bookblog.ro

---

SONI

Scris de • 3 October 2008 • in categoria Altele

Autor: Andrei Ruse
Rating:  Andrei Ruse - Soni rating - recenzii carti

 Andrei Ruse - Soni - recenzie carti
SONI se scrie cu toate literele mari sau toate literele mici. Toată cartea este, de altfel, scrisă cu litere mici. Mie asta mi-a transmis familiaritate şi modestie - cred că e ceva să vorbeşti despre lucruri mari scriind cu litere mici, necesită o anumită încredere de sine. Încredere de sine este şi atunci când scrii la 23 de ani un roman despre viaţă, moarte şi sex într-un mod cu totul ingenios şi brutal în acelaşi timp.

SONI este o carte pe care nu aş recomanda-o minorilor sub 18 ani sau bolnavilor de inimă, deoarece conţine un limbaj foarte dur, singurul de altfel prin care cred că ar fi putut să fie transmise acele stări prin care se trece. Tu ce ai simţi dacă ai afla că mai ai doar 6 luni de trăit? Ai fi calm, te-ai împăca cu ideea, ţi-ai pune lucrurile în ordine şi ţi-ai luă la revedere de la cei dragi? Nu cred.

SONI se trezeşte că are 26 de ani şi trebuie în scurt timp să moară. Serviciul pe care îl avea îi era insuportabil. Tocmai se despărţise de bărbatul lângă care stătuse 3 ani de zile şi pe care încă îl iubea. Stătea singură într-o garsonieră. Avea o singură prietenă bună, apropiată, care ţinea la ea. Mai era şi mama ei. Mai era şi Bucureştiul. Asta fiind lumea ei, îşi da seama că o să moară. Că nu o să mai bea o bere într-un club, că nu o să mai aibă o familie, nu o să mai poată face un copil. Însă toţi oamenii din jur da.

SONI, din momentul în care află că va muri, începe să trăiască. Începe să facă lucruri pe care şi le-ar fi dorit însă nu a avut curaj. Acum, neavând nimic de pierdut, începe să-şi împlinească fanteziile. Se culcă cu câţiva bărbaţi care îi ies în cale, o singură noapte. Povesteşte cu ei şi cu alţi oameni fără nici o reţinere despre orice. Îi spune unui taximetrist că are cancer din cauză că s-a uitat la OTV şi la telenovele, iar el o crede şi nu se va mai uita. Se duce la o şedinţa de terapie de grup şi se indragosteste de un tip bolnav de HIV.

SONI vrea să trăiască în timpul care i-a rămas cât mai mult, aşa că începe să ia droguri uşoare care să o ţină trează. Doarme nu ca să fie odihnita a doua zi ci fiindcă este prea obosită acum. Şi de fiecare dată are coşmaruri groaznice, care sunt povestite în manieră cinematografică, reuşind să transmită exact starea de haos şi frică pe care o resimte. Imaginea cancerului care muşca din ea.

SONI este o carte compusă din mai multe bucăţi. O parte este scrisă la persoana întâi din perspectiva ei despre întâmplările prin care trece, o parte conţine mailuri între ea şi autorul cărţii (chiar Andrei Ruse), o parte sunt coşmarurile, o parte este întâlnirea faţă în faţă cu autorul şi o parte sunt ideile lui în legătură cu timpul, viaţă şi moartea. Iar aceste părţi se intercalează, se completează.

SONI conţine şi multe referinţe reale la lucrurile prin care a trecut Andrei Ruse pentru a definitiva. Cum a vorbit la editură ca să apăra, cum a creat blogul, cum a scris, cu cine a vorbit în acest timp, pe unde a fost, despre ritmul de lucru, despre redactor şi altele care pot ajuta pe cineva care vrea să se apuce de scris, măcar insuflandu-i curaj. Toate aceste elemente de jurnal fac din roman un metaroman.

SONI are şi câteva scăpări, din puctul meu de vedere. Însă, fiind primul roman scris de el, cred că sunt nişte scăpări normale. Este vorba de construcţia personajelor. De două ori am avut impresia că s-a lăsat dus de valul imaginaţiei şi a uitat de caracterul lor. Le-a pus să facă lucruri care cred că nu le-ar fi făcut în realitate. Deşi, poate că atunci când este vorba de droguri, oamenii fac şi lucruri absurde care nu îi reprezintă.

SONI află că va muri şi începe să trăiască. Crede că timpul este doar o unitate de măsură pentru viteză. Cu cât faci în viteză mai multe lucruri cu atât timpul trece mai repede şi cu cât mai mai puţine, cu atât timpul trece mai încet. Crede ca, dacă s-a născut în 1981 înseamnă că a fost cel puţin 1981 de ani moartă, aşa că a pierdut destul, netrăind decât 26 de ani, nu are de ce să se sperie că va muri. Două viziuni interesante şi mai sunt încă multe de descoperit în această carte.

SONI spune aşa "tot ce urmează ar putea fi monologul de început al unui film de succes. mă gândeam chiar la trainspotting. la fight club. mă gândeam la alegeri, la societatea noastră de consum care ne dă iluzia unui bine şi a unui rău. iluzia deciziei, iluzia unei senzaţii stupide de a fi viu.
alege pastila albastră sau pastila roşie. nu ştiu dacă fără matrix această expresie ar mai avea vreun sens, dar acelaşi lucru l-aş putea spune într-o mie de alte feluri. şi o s-o fac.
uneori am impresia că nu spunem nimic nou, ci că repetăm aceeaşi vrăjeală de câteva sute de ani. acelaşi lucru, pastila albastră sau pastila roşie.
alege să crezi în dumnezeu sau în diavol sau în nimic. până şi indiferenţa este o atitudine pe care ei abia aşteaptă s-o judece.
alege între pepsi şi coca cola.
între ţigări tari şi ţigări uşoare. filtru obişnuit sau filtru charcoal.
alege să ai un portofel sau să-ţi ţii banii în buzunar. cash sau card." Şi exemplele de continua. Te poţi gândi şi tu la câteva.

SONI este o stare de spirit.

Scrisă de Gia Codrescu





Citeste cele 43 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Genial. Suna foarte cutting edge asa. doar subiectele astea ne mai anime. in plus are ingredientele unui hit:sex drogs and death. o voi citi.

    raspunde

  2. Pingback: SONI » Gia Codrescu: SONI e o stare de spirit

  3. Codru spune:

    Gia, cum ai pus mana pe ea asa rapid, fata? bookblog are oameni in interior, nu i corect.

    raspunde

  4. gia spune:

    Codru, despre interiorul cui vorbesti? :P

    raspunde

  5. andrei ruse spune:

    pai mai codrule, atunci n-ar fi bookblog. dar tot asa rapid o puteai comanda si tu. :p

    o raza de soare aici, dupa ce am citit alta recenzie, aparatura tot astazi, unde mihai iovanel mi-a desfiintat romanul. :)

    iti multumesc, gia, cred ca ai spus exact ideile pe care am vrut sa le trasmit. e foarte bine asta.

    raspunde

  6. Pingback: Gia Codrescu: SONI e o stare de spirit | ROcultura

  7. Pingback: Codru » Blog Archive » Cumpara romaneste !

  8. andres spune:

    Wow! Tare recenzia… carte e deja pe lista “de citit neaparat”, sa vedem cand imi fac timp si de ea… cat mai repede mi-ar placea! Sper sa se ridice la nivelul recenziei ;)

    raspunde

  9. Pingback: Lansare de carte: SONI | bookblog.ro

  10. Flavia spune:

    Deci o vreau de 1 saptamana si nu ajung sa o caut prin librarii, se gasesc prin TM pe undeva? Daca aveti informatii va rog sa imi spuneti ca ma fascineaza cartea doar din recenzile citite pe internet!

    raspunde

  11. gia spune:

    Flavia, pei daca o vrei imediat cred ca poate fi cumparata on-line, e in mai multe librarii

    raspunde

  12. Aytana spune:

    Gia felicitari pentru recenzie!
    O noua carte urmeaza sa aterizeze in biblioteca si sufletul meu datorita bookblogului. :)

    raspunde

  13. gia spune:

    Aytana, ma bucur ca ti-a placut si ca bookblog merge la suflet :)

    raspunde

  14. danni spune:

    suna tentant ……..mai ales ca sunt descrise momente in care am putea cunoaste unele fenomene ciudate pentru noi si actuale pentru altii,cu desavarsire SONI ar putea fi definita ca si conditii de viata pentru altii……………….in cazul asta ar fi indispensabil sa recunoastem ca suntem fericiti, ca Andrei Russe nu ne-a avut ca si model de soricei in laboratorul sau BookBlog

    raspunde

  15. Flavia spune:

    O voi cauta, o vreau in doua exemplare! Multumesc si felicitari Ruse

    raspunde

  16. Teodoru Maria spune:

    felicitari! abea astept sa citesc cartea!

    raspunde

  17. Jean Bica spune:

    Aduce pe undeva cu Jurnalul unui om dezamagit…

    raspunde

  18. mvs spune:

    Bine te-am gasit pe bookblog.ro, Jean!

    raspunde

  19. Jean Bica spune:

    Bine te-am gasit… vizitez frecvent blogul…doar ca nu imi dau cu parerea…sunt doar un frizer care mai si citeste, nu critic… :))

    raspunde

  20. mvs spune:

    Pai noi suntem interesati de parerile tuturor cititorilor, fie ca sunt frizeri, taximetristi sau parlamentari…

    raspunde

  21. Jean Bica spune:

    Pai, parerea mea mi-o exprim la mine in curte, adica pe blogul meu de real succes (la mine pe scara si la casa bunicii unei prietene care este mare fan, bunica, nu prietena…), aici…sunt doar un cititor…pasnic, care nu da cu verbu in nimeni… :)

    raspunde

  22. Claudia spune:

    Buna, eu sunt Claudia, noua pe aici. Vreau sa va spun ca am cumparat cartea la cateva zile de la apartie, asta pentru ca am citit un fragment din carte in ZF,( asa cum specifica si andrei ruse chiar in roman in corespondetele cu soni)si m-a impresionat. Va recomand cartea chiar daca are un limbaj ”mai dur”, dar parca traiam prin soni si incepi sa vezi viata cu alti ochi.incepi sa iti dai seama ca viata trece pe langa tine si nu profiti de fiecare secunda decat atunci cand ti se intampla ceva. asa ca, nu o ratati!

    raspunde

  23. Pingback: (p)review – noiembrie 2008 | SONI

  24. Pingback: Concurs - SONI cadou | bookblog.ro

  25. andres spune:

    Am cumparat-o azi de la Gaudeamus! Abia astept sa o citesc… e pe lista de asteptare alaturi de multe altele. Insa revin cu impresii despre ea! :D

    raspunde

  26. Pingback: Thoughts about nothing… » Blog Archive » Jurnal de Gaudeamus (III)

  27. Pingback: Vise » Blog Archive » Soni

  28. […]pe SONI n-am lasat-o din mana de joi pana acum decat atunci cand era neaparata nevoie… am petrecut cu ea timpul liber, drumurile prin oras, chiar mi-am fumat tigarile cu ea in pauzele de la servici… era cat pe ce sa vina cu mine in club si la nunta – nu ca nu i-ar fi placut club a ( ioana stie :)) ) tocmai ce am inchis cartea acum cateva ore. fara a fi pretentioasa, SONI te face sa te gandesti la anumite lucruri care iti scapa in alergatura casa-servici, un trai mai confortabil, un telefon mai bun, un job mai bine platit si alte prostii pentru care alergam noi fara sa ne dam seama cat timp pierdem din viata noastra.[…]

    raspunde

  29. Pingback: Thoughts about nothing… » Blog Archive » RA .: sa vedem daca te va “bantui”

  30. andres spune:

    Superba cartea!!! E de citit, nu de povestit ;)

    raspunde

  31. Pingback: SONI, o mie de exemplare in trei luni | bookblog.ro

  32. Ela spune:

    Si pe cand o noua editie a acestei carti? Ca in librarii nu se (mai) gaseste, nici pe site-ul editurii

    raspunde

  33. Pingback: Julya. Simply me. » Blog Archive » No name

  34. Miruna spune:

    cea mai tare carte… nici nu stiu ce as putea spune despre ea, pt k am impresia ca orice as spune ar fi prea putin si as subestima`o. singura chestie pe care pot sa o remarc este ca soni nu este doar o simpla carte; pt mine soni a devenit parte din mine, iar toate trairile ei, citind cartea, parca le simteam pe piele proprie. am plans cu ea, am ras cu ea si am fost alaturi de ea pana la capat.
    recomand aceasta carte tuturor tinerilor si v`as putea garanta ca dupa primele pagini nu o veti mai putea lasa jos din mana :)

    raspunde

  35. Diana spune:

    Cand gasesc doar pareri pozitive imi pun un semn de intrebare. Oare chiar asa de buna e cartea asta de nimeni nu are nimic de comentat negativ? Este senzatia aceea cand asisti la sedinta partidului unde toata lumea aplauda ca asa “trebuie”.
    Cred ca finalul e prost si neplauzibil ca finalul unui film american comercial si fara valoare. Pe deasupra se vede ca autorul e tanar deoarece se simte o imaturitate extrema in scris. Protagonista gandeste ca un barbat, se simte ca autorul cartii este barbat si nu se poate “baga” in mintea unei femei ca sa descrie totul cat mai veridic. Cartea se axeaza pe senzational, pe socant pentru a atrage cat mai multi cititori.
    Pentru o care de debut nu e rea, i-as da un 7, sa speram ca pe viitor autorul va “creste” pentru ca are potential.

    raspunde

  36. Prometeu spune:

    Ba din contra.Finalul mi se pare foarte tare.Exact ceea ce-i trebuia carti.Un final care ridica multe semne de intrebare,un final care nu omoara pe nimeni,nu salveaza vieti(Soni oricum ramane infestata cu Hiv).Uneori da se vede faptul ca Soni e creata de un barbat,unele exprimari mi s-au parut un pic ciudate..dar cu toate astea SONI e genul de roman de citit pe nerasuflate,care chiar transmite un mesaj,acela de a pretui orice clipa,pentru ca niciodata nu se stie cand putem afla de existenta unui vierme in noi.

    raspunde

  37. incrediblemissd spune:

    Soni este inspiratie. Ma trece un fior pe sirea spinarii cand o citesc, si totusi e un sentiment de alifie. Nu am terminat-o inca, nu vreau sa o termin.
    La un moment dat, [dupa ce am spus ca nu prea e stilul meu], m-am simtit ca si cum as da buzna intr-o camera si as surprinde pe cineva gol.

    Apoi am fost sigura ca nu e doar atat. Am surprins-o pe Soni mai mult decat goala, capituland in fata ei insasi si admitand ca goliciunea nu e cea mai intima forma a ei.

    Cat despre autor, nu am citit nimic, doar e-mailurile din carte, dar nu pot sa spun decat jos palaria pentru cat de bine a putut scrie din perspectiva unei fete.

    Daca as fii Soni, dupa cate am citit as putea sa spun ca Sunt sunetul de ploaie ce il aud cand adorm linistita sub patura moale, pe perna perfecta si in atmosfera mea.

    Sunt o pana in vant, sunt o stabilitate, sunt un magnet care se atrage pe sine, sunt aproape, sunt un moment de neatentie, sunt o cugetare, sunt lumina ce isi tine umbra, sunt un cuvant spus.

    Sunt viata din mine, sunt ultimul strop ce-l scurg din remuscari, sunt tot ce cladesc pentru ca sa daram, sunt tot ce am daramat si sunt.

    Sunt linistea ce ma patrunde adanc, sunt impulsul care ma tine pe loc, sunt ambitia care ma insoteste, sunt dragostea pe care o absorb.

    Sunt ce am nevoie, si acel lucru de care ma lipsesc tot timpul. Sterg si nu se vede. Aprind si nu arde. Si totusi sunt.

    Sunt particule in vahduh care se reintregesc mereu in mine. Sunt un glorios rasarit. Sunt cerul plin de stele, si sunt melodia ce ma adoarme. Sunt medalia neprafuita. Sunt fericire pierduta. Sunt o imagine de slava.

    Sunt un tei primavara, si sunt parfumul care vreau sa-l simt. Ma uzez pentru ca pot si sunt prima resursa la care apelez. Ma confund cu mine cand ma uit in oglinda, pentru ca sa ma recunosc cand scriu.

    Sunt un minut din vesnicia mea, sunt o clipa de tacere, sunt un vas fragil, sunt lacrimile care le adun pe altar si care se tot scurg.

    Sunt un abis de nestiinta, sunt o carte neinceputa, sunt un nor care-a trecut, sunt o alee pe care-o evit.

    Sunt o margine de prapastie, sunt un tipat ce ma linisteste, sunt o crima in mine, sunt un ocean care se varsa din univers, sunt un apel la realitate, sunt…

    Sunt o vasta pomenire, o fata morgana a sinelui, o unduiala, un inceput. Sunt implinirea, sunt gravitatia-mi personala.

    Sunt un infinit de mine, sunt o diversitate de eu, sunt o oportunitate de care profit.

    Great job. Oricat de banal suna. Really great job.

    raspunde

  38. dreamy spune:

    E o carte buna, in aceeasi masura in care e rea. Nu m-as grabi sa o ridic in slavi si totusi pot spune ca mi-a placut sa o citesc, am devorat-o in doua zile, poate si de curiozitate.

    http://dreamy.ablog.ro/2010-05-22/soni.html
    More there about it.

    Am fost totusi putin dezamagita de sfarsitul mult prea asemanator cu un anume film. Cat despre ea… nu e unica, poate exact de aceea se regasesc atatia in personaj, nu? Si totusi e o carte ce merita citita, daca nu pentru a simti totul cot la cot cu soni, macar pentru placerea de a o contrazice cu propria-ti idee, neputand totusi sa-i combati cu totul gandurile… doar asa e ea.

    raspunde

  39. Caf. spune:

    Cartea e superba. merita citita cu adevărat, dar sfârÈ™itul e È™ocant. grate job ruse :X

    raspunde

  40. alina spune:

    bestiala cartea … ramai socata si ti dai seama de multe… :x cititi-o !

    raspunde

  41. Crocodilu spune:

    Unde pot citi cartea online?

    raspunde

  42. Pingback: Andrei Ruse » Blog Archive » deschide usile perceptiei

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro