bookblog.ro

Domnul Ibrahim şi florile din Coran

Titlu: Domnul Ibrahim şi florile din Coran
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2006
Traducere:
Numar pagini: 83
ISBN: 978-973-50-1450-6

Eric-Emmanuel Schmitt nu se dezice de formarea lui de filosof nici în această lucrare.

Domnul Ibrahim şi florile din Coran este un discurs despre existenţialism, în care lyonezul împarte cu cititorul său idei care, cu siguranţă, nu i-ar mulţumii pe unii ca Nietzsche si Sartre. I-a mulţumit, în schimb, pe cei din juriul festivalului de film de la Venezia. Dovadă stau distincţiile pe care ecranizarea romanului le-a primit, dar şi premiul din partea publicului.

Deşi francezul este doctor în filosofie, nu avem nici un moment impresia că citim eseistică pretenţioasă. Mai degrabă, beletristică modernă, la graniţa cu literatura self-help şi cronica socială. Iată cum, citind acest roman, o să vă amintiţi despre un context internaţional nefericit, mai specific acela din Franţa anilor post-două mii. Demonizarea „duşmanului de la Răsărit”, a teroristului fundamentalist gata să-şi ia viaţa în faţa copilului tău, doar ca să-i taie pofta de mâncare înaintea orei de studiu biblic.

Conţinutul este oferit de autor într-un ambalaj romantic, demn de cronicile pariziene cu ştrengari pistruiaţi şi intelectualii locuitori ai mansardelor. De fapt, ce oferă Eric-Emmanuel este povestea unui adolescent evreu care locuieşte în Parisul ne-turistic. Cu situaţia lui, fără îndoială, mulţi vor putea rezona. Un copil care nu şi-a cunoscut mama, prea tânără pentru a-şi asuma responsabilităţi. Îngrijit de un tata rece, victimă a unei moşteniri etnice nefericite şi a unui destin tragic.

Recunoaştem o societate guvernată sever de sentimentul absurdului, al golului, al însingurării. Societate care te împinge să-ţi ascunzi capul în informaţie stearpă, consumerism şi false valori. Eforturilor constante şi susţinute, în loc sa ne aducă mai aproape, par sa ne despartă iremediabil de cei care ar trebui să ne fie cel mai aproape. Un context gândit parcă de maestrul Kafka, „pentru propria dumneavoastră disperare”. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copilul lui Noe

0Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Rating: 5 stele - Eric-Emmanuel Schmitt - Copilul lui Noe rating - recenzii carti
Editura: Humanitas Fiction

Eric-Emmanuel Schmitt - Copilul lui Noe - recenzie cartiPentru aceia care au citit deja Oscar şi Tanti Roz, lucrurile ar putea părea evidente: Eric-Emmanuel Schmitt nu este decât un scriitor de succes, uzând de o reţetă sigură. Asemănările dintre cele două microromane sunt evidente. În ambele protagonistul este un copil (iar personajele-copii, nu-i aşa, dacă creatorul lor are o brumă de talent, sunt - de la Dickens sau Edmondo de Amicis citire - irezistibile). În ambele copilul (desigur, pentru un plus de seducţie), se află într-o situaţie limită: boala, respectiv războiul. În ambele, copilul (pentru încă un plus de seducţie), este lipsit de atenţia părinţilor săi - ba laşi sau insensibili, ba dispăruţi.

În ambele (pentru maximum de seducţie) apare câte un personaj ca de basm care nu numai că-l ajută pe copil în momentele cruciale, dar pune piatră de temelie la creşterea lui: Tanti Roz şi, respectiv, părintele Pons (cui nu i-ar plăcea o poveste cu mentori buni şi amuzanţi, care pun pietre de temelie la creşterea celor mici?). În ambele (pentru un plus de verdicitate, de astă dată), personajele negative sunt clar conturate, fie că sunt doctori sau soldaţi hitlerişti (uneori, nici nu ştii care sunt mai periculoşi). Şi în fine, ambele sunt cărţi mici şi dulci, cu învăţături morale parfumate de un umor delicat.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro