Despre curgerea timpului, despre amintiri și despre cât de distorsionat putem percepe propriul trecut prin comparație cu punctul de vedere al celor care ne-au fost mai mult sau mai puțin aproape ne vorbește în acest scurt, dar foarte dens roman, unul dintre cei mai apreciați autori britanici ai ultimelor două decenii: Julian Barnes. [Citeste tot Articolul]
Bărbatul cu haină roșie este o poveste minunată și complexă despre epoca numită La Belle Epoque, un timp al plăcerilor extravagante, al decadenței, exagerărilor și complicațiilor de tot felul care fac, de altfel, farmecul sfârșitului de secol al XIX-lea. Spun că este o poveste, dar în realitate are izul unei examinări minuțioase a morvaurilor unei epoci care a fost unică în felul ei. [Citeste tot Articolul]
Literatura universală este plină de povești de iubire - unele fericite, altele cu final tragic, cu personaje memorabile sau care se sting în banalitate. Dar fiecare poveste de dragoste are personalitatea ei și este trăită de îndrăgostiți ca „Singura Poveste”. [Citeste tot Articolul]
Atunci când am în față o antologie de povestiri, fie ele scrise de autori diferiți, fie aparținându-i aceluiași scriitor, am mari emoții. Inevitabil, unele povești vor fi niște eșecuri lamentabile, iar altele adevărate capodopere, dar niciodată nu se va întâmpla ca toate să-mi placă la nebunie. Cele 11 povești ce alcătuiesc Tristeți de lămâie s-au dovedit o lectură... inedită, pentru că am avut mari probleme în a o termina, dar, la doar câteva zile de când am întors și ultima pagină a cărții, părerile mele vizavi de ea au suferit niște modificări substanțiale. [Citeste tot Articolul]
„O jelesc fără complicații și la modul absolut. Ăsta e norocul și, în același timp, ghinionul meu. La început, cuvintele îmi veneau singure în minte: mi-e dor de ea în tot ce fac și în tot ce nu fac. Era una dintre expresiile pe care mi le repetam ca pe o confirmare a ceea ce trăiam. La fel cum, pe când veneam acasă cu mașina, mă pregăteam de înapoiere spunând cu voce tare: `Nu mă întorc nici cu ea, nici la ea`. La fel cum, când ceva dădea rateuri, se strica sau se pierdea, mă asiguram prin formula: `Pe scara pierderii, nu înseamnă nimic`.” [Citeste tot Articolul]
O uimitoare țesătură postmodernistă de tehnici și stiluri narative. Romanul te provoacă să refaci portretul scriitorului francez și să alegi dintre posibilii papagali ai lui Flaubert, pe cel veritabil.
[Citeste tot Articolul]
„M-am întrebat dacă nu cumva o parte din mine fusese şocată tocmai de lejeritatea asta, dacă nu cumva avea nevoie de mai multe complicaţii, care să fie dovezi de... ce? De profunzime? De seriozitate? Deşi, Dumnezeu ştie, poţi să ai, în schimb, complicaţii şi greutăţi fără profunzime sau seriozitate.”
[Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro