bookblog.ro

---

Strainul

Scris de • 15 June 2007 • in categoria Altele

Autor: Albert Camus
Rating: Albert Camus - Strainul

(ediţia în limba engleză)

Albert Camus - Strainul - recenzie cartiVroiam sa incep spunand ca nu e o carte pentru optimisti. Insa sfarsitul ei nu imi da voie sa o fac, asa ca am sa ma rezum la a preciza ca mare parte a cartii nu e pentru oameni veseli, care iubesc viata si tot ceea ce fac ei zi de zi, pentru ei sau pentru altii.

Strainul m-a deranjat nu stiu cum, m-a pus in situatii incomode cand nu imi placea deloc de protagonist, iar asta nu mi s-a intamplat cu alti protagonisti. E o carte care te provoaca, asta e cuvantul. Te provoaca sa vezi altfel lucrurile, iti arata ca se poate trai si altfel. Nu e un pesimism foarte evident, protagonistul nu se plange absolut de nimic. De aici vine si provocarea. Pur si simplu duce o viata liniara, desi trece prin momente dificile, el traieste si simte la fel. E mai tot timpul "obosit" si "plictisit", ii e lene sa explice, nu vede de ce ar plange la moartea mamei lui, iar la o cerere in casatorie raspunde cu "Daca vrei tu, ne casatorim. Mie imi e indiferent."

N-am mai citit de mult o carte atat de apatica, de abia asteptam sa o termin. Interesant e ca nu poti sa ajungi sa o urasti sau sa il urasti pe protagonist, pentru ca te tine mereu in suspans, prin actiunile pe care le face personajul, prin reactiile lui atat de neasteptate pentru o persoana normala, prin procesul din final care aminteste de Kafka.

Daca tot am ajuns la final, sa explic de ce sfarsitul ei nu imi da voie sa o numesc o carte pesimista. Cumva, toate cele 78 de pagini au fost scrise pentru a pregati cele doua pagini din urma, monologul care il elibereaza spiritual pe protagonist si detensioneaza intreaga carte. Autorul pare ca stie foarte bine ce face, intuieste exact ce stare ti-a creat cartea pana in acel moment, iar monologul in care personajul se explica, se dezvaluie, tipa pentru prima oara in viata lui probabil, te face sa uiti ca il dispretuiai. Te face sa uiti toate prejudecatile pe care le aveai in legatura cu modul in care se va sfarsi cartea.

In definitiv, ce puteam sa ma astept de la o carte care incepe cu simpla propozitie devenita proba la proces: "Astazi a murit mama."? Nu stiu daca asta era scopul cartii, insa pe mine nu m-a facut sa reflectez, sa imi dau seama de lucruri sau sa empatizez cu protagonistul. Doar mi-a parut rau, in final pentru el. Si mi-a fost frica, pentru ca mi-am dat seama ca e posibil sa cunosc o astfel de persoana si in viata reala. Si nu as sti cum sa ma port cu ea, cum sa ii aduc zambetul pe buze.

Nu cred ca cineva poate fi fericit traind asa cum traia el, desi in final te emotioneaza cu replica "fusesem fericit si mai eram", iti explica faptul ca el "nu a regretat niciodata nimic" si repeta intrebarea atat de dezolanta "Ce importanta are?". E un personaj dificil, imi dau seama acum din ce in ce mai mult. Are momentele lui, in care simte ca ar vrea sa planga pentru prima oara in viata, ca ar vrea sa imbratiseze un alt barbat, ca ar vrea sa ii vorbeasca femeii iubite, dar, la naiba, niciodata nu o face. Asa iti vine sa ii dai o palma peste cap uneori. Sau sa il iei in brate si sa ii arati ca poti fi si emotional, ca e mult mai frumos sa traiesti asa.

Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le mentionez in recenzie. De exemplu cum ma face sa ma indoiesc de tot ce am spus, cand isi aminteste de micile bucurii care ii vor lipsi in inchisoare: "miresme de vara, cartierul care-mi placea, un anumit cer de seara, rasul si rochiile Mariei". Sau intamplarea ciudata cu "femeia-automat" care, desi nu a schimbat un cuvant cu el, revine si il priveste la proces, alaturi de un tanar ziarist in fata caruia protagonistul spune ca "parca eram privit de mine". Sau barmanul Celeste, care il intelege si pare ca il cunoaste atat de bine, incat iar ma face sa ma indoiesc de ce am spus despre el. Insa din nou vine cu o afirmatie ca "Te obisnuiesti cu toate", el s-a obisnuit si cu inchisoarea, e in natura oamenilor sa o faca, incat iar te intrebi cum poate fi cineva atat de lipsit de entuziasm, de forta, de pasiune? Cum poti sa traiesti intr-un mod atat de interiorizat? Poate judec ceea ce nu inteleg, insa nu cred ca poti fi fericit asa.

Cate stele? Am sa ii dau 4 stele, pentru ca merita 5 insa nu stiu daca eu am inteles cartea asa cum trebuia ca sa ii acord toate cele 5 stele.

PS: Ieri am aflat ca o tipa a cumparat o carte datorita un recenzii scrise de mine! Happy day! :)

O recenzie de: Anca Cristina





Citeste cele 25 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Ana-Maria spune:

    Felicitari pentru recenzie si curajul de a o scrie :)
    Si eu am citit de curand Strainul, dar am renuntat sa ii fac si o recenzie pentru ca, in urma lecturii, am realizat ca aceasta carte mai mult am simtit-o decat am inteles-o. Si ma vedeam in fata situatiei de a termina ce am de spus cam in doua aliniate :))

    raspunde

  2. Anca spune:

    Si mie mi s-a parut, pe masura ce scriam, ca parca nu spun nimic din ce vroiam sa spun despre carte. :) Ei, se cheama curaj sau se mai cheama dead-line.

    raspunde

  3. George spune:

    nu cred ca ai inteles cartea cum trebuie… sau poate ma insel eu. mie imi place foarte mult si daca as avea un top al preferintelor as pune-o pe primul loc… am citit-o la recomandarea unei foste prietene cand ne-am despartit si poate ca a avut dreptate…
    sper ca nu deranjez cu acest scurt comentariu.

    raspunde

  4. andrea spune:

    recenzia pe care ai facut-o acestei cartimi-a placut foarte mult si m-a facut curioasa. azi merg la biblioteca s-o scot. am sa revin cu un comentariu dupa ce o citesc.

    raspunde

  5. Andrei Rosca spune:

    Te asteptam, andrea.

    raspunde

  6. andrea spune:

    am terminat de citit “strainul” aseara. poate ca n-am inteles-o eu cum ar fi trebuit, dar pur si simplu a trebuit sa fac un efort ca s-o termin. nu pot sa spun ca nu mi-a placut, dar nici ca voi mai citti ceva de camus. tot ce spune anca in recenzia ei in ceea ce priveste protagonistul, este valabil si pentru mine, mai putin partea cu monologul din final care (desi probabil l-a ajutata pe protagonist sa se descarce de tensiunea acumulata in astepatrea finalului) nu mi-a lasat deloc impresia ca ar detensiona cartea. probabil pt ca eu n-am simtit nici o tensiune pe tot parcursul lecturii. singurul lucru pe care l-am simtit a fost starea pasiva si plictisita a autorului. pana la urma poate c-as avea foarte multe de spus, dar am sa ma rezum la a mai spune doar atat.procesul care are loc mi se pare exagerat. chiar n-am reusit sa fac legatura intre moartea mamei lui si faptul ca el a omorat un om. de ce a fost toata povestea cu mama proba la proces? nu esti obligat sa simti ceva in momentele alea si nici sa plangi doar pentru ca altii iti urmaresc reactiile. fiecare este liber sa simta ce simte. desi cartea asta m-a facut sa ma gandesc ca poate nu toata lumea condidera la fel. dar sa fi comdamnat la moarte pentru ca nu ai plans la inmormatarea mamei tale?! in fine… din punctul meu de vedere insensibilitatea sau indiferenta sau chiar pasivitatea sunt intalnite la oameni mult mai des decat ne dam seama. nu cred ca un om merita sa fie condamnat la moarte din acest motiv. pentru ca aceasta este concluzia la care m-a dus pe mine cartea: ca un om va fi ghilotinat (totusi, in ce an se petrece actiunea?)pentru ca este sincer in ceea ce simte, pentru pacatul suprem de a nu se fi sinchisist sa isi analizeze sentimentele, probabil din lipsa de vointa sau din lene,de a prefera sa traiasca pur si simplu fara a analiza sau a baga macar de seama ceea ce simte, intr-o societate care se aspteapta sa i te deschizi, iar daca nu poti sa faci asta atunci ai putea macar sa joci teatru. dar poate ca aceasta lectura ma depaseset pe mine si am inteles eu cu totul altceva decat ar fi trebuit.

    raspunde

  7. Anca spune:

    scuze ca nu am raspuns mai devreme.
    –>George, nu deranjezi nicidecum. :) Chiar si eu ma gandeam daca am inteles sau nu cum trebuie cartea, insa pana la urma e o chestie de placere. Si mi-a placut. Poate nu am inteles-o pur si simplu prin prisma faptului ca nu m-am identificat deloc-deloc cu personajul. Tie ce ti-a placut? (daca mai citesti comentariul asta..:D)
    –>Andrea, ma bucur ca ai citit cartea, chiar daca nu ti-a placut. Macar te-a facut sa te gandesti. Si pe mine la fel. Si mie mi s-a parut ciudata faza cu moartea mamei ca proba la proces. Mi-a adus aminte de Kafka, asa, prin absurdul aparent al situatiei. Si eu, exact ca tine, m-am intrebat in ce an a fost scrisa cartea, cand am vazut ca va fi ghilotinat:) Nu cred ca ai inteles “cu totul altceva”, lectura e o chestie tare subiectiva. Dupa mine, autorul exact asta vroia sa sublinieze, ca nu toti oamenii trebuie sa fie emotionali si deschisi. Exista sigur multi oameni care se identifica indeaproape cu protagonistul.

    raspunde

    • George spune:

      Scuze pentru raspunsul foarte tarziu.
      Cartea mi-a fost recomandata deoarece mi s-a spus ca seman foarte mult cu personajul principal… si cand am inceput sa o citesc am remarcat si eu asta.

      raspunde

  8. Anca spune:

    a! Chiar acuma mi-am amintit de un tip, care, cand a vazut cartea la mine pe noptiera a zis ca e foarte misto si ar trebui sa o citesc. Abia acuma am inteles ce bine i se potrivea. Ciudat de bine.

    raspunde

  9. andrea spune:

    si eu am o prietena careia i-am spus ca vreau sa citesc “Strainul”, iar ea a zis ca ei i s-a parut foarte buna.in timp ce citeam mi-am dat seama ca i se potrivea pentru ca putea sa se identifice cu personajul.
    aseara mi-am incalcat cuvantul de a nu mai citit de camus si am inceput sa citesc “ciuma”. spre surprinderea mea, chiar imi place. poate ca voi mai citi si “exilul” si “imparatia”

    raspunde

  10. Anca Cristina spune:

    Si eu vreau sa mai citesc. Poate incep cu “Ciuma” :)

    raspunde

  11. Irina spune:

    in timp ce rasfoiam adrese pt a gasi pareri despre aceasta carte ,m-a atras si m-am oprit la recenzia ta.Asta pentru ca de la prima propozitie am fost de aceeasi parere si m-a facut sa o citesc pana la sfarsit intr-o clipita… gandindu-ma ca nu sunt singura care de abia astepta sa o termine..in unele pasaje am citit-o chiar greoi,dar la sfarsit sunt de acord ca protagonsitul (odata cu mine cititorul), se elibereaza spiritual.In concluzie cartea mi-a placut,m-a facut” sa vad ca se paote trai si altfel”

    raspunde

  12. Delia spune:

    Aveam 14 ani cand tata mi-a spus: “Lia,tu o sa innebunesti rapid daca vei continua sa te consumi atat de mult pentru fiecare problema. Unele lucruri trebuie luate asa cum vin.”
    Si cred ca asta e o lectie (putin dusa la extrem) pe care am preluat-o din Strainul.

    raspunde

  13. Laura spune:

    Am citit “Strainul” acum o vreme, dar imi amintesc de ea, de atmosfera care parca te inebuneste, ca ti-e greu sa intelegi personajul, sa accepti ca cineva ar putea gandi asa. Dar Camus e mai bland decat Kafka… In orice caz, il recomand toturor celor carora le place Kafka sau Sartre (existentialisii in general). Pentru mine a fost o lectura placuta si mai altfel.

    raspunde

  14. Ruxandra spune:

    Nu am sa explic ce am inteles eu despre carte, pentru ca traiesc cu ideea ca o lucrare filosofica nu se poate rezuma in cateva fraze.
    Dar mie mi-a placut la nebunie. Nu ma identific cu personajul, si cred ca tocmai de aceea mi-a placut. Mi se pare o carte care vorbeste printre altele si despre dragostea de viata. Probabil am inteles-o mai bine cand am inceput sa-l inteleg pe Camus (care nu este existentialist) mai bine, citind si alte nuvele de-ale sale.
    Exista carti care te invata ceva, exista carti construite in jurul unor sau mai multor idei, cu un fir narativ precis si exista carti care iti dau sentimente si stari de spirit. Pentru mine, cartile lui Camus sunt toate acestea la un loc. La niciun alt scriitor nu am reusit sa simt atat de viu vantul, caldura sau sa aud atat de aproape valurile.

    Nu stiu daca am inteles cartea cum trebuia, dar stu ca nu am inteles-o deloc cum este descrisa in recenzie.

    raspunde

  15. Vanesa spune:

    Si eu am terminat “Strainul” de curand.
    In cazul meu,ma identific intr-o mare masura ce personajul.Si n-o zic ca fiind rau sau bine.
    M-a facut sa-mi reamintesc ca viata nu se reduce doar la contactul cu cei din jur si ca societatea in care traim e una construita dupa acelasi tipar.Orice abatare de la aceasta “normalitate” e privita ca o blasfemie.
    Si pana la urma de ce?
    Fericirea e oriunde, disponibila pentru oricine, sub orice forma.
    Si nu e vorba despre cat de interiorizat esti.
    Complexitatea vietii din jurul nostru reprezinta mai mult decat un destin,mai mult decat propriul destin,mai mult decat propria moarte, mai mult decat putem accepta noi.
    Probabil ca ne-am obisnuit sa-i vedem doar o fata din atatea , cea mai acesibila si care se leaga doar de propria multumire si de cliseul cu “cautarea fericirii”.
    E mai mult decat o carte.Cel putin pentru mine.

    raspunde

  16. Vlad spune:

    Refuzul de a minti. Pe aceasta idee cred ca se bazeaza cartea. Pentru “eroul” acestui roman fapta comisa, aceea de a ucide un om, nu are nevoie de o explicatie logica sau morala, asa cum doreste societatea. El isi accepta pedeapsa, si totodata vede ca moartea sa, moarte datorata faptului ca refuza sa minta este calea spre adevar si absolut.

    Pe scurt asta am inteles eu din “Strainul”.

    raspunde

  17. madadomy spune:

    mie strainul mi se pare o carte super tinand cont ca albert camus este reprezentant al existentialismului ateu mi se pare un scriitor super as citi aceasta carte si in eternitate, face o referire subtila la libertatea omului oare o are???

    raspunde

  18. “Străinul” a fost pentru mine dovada clară că textele despre care poţi spune că sunt enervante lasă rădăcini în tine.

    Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am simţit nevoia să-l cunosc mai bine pe cel care a putut pune cap la cap aşa ceva. Aşa am ajuns la “Ciuma”, ca mai apoi să încerc “Mitul lui Sisif” şi “compania”, care m-au lămurit în legătură cu perspectiva lui Camus.

    Spunea cineva mai devreme că nu a fost convinsă să mai citească altceva de acelaşi autor. Apoi şi-a călcat pe cuvânt şi a descoperit că îi place “Ciuma”.
    Întăresc spusele ei şi cred că e o greşeală ca cei care îl citesc pentru prima dată pe Camus să se oprească la “Străinul”. S-ar putea să descopere în alte cărţi mai multe decât s-ar aştepta…

    Cristina

    raspunde

  19. Gicu spune:

    Am gasit romanul la bunica acasa pur si simplu pe un raft al dulapului , cartea fiind foarte colbaita. Am citito si mi-a placut foarte mult, am inteles-o dar poate si nu , dar stiu precis ca autorului i-a reusit foarte bine sa foloseasca filozofia existentialismului la baza acestui roman. Protagonistul nu este un pesimist sau optimist , lui nu-i pasa de nimic. El traieste ca sa moara , el stie ca face parte doar din ciclul infinit al vietii si mortii si atit , priveste real la lumea ce-l inconjoara si nimic de prisos.El o iubise pe mama , dar nu a plins caci nu a simtit nevoia , si el arata doar calitatile sale adevarate , fara demagogii , era simplu si modest. Pai pentru ce a murit oare? Pentru dreptate cred eu. El nu era un cinic care se gindea cum sa iasa din incurcatura astfel amagind curtea. El a spus-o direct in fata , cum era , si atit.Adevarul la care tinea atit de mult la ucis si la facut Strain in fata oamenilor. Este o tema actuala si azi…

    raspunde

  20. Rares spune:

    Am sa incep cu sfarsitul recenziei.

    “Poate judec ceea ce nu inteleg, insa nu cred ca poti fi fericit asa.” Cred ca tocmai de aceea judecam ceva ori pe cineva, pentru ca nu-l intelegem si nu ne-am putea pune in locul lui. De asemenea, se poate sa fie parerea mea dar se pare ca strainul nostru era oarecum fericit traind in ignoranta.

    Trecand la subiect, pot spune ca tema principala pare a fi refuzul de a participa la jocul vietii, el ramanand un strain societatii in care traieste, chiar train in afara ei. Blestemul personajului nostru e clar: nu se supune regulilor jocului si refuza sa minta, adica pur si simplu nu se lasa “transformat” de societate.

    De asemenea, cu privire la proces, se pare ca si acolo jocul societatii se desfasoara in afara lui, independent de el si de vointa proprie (daca o fi avand asa ceva, desi cred ca da) desi el era cel judecat.

    In concluzie, mi-a placut cartea, am citit-o pe nerasuflate si nu m-a deranjat deloc refuzul personajului de a participa la joc, nici chiar pasivitatea lui.

    Sper ca am mai adus o raza de lumina pentru intelegerea cartii :) Toate cele bune.

    raspunde

  21. Rares spune:

    Aaaa, si sa nu uit sa precizez cum a sintetizat Camus cartea, pentru ca e geniala fraza: «În societate, fiecare om ce nu plânge la înmormântarea mamei sale, riscă să fie condamnat la moarte.»

    raspunde

  22. Pingback: “Strainul”de Albert Camus « Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

  23. adrian spune:

    Povestea a trecut peste timp, este si astazi la fel de reala, desigur cu rigorile sociale din prezent.

    Refuzul de a te alinia la “cerintele” sociale si dorinta de a trai si gandi altfel, te pot face in ochii celorlalti un alienat, un proscris.

    Mi-a placut mult cartea!

    raspunde

  24. Catinca spune:

    Străin pentru societate, străin pentru Dumnezeu. Străinul este autorul însuși, incapabil să empatizeze, un autist “sub acoperire”, un om la limita bolii psihice. Poate sa ți placa cartea daca semeni puțin cu personajul. O carte de citit la 20 de ani când ești în perioada de negare. Altfel nu.

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro