Seria aceasta devine din ce în ce mai captivantă și mai surprinzătoare. În timp ce majoritatea poveștilor fantasy sau a distopiilor young adult sunt construite pe un schelet comun și nu mai reușesc decât rar să surprindă cititorii, seria Dispăruți continuă să șocheze la fiecare capitol. Autorul a creat o intrigă atât de interesantă încât nu există practic nicio limită de care să se lovească, iar povestea poate evolua în zeci de moduri neașteptate, se pot dezvolta nenumărate posibilități. Bineînțeles, e imposibil să nu faci tot felul de presupuneri de-a lungul lecturii, însă în final, prea puține se dovedesc a fi adevărate. În plus, chiar și bănuielile corecte sunt atât de vagi încât tot ajungi să fii luat prin surprindere. Simți de la început că unele lucruri sunt rele, suspiciunile planează mai mult asupra unor personaje decât deasupra altora, însă până în momentul în care situațiile se clarifică, nu ai deloc siguranța că instinctele nu te înșală. [Citeste tot Articolul]
Primul volum al seriei „Disparuți” s-a încheiat cu o mică victorie a personajelor pozitive, însă problemele sunt departe de a se fi rezolvat. Așa cum bănuiam, gașca de antieroi nu a făcut decât să se pregătească de o nouă luptă, iar protagoniștii au în față un șir lung de probleme, ce par să nu se mai termine și nici să nu aibă vreo rezolvare. Pe lângă amenințarea palpabilă a grupului rival, Sam și cei câțiva oameni de încredere ai săi încearcă să facă față unor probleme cotidiene. Dintre acestea, lipsă hranei este de departe cea mai pregnantă. Pentru că nu te poți aștepta de la câteva sute de copii rămăși fără nici un fel de supraveghere să conștientizeze riscul unei risipe totale a resurselor, în condițiile unui prizonierat într-un spațiu ermetic. Și nici nu poți aștepta ca aceștia să se organizeze încă de la început pentru a nu ajunge într-o astfel de situație critică. Așa că nu este de mirare că de la debutul FAYZ - cupola sub care copiii s-au trezit deodată captivi, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai rău. [Citeste tot Articolul]
Am avut acum ceva timp o perioadă de câțiva ani în care am devorat aproape în exclusivitate romane horror. Așa că în prezent, sunt destul de puține cărți aparținând acestui gen care să reușească să îmi mai dea emoții. Am fost așadar extrem de surprinsă când am descoperit că un roman încadrat în genul distopic young adult a reușit să mă facă să aprind cât mai multe lumini prin casă în momentul în care îl citeam. Chiar și după ce am închis cartea și m-am dus la culcare, mă simțeam exact ca în poza de mai jos.
Copyright ©2011 Bookblog.ro