bookblog.ro

---

Bucuria vieţii

Scris de • 13 March 2008 • in categoria Biografii/Memorii, Cristina Teodorescu

Autor: Irving Stone
Rating: Irving Stone - Bucuria vieţii rating - recenzii carti

Irving Stone - Bucuria vieţii - recenzie cartiDragă Theo,
Nu sunt nici invalid, nicio fiară periculoasă. Lasa-mă să-ţi dovedesc şi ţie, precum şi mie însumi că mai sunt încă o fiinţă normală. Dacă izbutesc să mă smulg din ospiciul ăsta prin propriile mele forţe şi să încep o viaţă nouă la Auvers, poate voi fi în stare să înving până la urmă şi boala. Îmi mai acord încă o şansă...

Vincent

Aşa începe una dintre sutele de scrisori scrise de Vincent van Gogh fratelui său, Theo. Scurte, pline de sentiment şi atât de dureroase câteodată, aceste însemnări sunt singurele care ne mai pot vorbi despre o viaţă de pictor. Acestea şi cartea lui Irving Stone, Bucuria vieţii, roman biografic. Bucuria vieţii este construit pe baza scrisorilor fraţilor van Gogh, la aceasta Stone adăugând parţi de ficţiune şi ceea ce poate acesta a crezut că s-a întâmplat în sufletul lui Vincent.

Cu siguranţă fiecare dintre noi a auzit despre Vincent van Gogh, despre celebrele lui flori ale soarelui, precum şi despre tăierea urechii pentru a o dărui unei prostituate. Dar asta nu spune totul despre acest pictor, despre o viaţă tumultoasă, despre chinurile unui om de a-şi găsi echilibrul şi scopul în viaţă.

Prima dată am luat contact cu Vincent în filmul Vincent and Theo, o ecranizare a vieţii pictorului. Iar mai apoi am citit acest roman pe care trebuie să recunosc că l-am savurat pagină cu pagină, în ciuda faptului că nu prea îmi plac romanele biografice. Şi asta poate pentru că viaţa lui van Gogh a fost atât de plină de culoare şi totuşi atât de încărcată de durere, încât te atrage precum un magnet.

Irving Stone a preluat scrisorile lui Vincent şi a construit în jurul lor viaţa pictorului impresionist. Astfel, am aflat că înainte de a fi pictor, Vincent van Gogh era un dealer de artă şi nu oriunde, ci în Galeriile de artă "Goupil" deţinute de unchiul său, renumite în toată Europa. La 21 de ani se îndrăgosteşte pentru prima dată de englezoaica Ursula, dar neîmpărtăşirea sentimentelor îl face să plece din Anglia pentru totdeauna.

Reîntors în Olanda se hotărăşte să urmeze teologia. Va ajunge predicator în Borinage, unde "mutrele negre", minerii, muncesc de dimineaţa până seara să scoată câteva kilograme de cărbune la suprafaţă. Aici este puternic impresionat de viaţa dură şi în urma unor evenimente triste ajunge să trăiască la fel de sărăcăcios ca şi aceştia, dormind pe jos şi învelindu-se cu pânză de sac. Va descoperi pentru prima dată desenul şi va începe anevoios să traseze liniile care peste câţiva ani vor valora milioane.

Theo îl scoate din mizerie trimiţându-l încă o dată acasă în Olanda pentru a se însănătoşi. Vincent nu este neapărat înţeles de familia sa, însă aceştia nu pot să nu-l ajute. Se îndrăgosteşte de verişoara sa Kay, care şi aceasta îi va respinge brutal dragostea. Vincent cade din nou în depresie, dar pleacă la Haga pentru a învăţa de la maestrul Mauve (văr prin alianţă) arta picturii. La Haga desenează după imaginaţia sa, dar picturile sale sunt mereu respinse.

Se reîntoarce în casa parohială a părinţilor săi şi aici va începe pentru prima dată să picteze în culori, modelele sale fiind ţăranii şi ţesătorii. În Nuenen va picta celebrul său tablou "Oameni mâncând cartofi". Va fi iubit de Margot, o femeie mai în vârstă decât el, neputând totuşi să simtă acelaşi lucru pentru ea. În urma certurilor cu familia precum şi cu aproape toţi sătenii din Nuenen, îi scrie lui Theo să-l primească la Paris.

Ajuns în Franţa, Vincent van Gogh ia contact cu impresioniştii Seurat, Rousseau, Gaugain, Toulouse-Lautrec, Cezanne şi alţii. Iar explozia de culoare pe care acesta o va vedea în picturile celorlalţi îl vor face să se decidă să-şi schimbe paleta şi să dorească să scape de influenţa olandeză. În Paris cunoaşte o cu totul altă lume şi pentru prima dată simte că scopul lui în viaţă chiar este acesta, de a picta. Mai mult decât atât, ajuns la capătul puterilor în cautarea sa pentru perfecţionarea paletei de culori, Vincent se hotărăşte să plece la Arles.

Numai în soarele orbitor din Arles Vincent ar fi reuşit să-şi desăvârşească stilul, aici pictând celebrele sale flori de soare, nopţile înstelate şi autoportretele. Tot aici se îmbolnăveşte şi pentru prima dată se vede nevoit să se interneze într-un ospiciu. Crizele de epilepsie sunt rare, dar violente. Decizia lui Theo să-l scoată din ospiciu pe fratele său se împlineşte prin plecarea la Auvers. Aici Vincent îşi va găsi sfârşitul împuşcându-se drept în inimă.

Sunt atâtea de multe care au rămas înafara rezumatului meu, atât de multe de povestit despre viaţa lui Vincent van Gogh, încât nu pot să vă răpesc farmecul de a afla singuri ce a însemnat acest pictor pentru lumea în care trăim. Mai mult decât atât, sunt nevoită să spun adevărul: numai cunoscând viaţa acestui artist am putut să înţeleg cu adevărat pictura lui van Gogh, precum şi dramele pe care acesta a trebuit să le trăiască.

Şi ce am înţeles citindu-l pe Irving Stone? Am înţeles că lumea aceasta este mult prea mare pentru a înţelege doar un om, am înţeles că un artist este întotdeauna sau cel puţin aproape întotdeauna un neînţeles. Şi din viaţa lui Vincent van Gogh? Am văzut ce înseamnă cu adevărat perseverenţa şi cum este să-ţi iei viaţa de la capăt mereu. Am învăţat ce înseamnă să fii un artist şi cu ce indiferenţă şi totuşi, cu câtă suferinţă, trebuie să priveşti lumea înconjurătoare care nu îţi vrea nici răul, dar nici binele.
În Vincent van Gogh am văzut singurătatea fizică şi plinătatea unui suflet extraordinar prin picturile sale. Iar eu nu pot decât să fiu fericită pentru că am avut ocazia să citesc un roman biografic, fie el şi presărat cu ficţiune, în care viaţa este trăită la maxim. Nu degeaba Irving Stone şi-a intitulat romanul Lust for life!

Scrisă de Cristina Teodorescu





Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Thaistory spune:

    Vincent van Gogh a fost pictorul meu favorit din liceu!

    raspunde

  2. ana_p spune:

    as fi inteles sensul transformarii aceastei asa-zise recenzii intr-o prezentare a vietii artistului daca persoana care a scris-o ar fi acordat macar o mica atentie detaliilor…dintre micile “scapari”sa spunem…van gogh,ca si majoritatea celorlaltor artisti mentionati in recenzie a fost post-impresionist,nu impresionist,iar numele corect al pictorului este gauguin nu gaugain….celor care sunt interesati de corespondenta lui van gogh le recomand http://webexhibits.org/vangogh/

    raspunde

  3. catalina spune:

    Tuturor celor care, asemeni Cristinei, nu prea le plac romanele biografice, le recomand de acelasi autor “Agonie si extaz”(Michelangello), “Comoara grecilor”(descoperirea Troiei)si chiar “Turnul nebunilor” si “Paria”(Freud)

    raspunde

  4. Woodisor spune:

    Multumesc Catalina pentru recomandari.
    La aceasta adaug romanul biografic despre Gaugan Luna si doi bani jumate scrisa de Maugham

    raspunde

  5. Woodisor spune:

    PS: cand ziceam ca nu imi plac romanele biografice ma refeream la cele stil jurnal care nu ma atrag, pur si simplu. Insa, in fata romanelor de acest gen, inclusiv cu recomandarile de mai sus, in care fictiunea se impleteste cu realitatea, ei bine, trebuie sa le recunosc puterea de a ma atrage… inclusiv pe mine, o profana printre artisti.

    Cristina

    raspunde

  6. kiki spune:

    tot la capitolul roman biografic, dar parca n-as spune chiar asa… mai degraba biografie romantata adaug si eu ” Paradisul de dupa colt” Llosa tot cu si despre GAUGAIN pentru cei interesati…
    ” Bucuria vietii” este o carte frumoasa si foarte apreciata de “cautatorii” de gen

    raspunde

  7. Delia spune:

    Incursiunile in grupurile de artisti au intotdeuna un farmec aparte. Desi nu la aceeasi scara stilistica si “metafizica”, placerea de a citi despre Viata lor in Montmartre rivalizeaza cu Paltinisul altora …
    Probabil ca ceea ce trebuie subliniat este faptul ca Vincent nu ar fi devenit marele pictor (chiar daca postum) fara ajutorul lui Theo.

    raspunde

  8. Woodisor spune:

    Vincent van Gogh este ceea ce este acum, si a fost ceea ce a fost, numai datorita lui Theo. Pentru ca acesta l-a sustinut financiar, spiritual si frateste. Niciodata nu i-a intors spatele si toate picturile lui Vincent au fost trimise lui Theo.
    Practic, asa cum afirma intr-un dintre scrisori, Vincent ii platea fratelui sau cu picturi.

    raspunde

  9. Codrut Tudor spune:

    Imi aduc aminte cu bucurie de aceasta carte, de fapt, motivul pentru care las prezentul comentariu, este ca am zambit instantaneu im momentul in care am vazut-o prezentata pe bolg.:-), chiar daca am citi-o acum 15-16 ani.

    raspunde

  10. mvs spune:

    @ Codrut: Poate iti faci timp si o recitesti…

    raspunde

  11. suxxx spune:

    e superba cartea …
    cred ca e prima carte si ultima care mia placut :)

    raspunde

    • mvs spune:

      Ultima? De ce ultima? Planuiesti sa te opresti aici cu cititul? Nu ai de unde sa sti ca nu exista alta carte care sa-ti placa, daca nu mai mult, macar la fel de mult ca ea de fata! :)

      raspunde

  12. Doina spune:

    Unde pot gasi cartea ??? Am citit-o si recitit-o cu ani in urma , iar acum fiul meu ar vrea sa o citeasca si el ,iar eu nu o mai am . Va multumesc .

    raspunde

  13. Maddalina spune:

    Si eu am inceput de curand sa citesc “Bucuria vietii” si mi se pare mult prea fain acest roman.
    Ai facut o treaba buna cu postul de mai sus! :)

    raspunde

  14. Pingback: Științele exact(e) adunate » Blog Archive » Scrisorile lui Vincent van Gogh

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro