bookblog.ro

---

Convorbiri cu Mihai I al Romaniei

Scris de • 4 November 2007 • in categoria Biografii/Memorii

Autor: Mircea Ciobanu
Rating: Mircea Ciobanu - Convorbiri cu Mihai I al Romaniei rating - recenzii carti

Mircea Ciobanu - Convorbiri cu Mihai I al Romaniei - recenzie cartiCred ca Jonathan Scheele, fostul sef al Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, este cel spunea ca Romania este o tara pe care, cu cat o cunosti mai bine, cu atat o intelegi mai putin. Din nefericire, surazatoarea si ingrijoratoarea afirmatie se potriveste tarii noastre si in ceea ce priveste dinamica formei ei de stat. Din 1866 si pana inspre 1938, Romania, sub Carol I, Ferdinand I si Carol al II-lea, a devenit dintr-o tara cu o constiinta de sine confuza, cu o economie si un mediu social embrionare, un stat respectat, spornic si fundamentat pe niste valori ierarhice clare (relevante sunt, in acest sens, printre altele, splendidele carti ale d-nei Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul interbelic si In intimitatea secolului 19). Nu fac parte dintre acei care au boala idealizarii tampe a trecutului, de a visa pe stomacul gol la vremurile cand "tara asta era grânaru"™ Europei", de a-mi inchipui Dambovite si Muresuri de lapte si miere prin spatiul carpato-danubiano-pontic al secolelor trecute, insa numai un nestiutor sau un mincinos fara talent s-ar putea lansa intr-o analiza comparativa serioasa intre Romania monarhiei si Romania stalinista sau post-decembrista. Ca sa revin la afirmatia de mai sus, spun ca este aproape de neinteles cum, dupa 1989, in loc sa repunem in vigoare Constitutia din 1923 ("naivitate", stiu), sa declaram raspicat regimul comunist ca ilegal ("idealism", stiu si asta) si in virtutea unui sanatos restitutio in integrum sa ne intoarcem la monarhie, ne-am apucat de votat democratia indivizilor care au ordonat sa se traga in decembrie 1989 si, la scurt timp, sa se instituie "ordinea publica" cu ajutorul bâtelor mineresti. Aceiasi care repeta pana la saturatie povesti nemuritoare cu tradarea Regelui, furturi de bunuri ale statului si alte zvonuri retrograde (discutate pe larg si in volumul de fata).

Cert e ca am capatat fata de monarhie un soi de teama, credem ca daca spunem "rege", spunem obligatoriu teroare politica, Vlad Tepes, Ivan cel Groaznic, calai, ruguri, ghilotine, aghiotanti barbosi si cruzi. Un imaginar spulberat usor in randurile acestei carti din care afli, de exemplu, ca Parlamentul, departe de a fi umilul subordonat al vreunei puteri absolute, se putea pronunta fara menajamente chiar asupra" casatoriei unui membru al familiei regale. Mai surprinzator chiar decat aceste detalii de fapt mi se pare insa raportarea personala a Regelui Mihai la politica in general, domeniu in care este apt sa rosteasca niste maxime de o precizie a formularii greu de intalnit, fie ca face referire la metodele de lucru sovietice sau la autocontrolul democratiei :

"Comunistii au fost intotdeauna puternici in perioadele de confuzie. De aceea le-a si placut confuzia si au intretinut-o, fara sa aleaga mijloacele."

"Oriunde au pus piciorul, sovieticii au incercat - si in buna masura au si izbutit - sa inculce oamenilor sentimentul ca sunt chiriasi in propria lor casa."

"Intre om si putere e bine sa existe intotdeauna un spatiu de siguranta, care sa-i permita oricand retragerea. Cand functia se confunda cu omul, daca acesta tinde sa se retraga, se va retrage cu tot cu functie, iar atunci cand se intampla sa dispara ["] atunci se produce golul acela de putere despre care s-a vorbit. Acest spatiu de siguranta exista intr-adevar in democratie. El il ajuta pe omul politic sa iasa din rol fara sa i se para ca i s-a facut o nedreptate."

Citind, nu ai cum sa nu te intrebi care e sursa prima a acestui gen de discurs asupra lumii, pe cat de precis si transant in politica - dupa cum se vede, pe cat de iertator, simplu, intelegator, discret si modest in privinta oamenilor. E insuficient sa spunem ca e vorba doar de o buna educatie (pe care doar de la tatal sau nu o prea putea primi), de un tipar moral riguros invatat pe dinafara. Chiar Majestatea Sa spune pe undeva ca "legile si conventiile nu sunt destul ca oamenii sa renunte la violenta" . Este, asadar, nevoie de o instanta de deasupra lumii, raportarea la Dumnezeu fiind garantia unica a libertatii, iar aforismul lui William Penn, citat in carte : "Daca nu te lasi condus de Dumnezeu, esti sortit sa fii condus de catre tirani" devenind o explicatie cum nu se poate mai potrivita pentru barbaria "civilizata" a secolului trecut (trecut si nu prea).

Ar mai fi multe de consemnat pe marginea volumului, mai ales in legatura cu infinitul mic, al anecdotei, al detaliului, al intamplarilor, al situatiilor si gandurilor ceva mai intime, insa prefer sa inchei cu cateva cuvinte bine potrivite apartinand autorului. Intre timp, mi se pare ca Romania noastra se imparte fara conflicte intre putinii care inteleg ce au avut si ce inca au de pierdut si tot mai multii plictisiti de majuscule si de ierarhii valorice, care pot rezuma totul intr-un flegmatic "Ei, si?""

"Cat timp trecuse de la plecarea in exil a Majestatii Sale? Imi era si teama sa numar anii. In tot acest timp, oricine altcineva s-ar fi preschimbat intr-un cumul de nemultumiri, de resentimente, de ganduri negre, exilul - o spune insusi Regele nostru - nefiind climatul cel mai prielnic pentru practicarea marilor virtuti. Da, asta s-ar fi putut intampla, insa doar daca suveranul Romaniei ar fi socotit ca el a fost jignit, ca el a fost nedreptatit, ca lui i s-a luat tronul, ca el a fost supus, vreme de patru decenii si mai bine, suferintelor care se leaga de Parasire. Suveranul Romaniei a socotit ca toate acestea s-au petrecut cu tara, ca tara a fost greu jignita, ca ei i s-a rapit tronul pentru a i se da haina de imprumut a unei republici de mana asiatica, ca ea, Tara, a fost parasita si lasata pe mana celui mai primejdios dintre aliatii pe care i-ar putea avea, la ananghie, un popor. Si s-a comportat in consecinta. De aceea a si ramas cu cugetul limpede, de aceea nu l-am auzit vorbindu-si de rau nici macar dusmanii."

Scrisa de Silviu Man





Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Dorin spune:

    Comunism = durere, suferinta. In absenta iubirii apare suferinta. Despre ADEVARATA DRAGOSTE la http://www.ortodox.srv.ro/dragoste.html
    ( http://www.ortodox.srv.ro ).

    raspunde

  2. Silviu Toma spune:

    Felicitari pentru recenzie, este reusita. Nu stiu daca nevom intoarce vreodata la regalitate.

    Un rege care sa garanteze bunul simt ar face politicienii sa se simta stanjeniti in fiecare zi. Regalitatea si Dambovita: ne-am schimbat atat de mult incat alaturarea celor doua cuvinte pare o gluma. Pentru unii, una nefericita.

    Dar poate modelul va inspira institutia Presedintiei…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro