bookblog.ro

O mostră de spleen colorată în galben de crom

Titlu: Galben de Crome
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2017
Traducere:
Numar pagini: 220
ISBN: 978-973-46-6693-5
Cumpara cartea

„O carte mult prea ironică pentru a fi numită satiră și mult prea sarcastică pentru a fi considerată ironică” (F. Scott Fitzgerald), Galben de Crome face parte dintr-un registru complet diferit de capodopera de necontestat a autorului: Minunata lume nouă. Considerată una dintre primele cărți distopice și abordând subiecte de perpetuă actualitate, precum sursele, intențiile și consecințele ideologiilor sau dreptul fiecăruia la opinie și individualitate, a fost, la vremea lecturării, o revelație. Galben de Crome e altceva. Sinceră să fiu, nici măcar nu pare să aparțină aceluiași autor. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Geniul şi zeiţa

Titlu: Geniul şi zeiţa
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-46-1330-4

Dacă v-aţi întrebat vreodată ce motivaţie o împinge pe o femeie la adulter, vă sugerez să începeţi cu lectura micului roman mare Geniul şi zeiţa de Aldous Huxley. În ilustrarea acestui fapt, aş aminti că există un punct în care literatura se întâlneşte cu experienţa, în altul cu biologia, într-altul cu psihologia. Şi am putea îndelung continua, mutatis mutandis, dezvoltând celebra expresie a lui Ion Barbu, matematician la origine, care sugestiona că există un punct în care poezia se întâlneşte cu geometria. După ce l-am citit pe Aldous Huxley, un simpatizant al ştiinţelor tot exacte, cu romanul amintit, aş putea afirma cu tărie că există deopotrivă un punct, necunoscut mie până acum, în care literatura se întâlneşte cu fizica. Căci lui Huxley îi reuşeşte performanţa de a explica o scenă de dragoste printr-o teoremă a fizicii, adaptată unui text literar.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Minunata lume nouă

Titlu: Minunata lume nouă
Autor:
Rating:
Anul aparitiei: 2003
Traducere: ,
Numar pagini: 480
ISBN: 973-681-166-2

(ediţia în limba engleză)

Literatura secolului XX ne-a lăsat multe viziuni pesimiste asupra viitorului omenirii şi puţine optimiste. Dacă de la sfârşitul Evului Mediu până în secolul al XIX-lea literatura abundă în utopii (Utopia lui Th. Morus, Cetatea soarelui, de Campanella, Gargantua şi Pantagruel - Rabelais, Călătoriile lui Gulliver - Swift etc.), secolului XX pare să-i fie caracteristică distopia (prin H.G. Wells, A. Zinoviev, A. Huxley, Ray Bradbury, G. Orwell, Andrei Platonov etc.). De ce acest lucru?

Utopiile (prin Th. Morus, Campanella) apar spre sfârşitul Evului Mediu, fiind legate de începutul Renaşterii, de perioada marilor descoperiri geografice, ca substrat istoric, cultural, social. Ele pot fi considerate şi alternative imaginare la proiectul de fericire socială al Evului Mediu, care se destramă în perioada respectivă. În modernitate, odată cu industrializarea, utopiile se transformă în distopii, mai ales în domeniul literaturii de anticipaţie, ele reflectând teama autorilor de un viitor în care omul eşuează: devenind sclavul unei maşini (H.G. Wells), instrument al unui stat totalitar (Orwell, Zinoviev), creaţi prin inginerie genetică pentru a îndeplini anumite funcţionalităţi într-o societate utopică ştiinţifică (Huxley) - sau "de-culturalizaţi", "de-spiritualizaţi", într-o lume în care cărţile sunt interzise iar oamenii devin "captivi" ai televizoarelor, ai distracţiilor, pentru a fi egali între ei şi a fi feriţi de "pericolul gândirii" (Ray Bradbury).

(Citeşte mai mult pe secţiunea de Ştiinţe umaniste şi religie)

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro