bookblog.ro

---

Trebuie să simți pe pielea ta

Scris de • 11 November 2013 • in categoria Altele

Bunicul meu este un om învățat și deschis la minte. Mă mândresc enorm cu el și de când mă știu caut în mine părți care să-mi aducă aminte de el. El mi-a modelat primele cunoștințe, năzuințe idealuri. Era normal ca visele lui să devină ale mele.

Bunicul meu este profesor universitar. Un adevărat „șoarece de bibliotecă”, așa cum îmi place mie să mă laud. Iar în perioada facultății ne luam la întrecere: cine a descoperit cărți mai interesante, cine a dat peste evenimentele culturale cele mai spectaculoase și la un moment dat ne întreceam în numărul de abonamente la biblioteci, fonduri de carte și alte minunății.

Bunicul meu a avut o viață spectaculoasă cu multe momente de glorie și multe amintiri pe care mi le-a tot repetat de când eram mică. Tot de atunci cunosc și cel mai mare regret al lui, visul care nu s-a împlinit: acela de a vizita Statele Unite ale Americii. Visul lui american. A existat la un moment dat o oportunitate de a vizita Pământul Făgăduinței la un schimb de experiență cu o universitate de acolo dar totul s-a năruit până la urmă iar bunicul meu a rămas doar cu planurile pe care și le făcuse pentru călătorie și cu o dorință nestăvilită de a ajunge acolo.

Odată cu trecerea timpului visul lui s-a transferat către mine, nepoata sa, și mereu mi-a tot spus că e unul dintre lucrurile pe care trebuie să le faci în viață, că Europa are o cultură fascinantă, dar pentru a te întregi ca om trebuie să cunoști și monumentala civilizație americană, că acum e mult mai simplu pentru noi, tinerii, să călătorim și nu trebuie să ratăm momentul. Și uite-așa visul lui american s-a transformat în visul meu american.

La toate astea se adăugau și povestirile prietenilor și colegilor de facultate care plecau cu diverse programe petru o vreme în afara țării. Când se întorceau de acolo păreau schimbați, căliți, diferiți, nu doar maturizați ci parcă și îmbogățiți și toți spuneau la unison că a fost o experiență care i-a marcat și că e greu de explicat ce anume a contat atât de mult, trebuie să fii acolo ca s-o simți pe pielea ta.

Așa am ajuns eu să aplic pentru programul work and travel; bineînțeles că am ales SUA ca destinație. O să vă las să ghiciți toată încântarea cu care am primit vestea că voi pleca timp de trei luni să lucrez acolo, planurile pe care mi le-am făcut, discuțiile cu bunicul, lista cu locurile pe care trebuie să le văd și așa mai departe și o să continui povestirea de la momentul în care am ajuns pe pământ american.

workandtravel-vacantespeciale-empire-building

Mă simțeam ca un mic extraterestru, căscam ochii mari la oamenii din jur încercând să-i observ cât mai bine, să văd cum vorbesc, cum se poartă, cum se îmbracă... Trebuie să vă spun că în cele trei luni conversația mea în engleză a atins un nivel spectaculos de înalt, așa încât la finalul excursiei mă amuzam încercând să ghicesc din ce regiune a Statelor Unite provin persoanele din jur.

Am ajuns într-un orășel din Delaware și chiar mă simțeam ca în filmele americane: toneta de unde îmi luam cafeaua și gogoașa în fiecare dimineață, restaurantele specifice în care mâncam, locurile în care-mi făceam cumpărăturile, totul. Am lucrat la un mic hotel de acolo și într-adevăr orele de muncă erau lungi și obositoare, dar nu cu asta rămâi în minte la finalul verii. După o tură extenuantă te întâlnești cu noii tăi prieteni care provin din cel puțin cinci țări diferite și distracția începe chiar și prin simplul fapt că încercați să vedeți cum sună același cuvânt în fiecare limbă. Apoi vă povestiți obiceiuri sau vorbești despre lucruri de acasă absolut firești pentru tine pe care ceilalți le găsesc niște ciudățenii. Am organizat în grupul nostru și seri de gătit în care fiecare pregătea ceva tradițional din țara lui – sărmăluțele noastre au avut mare trecere: „that thing with cabbage”. Să vă mai povestesc despre nopțile pe plajă și weekend-urile petrecute la bronzat? Vă las să vă imaginați totul :).

http://www.dreamstime.com/stock-image-aerial-view-statue-liberty-ellis-island-new-york-october-october-to-over-twelve-million-immigrants-entered-image33172051

Bunicul meu trăia prin mine fiecare experiență și îi împărtășeam via email noile descoperiri(am uitat să vă spun că am un bunic modern) . Am vorbit despre oamenii pe care i-am întâlnit, cum mi s-au părut americanii, dar și celelalte nații, ce obiceiuri au cei de aici, ce lucruri îmi plac, ce am mai plănuit... și bineînțeles excursiile! De când am plecat am avut ideea fixă că trebuie să văd New York-ul! Și săptămâna petrecută acolo a fost... de nedescris. Și acum dacă mă apuc de povestit, chiar și în mod sistematic, pe zile, tot nu reușesc să termin de spus tot ce am văzut, cum m-am simțit. E un vârtej și un șoc și un miracol.

Central Park, Empire State Building, Fifth Avenue, St. Patrick's Cathedral, Statue of Liberty , Times Square... a fost un maraton de șapte zile, o vacanță turistică, numai că eu deja mă simțeam integrată în acea țară, cunoșteam atâtea și puteam să simt într-adevăr spiritul locului.
Scris pentru Superblog 2013





Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Bogdan spune:

    Frumos! Si visele se trec din generatie in generatie si uneori se implinesc..multumesc pentru textul fresh si plin de viata

    raspunde

  2. Andreea Chebac spune:

    Si noi multumim!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro