bookblog.ro

---

Mantaua

Scris de • 4 August 2007 • in categoria Altele

Autor: Nikolai Vasilievici Gogol
Rating: Nikolai Vasilievici Gogol - Mantaua rating - recenzii carti

Nikolai Vasilievici Gogol - Mantaua - recenzie cartiGogol nu e doar prima jumătate a numelui formaţiei de ucrainiene de punk ţigănesc!

Mai e şi un scriitor dintr-o specie interesantă, genul de scriitor al cărui nume e cunoscut şi ridicat în slăvi de toţi, dar pe care nimeni nu (fie, din ce în ce mai puţină lume) îl citeşte.

La asta mă gândeam (recunoscându-mi, de altfel, ignoranţa) când am ajuns la un bookcrossing pe ultima sută de metri şi am văzut, printre cele câteva cărţulii dubioase rămase, un volum albastru, datat 1962, al editurii "Biblioteca pentru toţi".

Mantaua e o colecţie de povestiri, alcătuită în stilul în care i-a plăcut lui Gogol să-şi grupeze nuvelele. Acestea sunt aşezate în jurul Petersburgului (spre care scriitorul a plecat, la 19 ani, urmându-şi ambiţia de a scrie) şi pornesc de la Nevski Prospekt - o stradă personificată, apoi mistificată, care conduce destinul personajelor aşa cum conduce şi drumul celor ce o străbat.

Şi Nevski Prospekt nu-l încântă numai pe cel ce are douăzeci şi cinci de ani, dar şi pe cel în a cărui barbă încep să iasă fire albe şi are craniul lucios ca o tavă de argint. Nevski Prospekt e prima povestire. Finalul ei este uluitor, pentru că realizezi că percepţia ţi-a fost condusă la fel ca un trecător pe Nevski Prospect. Şi asta nu-i decât o deschidere spre un şir fermecător de nedumeriri.

Că, de exemplu, Gogol a urmat o şcoală de pictură sau că a stârnit un curent realist-critic în literatura rusă sunt lucruri interesante, dar analiza lucrărilor sale din perspectiva factorilor externi mi se pare o greşeală. Se poate vorbi şi de o legătură cu realismul magic, dar ceea ce face Gogol e şi mai ciudat - nu asimilează, dar nici nu respinge inexplicabilul. Îl tratează cu sarcasm şi cu umilinţă (sinceră sau nu). Cu o atitudine care acceptă că nu totul trebuie înţeles, că a discerne între real şi imaginar e de prisos.

Citind nuvelele lui Gogol m-am gândit mai întâi la Bulgakov, apoi la Vasile Ernu. În mod surprinzător, poate, acel realism critic/fabulos/sarcastic îmi pare a fi la baza ultimelor curente răspândite în literatură. Fiecare îşi creează un Petersburg care să-şi farmece trecătorii. Dar, la fel cum pictura contemporană are momente în care îşi ţine respiraţia şi priveşte nedumerită către maeştrii renascentişti, e greu de spus în ce măsură se mai ajunge la strălucirea unui Nevski Prospekt.

Doamne, ce tristă ne e Rusia!

O recenzie de: Vlad Ursulean





Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. ana p spune:

    recunosc ca si eu am fost in aceeasi situatie…am citit de gogol doar suflete moarte si sincer nici nu am inteles mare lucru prima data cand am citit-o in liceu…de-abia a doua oara am inceput sa o “descifrez”…

    raspunde

  2. d_3fect spune:

    io, spre rusinea mea, sunt la prima carte de gogol…tot suflete moarte…nu stiu daca am inteles-o f bine, tre’ sa fii putin rus ca sa pricepi cat mai bine un scriitor de talia lui gogol…o s-o caut si pe asta…sau poa’ o aduce cineva la urmatoru’ bookcrossing

    raspunde

  3. cosmin dragomir spune:

    FM Dostoievscki scria “cu totii purcedem din mantaua lui Gogol”, insa cu sinceritate va spun ca l-am recitit, nu integral, pe FMD cu acest citat in cap, si nu am gasit prea multe similitudini. Gogol este un maestru al genului, al paroxismului dus la maxim, mantaua, sau nasul incep lungul sir al povestilor cehoviene in care un simplu fapt, o neindeminare sau altceva, duce personajul la innebunire. poate sa fie un simplu dribling.
    mantaua, alaturi de tolstoiana moartea lui ivan ilici sau salonul nr 6 sunt cele trei nuvele ale literaturii ruse care au spart gura tirgului pina pe la sfirsitul secXX. apoi a venit o zi din viata lui ivan denisovici – eu trimit si la nordicii Lagervist cu piticul si Hamsun cu Foamea – si mai nou Sorokin cu oricare dintre prozele din dimineata lunetistului.
    pot sa ma mindresc cu o editie / bijuterie tipografica / din Suflete moarte, poemul in proza goglian fara sfirsit, care este incredibil. desi un cuib de nobili / turgheniev/ a fost mediatizat mult mai mult nici Gogol nu avea cum sa treaca neobservat de ochiul agil al cititorului roman din comunism. si asta datorita editurii Cartea Rusa, despre care Tudor Octavian nu vorbea deloc in termeni buni. multa literatura d epropaganda dar si multi genial.
    nu de alta dar literatura rusa da iar lovitura, pentru a treia oara tinde sa revolutioneze lit mondiala. nu ne ramine decit sa le uram succes.
    mie ernu nu mi se pare a fi deloc gogolian

    raspunde

  4. cosmin dragomir spune:

    a, si pt a vedea tristetea rusiei recomand besancon reeditat de curind de Humanitas, cu originile intelectuale ale leninismului, am citit-o intr-o editie mai veche, si tot la HUmanitas, Scrisori din rusia de marchizul de custine considerata cea mai buna carte despre rusi scrisa de un nerus / pe care mi-am cumparat-o insa nu am apucat sa ii mingii foile

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro