toate acestea, cartea mi-a oferit o lectura placuta prin constructia remarcabila a personajului rebecca. poate singura care are contur. totul graviteaza in jurul acesteia si cad in capcana cei care sustin ca poftele carnale si dorinta de a domina sunt bazele cuplului franz-rebecca. este vorba despre un nou tip de iubire. o iubire dezlantuita, fara prejudecati, o iubire ingaduitoare si provocatoare. partenerii intra in ring cu intreg arsenalul si desfasoara toate fortele nu pentru a se neutraliza reciproc ci pentru a reinventa constant cuplul. faptul ca unul dintre ei sfarseste intr-un scaun cu rotile este doar o intamplare, nu o consecinta directa a acestui joc. concluzia pe care o trag, lasand la o parte toate ororile dragostei si urii, este ca in final, cuplul ajunge la maturitate prin exploatarea hazardului. exact ca un OM

    raspunde

  12. St. Andra spune:

    tocmai am terminat “luni de fiere” si pot spune ca a fost o dezamgire.

    raspunde

  13. Andreea spune:

    Unde sunt sexus si plexus de miller?

    raspunde

  14. Andrei Rosca spune:

    andreea: foloseste motorul de cautare din dreapta sus

    raspunde

  15. un nimeni spune:

    Eu nu ştiu chiar totul. Dar tu?

    raspunde

  16. kiki spune:

    Prima data am vazut filmul, de mult…atunci nici nu stiam ca exista cartea care-a precedat filmul… Cum nu se intampla de obicei, culmea e ca mai mult am apreciat filmul decat cartea poate pentru ca a fost mai subliminal mesajul si mai putin descriptive scenele de amor si dorintele si gandurile personajului masculin foarte bine interpretat de Peter Coyote … sper sa nu gresesc. Fara sa fac pe pudibonda insa imi pare ca Bruckner a mers un pic cam prea departe si senzatia asta am mai avut-o o singura data cu o carte si anuma “Incest” Anais Nin… Am citit si ” Copilul Divin”… m-am incapatant sa citesc pana la capt singur tot c-o carafa de limonada alturi!

    raspunde

  17. Laura spune:

    “Luni de fiere” mi s-a parut o carte foarte buna, in care psihologia personajelor e trata in mod profund. O carte care cu siguranta merita citita.

    raspunde

  18. kiki spune:

    Am terminat de citit ” Ratacirile fetei nesabuite” Llosa si de multe ori pe parcursul lecturii mi-am amintit de cartea asta si involuntar am facut asocieri cu “Luni de fiere” … aceeasi jale :) :)

    raspunde

  19. Pingback: Film: Bitter Moon - patologia unei iubiri « My web…side

  20. Lori spune:

    pe mine cartea asta m-a derutat… am urât-o dar mi-a şi plăcut :-) Am mai citit şi Copilul divin, dar n-am mai avut aceleaşi senzaţii.

    raspunde

  21. Ana-Maria spune:

    @ Lori – tocmai de aceea este o carte atat de controversata :) nici mie nu imi venea sa cred in timp ce o citeam, dar apoi cand privesti in profunzime vezi total alta imagine.

    raspunde

  22. Codrut spune:

    ce imi place cel mai mult este faptul ca toata lumea vede altceva in carte, de la: cronica unui film porno la sex dus la extrem, la dorinte de dominare si decadenta. :-)

    eu am vazut ca: toti suntem in acelasi timp si niste bestii care nu avem nici cea mai mica problema in a distruge persoana pe care o iubim. si linia dintre drgagoste, obsesie si ura este extrem, extrem de subtire.

    raspunde

  23. carmen spune:

    beauty lies in the eyes of the beholder.
    cam asa si cu cartea asta. ai cu ce sa vezi, vezi. n-ai, nu vezi. sau vezi dupa cum esti. este clar genul de carte pe care o judeci, nu doar o citesti.

    …multumesc pentru intrebarile simple de matematica. am fost la un pas sa nu pot pune comentariul. :-)

    raspunde

  24. Apple Pie spune:

    Cred ca unul dintre multele mesaje subliminale transmise prin acest roman (indraznesc sa spun) uluitor consta in faptul ca deciziile pe care le luam ne afecteaza atat pe noi, cat si pe cei din jur.

    Devenim, in timp, rezultatul alegerilor pe care le facem, motiv pentru care nu putem blama pe nimeni si nimic pentru asta. Relatiile cu cei din jur, experientele prin care trecem, ne modeleaza mai mult decat ne putem imagina si, intr-adevar, cum spunea cineva intr-un comentariu

    raspunde

  25. Apple Pie spune:

    linia intre dragoste, obsesie si ura este extrem de subtire

    raspunde

  26. alex spune:

    este vreo ecranizare dupa carte?

    raspunde

  27. Lupul spune:

    Daca o carte inseamna un numar de pagini intre doua coperti atunci probabil ca “Luni de fiere” poate fi considerata o carte. Lugubra si cam atat. Cu personaje abrutizate aproape neverosimil, valoarea acestei carti e comparabila cu “Stirile de la ora 5”. E tot atat de mult iubire in cartea asta ca intre un pedofil si victima sa. Singura diferenta e consimtamantul. In rest e vorba doar de obsesie, dominare si control. Nici macar imaturitatea afectiva si lipsa de respect fata de propria persoana nu e o justificare plauzibila pentru actiunile personajelor din cartea lui Brucnker, si ma refer aici la cuplul sado-masochist E vorba de o simpla atractie sexuala intre doua persoane care sunt constiente ca nu au nimic in comun si care cu o incapatanare demna de mintea unui copil insista sa ramana impreuna. Ideea ca o persoana are nevoie sa fie intai maimuta ca sa poate deveni om, poate parea interesanta, dar e doar o simpla pacaleala asa cum rezulta din finalul cartii. In rest, mutilarea fizica a personajelor duce cu gandul la “Portretul lui Dorian Gray”, la fel cum “Hotii de frumusete” duce cu gandul la “Parfumul” lui Suskind. Celalalt cuplu e atat de slab conturat incat aproape ca nu exista, iar personalitatea celor doua personaje care il alcatuiesc e demna de cea a unor simple decoruri. O carte cu pretentii care intr-un final nu reuseste sa transmita nimic, asta in cazul in care sa te apuci sa scri tot ce iti trece la un moment dat prin cap poate fi considerat o carte.

    raspunde

  28. georgeta popan spune:

    Am avut o… experienta interesanta cu cartea asta. Chiar asa:o experienta.
    Acum 20 de ani, cand am cumparat-o, m-a oripilat……o lasam balta, iarasi citeam, …..pana cand, secatuita de atatea abjectii, am renuntat…………….
    Acum, dupa 20 de ani (hi hi) am reinceput cartea si , trecand de barierele ieftine de care are nevoie orice carte, film…am vazut altceva
    In cazul cuplului Franz o plictiseala cumplita,am vazut initial obsesia-
    Iar in cazul cuplului Didier -ceea ce vad la foarte multe cupluri-o convietuire in doi, comoda, confortabila prin lipsa de emotii.Si atat…
    Ca un magician, Bruckner ne etaleza in fata spectacol, show, dezmat- cine nu este curios la toate acestea?- urmarind, de fapt, planul din spate, sters, lipsit de istorii, lipsit de consistenta.

    raspunde

  29. ana spune:

    Salutare la tori vreu si eu sa citesc cartea Luni de fire si Incest……daca cineva are in forma electronica va rog din toata inima sa imi trimiteti pe mailu: [email protected]

    raspunde

  30. Robert Maxim spune:

    Am citit cartea asta de doua ori. Mereu am simtit nevoia sa revad (recitesc in cazul de fata) ceea ce initial m-a socat. Din punctul meu de vedere este o capodopera! Structura simpla, aparent banala este necesara cand tratezi subiectul sexualitatii decadentei umane, nu ca pe ceva ce trebuie condamnat, ci ca pe ceva ce exista si nu este rau asa cum, deopotriva nu este nici bun… Ceea ce m-a surprin nu a fost faptul ca, uneori, m-am regasit in jocul dominarii ci ca acolo am regasit omul in general, pe fiecare dintre noi. Nu este o carte pentru minti inguste si nici pentru cei ce vor sa urce la stele. Este pentru mine si tine… Lectura placuta!

    raspunde

  31. Gabriel spune:

    Recunosc ca este singura carte pe care am citit-o de acest autor. Cartea mi-a fost facuta cadou de catre iubita mea cu care impratasesc o viata sexuala mai…nonconformista, ca sa zic asa. Poate asta a fost si motivul pt care mi-a facut-o cadou. Cert este ca, din punctul meu de vedere, partea in care sunt descrise experientele sexuale ale cuplului franz-Rebecca, este departe de a fi socanta. Ceea ce ma oripileaza insa, este modul in care acest autor gaseste o placere in a scurma in cele mai intunecate unghere ale sufletului omenesc si de a scoate la suprafata uratenia, hidosenia. In fiecare om exista si Dumnezeu si Diavol, dar sa te apleci cu obstinatie numai catre partea intunecata si abjecta din sufletul omenesc, denota o labilitate daca nu psihica cel putin emitionala. Stiu ca nu poti judeca un autor dupa o singura carte, dar in acelasi timp fiecare carte spune cate ceva despre autorul ei. Unele lucruri nu pot fi descrise in amanunt cu trairi si senzatii decat daca le-ai experimentat si nu pot fi doar rodul imaginatiei. In acest context, as refuza prezenta acestui autor pe o raza de cel putin 100m in jurul meu.

    raspunde

  32. Cristina spune:

    Şi eu am debutat în ceea ce îl priveşte pe autor cu Luni de fiere şi adevărul e ca pur şi simplu nu mi a plăcut. ;) voi mai citi şi altele şi poate imi voi schimba părerea despre autor. Deşi nu cred. Este misogin, cinic, nefericit, pierdut.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro