bookblog.ro

---

Strainul

Scris de • 15 June 2007 • in categoria Altele

Autor: Albert Camus
Rating: Albert Camus - Strainul

(ediţia în limba engleză)

Albert Camus - Strainul - recenzie cartiVroiam sa incep spunand ca nu e o carte pentru optimisti. Insa sfarsitul ei nu imi da voie sa o fac, asa ca am sa ma rezum la a preciza ca mare parte a cartii nu e pentru oameni veseli, care iubesc viata si tot ceea ce fac ei zi de zi, pentru ei sau pentru altii.

Strainul m-a deranjat nu stiu cum, m-a pus in situatii incomode cand nu imi placea deloc de protagonist, iar asta nu mi s-a intamplat cu alti protagonisti. E o carte care te provoaca, asta e cuvantul. Te provoaca sa vezi altfel lucrurile, iti arata ca se poate trai si altfel. Nu e un pesimism foarte evident, protagonistul nu se plange absolut de nimic. De aici vine si provocarea. Pur si simplu duce o viata liniara, desi trece prin momente dificile, el traieste si simte la fel. E mai tot timpul "obosit" si "plictisit", ii e lene sa explice, nu vede de ce ar plange la moartea mamei lui, iar la o cerere in casatorie raspunde cu "Daca vrei tu, ne casatorim. Mie imi e indiferent."

N-am mai citit de mult o carte atat de apatica, de abia asteptam sa o termin. Interesant e ca nu poti sa ajungi sa o urasti sau sa il urasti pe protagonist, pentru ca te tine mereu in suspans, prin actiunile pe care le face personajul, prin reactiile lui atat de neasteptate pentru o persoana normala, prin procesul din final care aminteste de Kafka.

Daca tot am ajuns la final, sa explic de ce sfarsitul ei nu imi da voie sa o numesc o carte pesimista. Cumva, toate cele 78 de pagini au fost scrise pentru a pregati cele doua pagini din urma, monologul care il elibereaza spiritual pe protagonist si detensioneaza intreaga carte. Autorul pare ca stie foarte bine ce face, intuieste exact ce stare ti-a creat cartea pana in acel moment, iar monologul in care personajul se explica, se dezvaluie, tipa pentru prima oara in viata lui probabil, te face sa uiti ca il dispretuiai. Te face sa uiti toate prejudecatile pe care le aveai in legatura cu modul in care se va sfarsi cartea.

In definitiv, ce puteam sa ma astept de la o carte care incepe cu simpla propozitie devenita proba la proces: "Astazi a murit mama."? Nu stiu daca asta era scopul cartii, insa pe mine nu m-a facut sa reflectez, sa imi dau seama de lucruri sau sa empatizez cu protagonistul. Doar mi-a parut rau, in final pentru el. Si mi-a fost frica, pentru ca mi-am dat seama ca e posibil sa cunosc o astfel de persoana si in viata reala. Si nu as sti cum sa ma port cu ea, cum sa ii aduc zambetul pe buze.

Nu cred ca cineva poate fi fericit traind asa cum traia el, desi in final te emotioneaza cu replica "fusesem fericit si mai eram", iti explica faptul ca el "nu a regretat niciodata nimic" si repeta intrebarea atat de dezolanta "Ce importanta are?". E un personaj dificil, imi dau seama acum din ce in ce mai mult. Are momentele lui, in care simte ca ar vrea sa planga pentru prima oara in viata, ca ar vrea sa imbratiseze un alt barbat, ca ar vrea sa ii vorbeasca femeii iubite, dar, la naiba, niciodata nu o face. Asa iti vine sa ii dai o palma peste cap uneori. Sau sa il iei in brate si sa ii arati ca poti fi si emotional, ca e mult mai frumos sa traiesti asa.

Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le mentionez in recenzie. De exemplu cum ma face sa ma indoiesc de tot ce am spus, cand isi aminteste de micile bucurii care ii vor lipsi in inchisoare: "miresme de vara, cartierul care-mi placea, un anumit cer de seara, rasul si rochiile Mariei". Sau intamplarea ciudata cu "femeia-automat" care, desi nu a schimbat un cuvant cu el, revine si il priveste la proces, alaturi de un tanar ziarist in fata caruia protagonistul spune ca "parca eram privit de mine". Sau barmanul Celeste, care il intelege si pare ca il cunoaste atat de bine, incat iar ma face sa ma indoiesc de ce am spus despre el. Insa din nou vine cu o afirmatie ca "Te obisnuiesti cu toate", el s-a obisnuit si cu inchisoarea, e in natura oamenilor sa o faca, incat iar te intrebi cum poate fi cineva atat de lipsit de entuziasm, de forta, de pasiune? Cum poti sa traiesti intr-un mod atat de interiorizat? Poate judec ceea ce nu inteleg, insa nu cred ca poti fi fericit asa.

Cate stele? Am sa ii dau 4 stele, pentru ca merita 5 insa nu stiu daca eu am inteles cartea asa cum trebuia ca sa ii acord toate cele 5 stele.

PS: Ieri am aflat ca o tipa a cumparat o carte datorita un recenzii scrise de mine! Happy day! :)

O recenzie de: Anca Cristina





Citeste cele 25 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Pingback: “Strainul”de Albert Camus « Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro