Autor: Anthony Browne
Rating:

Anthony Browne este un autor şi ilustrator britanic de cărţi pentru copii, având publicate peste 30 de titluri. Înainte de a se dedica doar cărţilor pentru copii, Browne a petrecut câţiva ani buni ca ilustrator de cărţi de medicină. Într-un interviu, Browne admite faptul că nu şcola de arte l-a învăţat cum să creioneze poveşti pentru copii, ci, mai degrabă, slujba de ilustrator de cărţi de medicină. În această calitate, Browne trebuia să spună, prin imagini, povestea unor operaţii care trebuiau ilustrate cât mai realist. De aici şi până la a deveni un autor şi ilustrator de cărţi pentru copii cu numeroase premii sub cenură nu a mai fost decât un pas.

Criticii lui Anthony Browne i-au reproşat că ilustraţiile pe care le realizează pentru propriile-i cărţi pentru copii sunt mult prea complicate pentru a fi înţelese de tinerii cititori. Iniţial am avut aceeaşi părere despre Voices in the Park, una dintre cele mai reprezentative cărţile pentru copii publicate de Browne...

În Voices in the Park, autorul spune povestea a două familii care îşi duc copii şi căţeii în parc. Una dintre aceste familii are o situaţie materială bună, iar cealaltă locuieşte într-un cartier sărac de la marginea oraşului. Interesant este faptul că băiatul din familia înstărită nu este fericit, aflându-se tot timpul în umbra mamei sale, dar fetiţa din familia săracă este vioaie, cu un spirit liber.

Cele patru personaje antropomorfe (cu faţă de gorilă şi corp uman), descriu ziua petrecută în parc. Browne spune povestea celor patru atât prin cuvinte cât şi prin ilustraţii. Dar ilustraţiile nu urmează povestea sugerată de text, ci, mai degrabă, adaugă sensuri noi. Practic, cititorul înţelege mai multe despre situaţia celor patru prin intermediul ilustraţiilor şi nu al cuvintelor

Printr-o serie de intertextualităţi, Browne practic lasă fiecare cititor în parte să-şi creeze propria poveste. Detalii din ilustraţii ne duc cu gândul la familia regală engleză, la povestea fraţilor Grimm Hansel şi Gretel, la autoportretul lui Rembrandt, la Mona Lisa lui Da Vinci, la Alis în Ţara Minunilor, la Moş Crăciun, la Cronicile din Narnia, la Ţipătul lui Munch, la Romeo şi Julieta, la Marry Poppins, la Prinţ şi cerşetor, la năzdrăvăniile lui Cupid, şi la alte intertextualităţi care e posibil să-mi fi scăpat.

Deci, revin, aceasta este o carte pentru copii. Cum vor putea nişte pirizdei de clasa I-a, a II-a, a III-a, a IV-a etc. să înţeleagă ceva din acestă carte? Este imposibil! Oare?

Cercetători din domeniul literaturii postmoderniste pentru copii încep să îşi facă tot mai des auzite argumentele prin care afirmă că e momentul să nu-i mai subestimăm pe michiduţii ce stau cuminţi în bancă, să nu le mai băgăm pe gât fabule şi poveşti moralizatoare, să-i lăsăm se se dezvolte liber, fără constrângeri impuse de o curicula tradiţionalistă, de învăţători şi profesori care au făcut şcoala cu cinci decenii în urmă.

Scrisă de Mihnea Voicu Şimăndan