bookblog.ro

Între credință și credințe

Titlu: Azazel, îngerul răului
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 410
ISBN: 978-973-707-347-1

Nevoia omului de a primi adevăruri absolute din partea unei divinități aspre și, totuși, miloase, nevoia de reguli dupa care să își conducă viața spirituală, nevoia unui suflet curat care să moștenească izbăvirea eternă, toate aceste nevoi se zbat în mintea și în inima călugărului-tămăduitor Hypa, protagonistul narațiunii și povestitorul chinuit al faptelor petrecute în secolul al V-lea în romanul Azazel, îngerul răului. Youssef Ziedan creează un personaj aparte, încercând să reconstituie impresia de adevăr istoric într-o ficțiune al cărui format mimează autenticitatea pergamentelor călugărilor de demult, ale căror scrieri au devenit documente valoroase pentru istorici și arheologi. În fapt, Hypa, un călugăr egiptean convertit în urma unor întâmplări sângeroase din copilăria sa, este, aparent, obligat de Azazel, blestematul demon, să își scrie istoria vieții, relatând improtante evenimente din evoluția creștinismului din acele vremuri, evenimente mai mult sau mai puțin fericite la care el fusese martor.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Marea

Titlu: Marea
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 256
ISBN: 978-973-569-962-0

Când o carte are ca incipit următoarea propoziţie „Au plecat zeii în ziua acelei maree stranii.”, iar ca deznodământ „O infirmieră a ieşit atunci să mă cheme, iar eu m-am întors şi am urmat-o înăuntru cu sentimentul că intram în mare.”, tot restul se costituie într-un text-caligramă pe tema simbolică, şi nu doar, a mării. Exact aceasta este senzaţia mea de lectură cu acest roman, anume că am parcurs o vastă şi calmă întindere textuală de descrieri marine, punctată din loc în loc de un val spumos reprezentat de câteva înţelepte consideraţii despre sensul vieţii, rolul familiei şi al predestinării. Dar marea nu este doar ceea ce vezi cu ochii, nu-i aşa?

Admit că titlul simplu al romanului mi s-a părut de la început riscant. Îl percepeam ca excesiv simbolic, mustind de o hermeneutică acaparatoare, chiar uşor prozaic, din exces de utilizare. Din primele rânduri însă, am avut surpriza să observ că textul lui John Banville are un ritm marin, de ambarcaţiune trasă la mal, legănată blând de o apă calmă. În al doilea rând, este evident că personajul relatează despre „marea sa”, nu despre marea tuturor. Şi în fine, cartea se numeşte Marea, de fapt, cu „m” de la moarte, conform traducerii româneşti. Căci, este adevărat, în trama romanescă a textului acestuia se întrepătrund trei morţi.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro