Teorema

0Personajele unui roman aparte scris de un regizor italian cu stil răvăşitor se recunosc de la distanţă, sunt cinematice. Cei patru membri ai „sfintei familii burgheze de Milano” din Teorema beneficiază de o descriere precisă cu privire la detaliul semnificant şi la diferenţa specifică, cum numai un cineast ar fi capabil să ofere. În calitate de cititoare, deşi cartea este spaţiul unor ample şi simbolice tăceri, am avut senzaţia că aud paşii Odettei( fiica) pe caldarâm revenind de la Şcoala Surorilor Marceline sau că o remarc oftând vag de la un burghez snobism pe Lucia (mama) când „aceasta s-a ridicat leneş şi a aruncat la fel de leneş cartea în locul cel mai puţin potrivit, eventual lăsând-o pur şi simplu să cadă pe jos.” (p. 18)

Fabula romanului este simplă precum o teoremă: cinci personaje (Mama, Tata, Odette, Pietro şi servitoarea Emilia) sunt tulburate profund şi ireversibil de apariţia celui de al şasele personaj, intitulat Oaspetele. Deşi titlul cărţii ar sugestiona o interpretare filozofică şi parabolică, volumul este în primul şi în primul rând un roman libidinal. Argumentez această aserţiune prin faptul că toţi cei cinci, după ce Oaspetele soseşte în chiar casa lor, sunt devoraţi de un libido inconturnabil, sfârşind în consumarea actului. Tema dinamitării liniştii meschine a unei „familii italiene burgheze de deceniul şapte”, sec. XX, este una reconfortantă pentru Pier Paolo Pasolini. Şi pentru mulţi cititori, nădăjduiesc. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!