bookblog.ro

---

Literatură cu umor

Scris de • 1 April 2011 • in categoria Articole Speciale, Recomandari

Fără să vă înscenăm vreo păcăleală, astăzi ne amintim de cărțile care ne-au făcut să rîdem. Iată propunerile noastre:

Semne bune, Terry Pratchet și Neil Gaiman.”Angels walk among us” spune o piesa semnată de trupa britanică Anathema. Pratchet și Gaiman nu doar confirmă asta ci și ne dezvăluie unde anume îi puteți găsi. Sau, cel puțin, pe unul dintre ei: în cartierul londonez Soho, ca proprietar al unui anticariat de carte rară. Și cum binele nu există fără rău, diavolul mișună și el prin Londra, conducând un automobil clasic (pe care îl mai tunează ocazional cu puterile sale) și ascultând Queen Greatest Hits.

Între cei doi s-a legat o prietenie interesantă, iar printre îndeplinirea sarcinilor dumnezeiești și diavolești, ei se mai văd la o băută prin puburi. Situația se complică când Raiul și Iadul se pregătesc pentru confruntarea finală – Apocalipsa, dar cei doi nu prea au chef de asta și oricum, Antichristul e doar (?!) un puști simpatic. Semne bune nu e o carte genială, însă are momente excelente și v-o recomand călduros.

(Ioan Todoran)


Terapia , de David Lodge - La 58 de ani, Laurence Passmore pare a avea totul, atât în plan social şi economic, cât şi în cel personal; cu toate acestea, criza vârstei de mijloc îl face să fie nemulţumit de majoritatea lucrurilor din jurul său. Ce te faci când de la o simplă durere de genunchi, toată stabilitatea şi fericirea câştigată de-a lungul anilor piere şi trebuie să iei viaţa de la început?

David Lodge ne răspunde că umorul ar putea fi unul dintre răspunsuri; priveşti lucrurile din perspectiva umorului, şi te întorci ad litteram la începuturi; Laurence devine obsedat de filosofia lui Kierkegaard şi gândurile la prima lui iubire îl fac să plece în căutarea acesteia, până la Compostela. Terapia este în acelaşi timp un roman al căutării identităţii, la orice vârstă, o lecţie de viaţă, cât şi un roman plin de umor, specific scriitorului.

Arta de a nu scrie un roman, de Jerome K. Jerome – Patru prieteni se hotărăsc să scrie un roman. Cu toate acestea, viitorii scriitori se confruntă cu dificultăţi atunci când încearcă să răspundă la întrebări precum despre ce şi cum manuscrisul lor să fie structurat. De la ambiţiile şi entuziasmul acestora până la scrierea unei pagini de roman, aşa cum autorul ne arată, e cale lungă.

Cu un umor specific britanic, Jerome K. Jerome aşează în această carte amintirile celor patru, ideile şi poveştile cele mai trăsnite, ajungând în final la o alt fel de artă. O carte despre Viaţă şi Artă, despre roman şi creaţie, cu concluzii de o profunzime aparte, subtile şi ironice, recomandat micilor şi marilor creatori.

(Raisa Stoleriu)

Culegerea de povestiri haioase, Bazar bizar, a lui Radu Paraschivescu m-a făcut să râd de viaţa românească şi astfel să mi-o fac suportabilă. Cartea sa este o înşiruire de povestiri tragi-comice care surprind situaţii pe cât de comune, tot pe atât de pline de sens. Toate aspectele esenţiale ale vieţii noastre sunt atinse: iubirea văzută ca safe-sex cu posterul Pirelli al Monicăi Bellucci, moartea ca suicid al unui tânăr care nu poate crea nimic nou, pierderea timpului în trafic, violenţa străzii, limbajul business alienant, relaţia noastră de supunere faţă de media, deriziunea politicii mondiale.

Pe scurt, Bazarul lui Radu Praschivescu este o colecţie de povestiri pilduitoare despre marea alienare spre care evoluăm. Din mit suprem, iubirea a devenit o amăgire mediatică sau comercială, o bizarerie care face din om un animal tot mai însingurat, pierdut într-un hypermarket halucinatoriu care nu mai este bazarul de altădată. Bizar…

Poveştile corecte politic de adormit copiii ale lui James Finn Garner sunt de fapt nişte texte foarte inteligente destinante adulţilor copilăroşi sau nu. Din ele aflăm că Scufiţa Roşie este o feministă în devenire, Albă ca Zăpada o ahtiată după sex, iar Hansel şi Gretel apelează la un ong pentru recâştigarea drepturilor lor. În peste douăzeci de poveşti celebre extrem de comic rescrise, scenaristul american ia peste picior corectitudinea politică ca ideologie a mileniului trei.

(Anca Giura)

Muzeul Britanic s-a dărâmat! de David Lodge. Nu-i frumos să râzi de necazuri străine. Dar când amărâtul în cauză este un personaj literar, să zicem că beneficiezi de o dispensă. Adam Appleby, doctorand, posesor al unui scuter rablagit, căsătorit şi tată a trei copii, ba chiar în pericolul de a căpăta un al patrulea urmaş, locuieşte într-un minuscul apartament închiriat şi visează umil ca viaţa lui să se menţină la limita inferioară a suportabilului.

Toată povestea se desfăşoară pe parcursul unei zile şi se poate citi în acelaşi interval. Adam se trezeşte cu hotărârea de a-şi petrece timpul în sala de lectură a Muzeului Britanic, într-o efervescenţă intelectuală care va duce la avansarea miraculoasă a lucrării lui de doctorat. Sigur că planul de acasă nu se potriveşte cu cel din... muzeu, unde protagonistul se încurcă în tot felul de intrigi secundare şi griji cu privire la ce a lăsat în urmă. Dacă n-aţi mai citit David Lodge, începeţi de-aici: vă va deschide pofta – de lectură, de umor britanic, de vizitat Londra, mai puţin de întemeiere a unei familii (dar gândurile în direcţia asta sunt contraindicate de 1 aprilie).

(Alexandra Găujan)

Arta de a nu scrie un roman, în original Novel notes, este, în fapt, un roman umoristic despre patru prieteni care se hotărăsc să scrie o asemenea operă literară: Când, întors acasă într-o seară după o partidă de fumat pipă de la prietenul meu Jephson, mi-am informat soția că voi scrie un roman, ea s-a arătat foarte încântată de idee. (...) Când am continuat să-i explic că Selkirk Brown și Derrick MacShaughnassy își vor da și ei concursul, ea a replicat: „Oh”, cu o voce care nu conținea nici o urmă de îndoială. Era clar că interesul ei față de această problemă văzută ca o schemă practică se evaporase cu totul.

Jerome K. Jerome se dovedește un maestru al umorului fin, în ”dulcele” ton al ironiei britanice, încă din acest fragment introductiv, care prezintă, folosindu-se de narațiunea subiectivă a persoanei I, intenția ”glorioasă” de a produce o operă literară, fapt ce eșuează, dar nu lamentabil, ci, putem spune, la fel de ”glorios”. Cenaclul celor patru, menit a întruni patru minți luminate care să nască idei originale, devine o adevărată șezătoare filosofică în care se spun povești, se trag concluzii despre viață și toate aspectele sale, se emit judecăți dintre cele mai profunde precum Pisicile și nonconformiștii îmi par singurii din lume care posedă o conștiință de lucru folositoare, Literatura este parazitul răului, Egoismul este pur și simplu un alt nume dat Voinței sau Oamenii răi sunt mult mai interesanți decât oamenii buni și se prezintă caractere complexe, dar superficiale în același timp. O lectură electrizantă, mai ales pentru cei care gustă subtilul comediei britanice, Arta de a nu scrie un roman te face să își dorești să citești mai multe romane de Jerome K. Jerome și să meditezi mai mult la multitudinea lucrurilor mărunte, cotidiene, care te pot influența.

Triumful prostiei. Mic tratat despre prostia inteligenței de Belinda Cannone. Amestec amuzant de filosofie, psihologie, istorie și o crudă banalitate, scriitura dezvăluie un umor negru și o ironie fină la adresa prostiei oamenilor inteligenți, care are surse bine definite, după cum realizează cele trei personaje ale cărții: naratorul, cinicul său prieten Gulliver și iubita lui Clara. În incursiunea lor, prin dialectică și meditație, cei trei reușesc să identifice câteva surse clare ale prostiei oamenilor inteligenți: conformismul, spiritul de turmă, reducerea/simplificarea, chiar și egalitarismul prost înțeles.

O carte care te menține cu spiritul alert, Triumful prostiei este, fără doar și poate, un bun exercițiu de scriere pentru că reușește să te facă să îți pui la îndoială crezurile și convingerile, simțindu-te adesea direct vizat de ironia fină a personajelor ce judecă toate aspectele vieții moderne, contestând ”trenduri” și superficialitatea celor mulți.

(Alice Teodorescu)

Un yankeu la curtea regelui Arthur, de Mark Twain. Vă invit în Anglia medievală! Și nu oricum, ci conduși de un american transportat acolo tocmai din secolul XIX.

Hank Morgan nu are idee cum a ajuns în vremea regelui Arthur și a vrăjitorului Merlin, dar trebuie să se descurce în această realitate ciudată pentru el. Marele avantaj al eroului nostru este acela că deține toate cunoștințele din viitor, iar cei din jurul lui cred încă în magie și în superstiții.

De aici pornesc toate scenele amuzante: Hank folosește o eclipsă de soare pentru a-i convinge pe toți că are puteri magice, iar Merlin se simte umilit când nu reușește să readucă un izvor fermecat, dar noul său rival, da. Minunile trebuie întreprinse în mod constant pentru că oamenii medievali par a avea memorie scurtă, așa că protagonistul are un adevărat program pentru săvârșirea celor mai banale lucruri pe post de miracol. Vindecă oameni de boli banale, dar care la acel moment nu aveau leac, ridică diverse construcții greu de realizat pe atunci, face preziceri etc.

Personajul central este carismatic și ușor ironic, iar în combinație cu ignoranța senină a celorlalte personaje vă va stârni hohote de râs. Este o carte relaxantă, dar și instructivă prin mostrele de limbaj medieval pe care le oferă.

(Andreea Chebac)


Cişmigiu & Comp., de Grigore Băjenaru este cartea care-l însoţeşte pe elevul Băjenaru, devenit ulterior profesor, în anii de şcoală generală şi liceu. Este imposibil să nu te îndrăgoseşti de anii de şcoală în care eşti sau în care ai fost, prin entuziasmul lui de a povesti. Trece prin mândria de a fi elev la o anumită şcoală, la început, dorinţa de învăţa cât mai multe, până la ştrengăriile prin care trece orice elev, mai mult sau mai puţin tipic. Mi-ar fi plăcut să am de povestit copiilor şi nepoţilor întâmplări aşa de faine ca ale lui. Tocmai de aceea îmi amintesc pasaje cuvânt cu cuvânt, le dau de exemplu în conversaţii şi recomand cartea tuturor. Obişnuiam şi obişnuiesc să deschid cartea doar pentru anumite capitole care îmi plac, pagini pe care le am deja însemnate, sau la care cartea se deschide direct: despre genialitatea poreclelor, despre cum ieşeau elevii la lecţie, sau despre excursiilor lor cu urmări... pe care vă las să le descoperiţi :)

Am luat cu mine la mare, pentru 4 zile, cărţile lui Ilf şi Petrov: Douăsprezece scaune şi Viţelul de aur. Cărţi cu multe pagini, nici nu ştiu cum de nu am luat un singur volum cu mine. M-am întors cu primul terminat, al doilea citit vreo trei sferturi. Atât de tare cât am putut să râd singură pe plajă (am făcut ceva reclamă distinşilor domni scriitori) nu am râs niciodată. Şi în acelaşi timp apreciam cât de bună poate să fie literatura lor, cât de inteligent umorul şi cât de actuală poate fi o carte scrisă la începutul secolului XX, acum 100 de ani. Ostap Bender este eroul principal: obţine tot ce vrea, este inteligent, manipulează pe cine vrea, iar pe parcursul paginilor nu îţi vine să crezi că a fost construit nu de una, ci de două persoane. Iar Ilf şi Petrov chiar povestesc la începutul celui de-al doilea volum modul în care ei hotărăsc finalul unei poveşti: prin tragere la sorţi! :)

(Monica Tarța)





Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Pingback: Prin blogosfera literara (28 martie – 3 aprilie 2011) | Filme si carti

  2. Diana spune:

    Sa nu uitam de ‘Trei pe doua biciclete, Trei intr-o barca’ de J.K.Jerome si ‘COmedii la portile orientului de Andrei Plesu :))

    raspunde

  3. Oana spune:

    As putea sa adaug si eu “Peripetiile bravului soldat Svejk” de J. Hasek, o carte extraordinar de simpatica pentru orice varsta.

    raspunde

  4. Mirela Pavel spune:

    Datorita voua mi-am amintit de Hamilton de Catherine Cookson.

    raspunde

  5. Alexandra spune:

    As mai adauga cateva carti pe care le-am citit recent ale autoarei Sophie Kinsella: Poti pastra un secret? (Can you keep a secret?) si Ma dau in vant dupa cumparaturi(Confessions of a Shopaholic). Acum citesc al doilea roman din serie.

    raspunde

  6. caut carti umoristice bune spune:

    Felicitari! Sunt foarte interesante detaliile iar unele carti sunt foarte cunoscute. Te mai asteptam si cu alte propuneri.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro