Călătorie într-o lume diferită
Autor: Ursula K. Le Guin
Rating:

Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Numar pagini: 256
ISBN: 978-606-579-753-6

„Lumina este mâna stângă a întunericului,
iar întunericul mâna dreaptă a luminii.
Două sunt una, viaţă şi moarte, totuna,
precum îndrăgostiţii în kemmer,
precum două mâini unite laolaltă,
precum ţelul şi calea.”
Science fiction mistic și limitările umanității
Autor: Ursula K. Le Guin
Rating:

Editura: Trei
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Roxana Brînceanu
Numar pagini: 219
ISBN: 978-973-707-723-3

Atunci când setea de putere, abilitatea de a modifica realitatea printr-o anumită formă de visare și limitările naturii umane se întâlnesc, o distopie mascată în utopie se naște. [Citeste tot Articolul]
Lumea lui Rocannon
Autor: Ursula K. Le Guin
Rating:

Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 150
ISBN: (10) 973-569-878-1
"Lumea lui Rocannon" nu este un roman SF, la fel cum nu e un fantasy. Undeva între cele două, cartea cu care debutează Ursula K. Le Guin nu e o operă de artă. Este un roman delicat, trist, fatalist. A fost numit roman iniţiatic şi a fost comparat cu un poem medieval. Cred că descrierea în termenii ăştia poate induce uşor în eroare. Pe mine, una, m-a păcălit.
Mă aşteptam la o lume asemănătoare Pământului de Mijloc al lui Tolkien. La o călătorie plină de pericole şi la nişte eroi puternici şi bine definiţi. Nici vorbă de aşa ceva. În loc de asta, Le Guin ne povesteşte despre un antropolog pierdut pe o planetă locuită de două specii inteligente, dar foarte diferite. Se pot recunoaşte uşor tipologiile, arhetipurile care stau la baza construcţiei uriaşilor Liuar şi a piticilor Gdemiar. Chiar şi denumirile sună într-un fel aparte, care aminteşte diapazonului intern de lumină şi de umbră, de zbor şi săpături, de faţetele aceleiaşi realităţi, până la urmă.
Mormintele din Atuan
0Autor: Ursula K. Le Guin
Rating:
Editura: Alexandria
(ediţia în limba engleză)
Literatura fantastică şi-a asumat încă de la începuturile sale un rol foarte important, zugrăvind în lumile şi personajele sale acel rău moştenit şi inerent fiinţei umane. Această umbră a răului pluteşte asupra Mormintelor din Atuan; e acolo chiar fără să deschizi cartea, prevestită de coperţile negre şi fontul ieşit din comun care face literele să arate aproape runic. Romanul clasic al lui Ursula K. Le Guin, publicat prima oară în 1971, tratează această temă a răului transmis, dar ridică şi probleme de identitate şi sociologie, reuşind să surprindă mereu prin profunzimea şi complexitatea sa.
Mormintele din Atuan este al doilea roman din seria Terramare. M-am aşteptat ca acest lucru să fie o problemă, din moment ce nu l-am citit pe primul, dar povestea este relativ ermetică şi la un moment dat aflăm şi ce s-a întâmplat, pe larg, în primul roman. În Mormintele din Atuan facem cunoştinţă cu Tenar, o fetiţă de şase ani care este aleasă Mare Preoteasă a Celor Nenumiţi, deoarece nişte preoţi cred că este conducătoarea lor renăscută. Tenar primeşte titlul de "Cea Devorată" (o metaforă foarte importantă pentru poveste) şi un nume nou, Arha.
[Citeste tot Articolul]