bookblog.ro

Supraviețuitor

Titlu: Supraviețuitor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 297
ISBN: 978-973-46-1470-7

Un idol superstar versus un servitor psihopat

Totul ar trebui să înceapă cu o numărătoare inversă și prăbușirea unui avion – marca unei sinucideri în forță pentru o celebritate religioasă - de fapt acesta este începutul sfârșitului și modul în care Chuck Palahniuk alege să își deschidă romanul intitulat, în mod aparent paradoxal, Supraviețuitor. Scriitor nihilist și geniu al detaliilor din sfere ale banalului, morbidului, scabrosului și răului uman în genere, Palahniuk reușește să creeze, și de această data, un roman plin de neprevăzut și care provoacă cititorul să strângă din dinți și să își înfrâneze imaginația pentru a nu-și îmbolnăvi stomacul, făcând-o însă într-un mod surprinzător de literar.

Subiectul este unul complicat, ce dezvăluie, pe măsură ce paginile numerotate invers curg, drama unui personaj cu o viață complet bizară, pe care alege să o povestească din perspectiva subiectivă a persoanei întâi, înregistrând-o pe ”banda” cutiei negre a avionului pe care îl deturnase pentru a se sinucide. ”Dacă ascultați, aflați că tocmai ați dat peste povestea tuturor dezastrelor” spune ”eroul” nostru chiar din primele fraze, pentru a suscita interesul, care va fi menținut viu de-a lungul narațiunii pentru că cititorul este provocat să pună cap la cap o sumedenie de informații, pentru a pătrunde în psihicul protagonistului, pentru a încerca să ofere un sens acțiunilor prezentate.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Semnul

Titlu: Semnul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 287
ISBN: 978-973-675-680-1

Din nou vampiri?

Da, trebuie să recunosc faptul că este un mit care mă atrage, motiv pentru care mi-am propus sa citesc și această serie intitulată Casa Nopții (The House of Night ). Primul volum din serie, Semnul, o prezintă pe Zoey Redbird, o adolescentă obișnuită, a cărei viață ia o turnură neașteptată în momentul în care este însemnată pentru a deveni vampir. Ceva neobișnuit cu privire la ceea ce am spus până acum?

Este primul roman fantasy în care vampirii aleg tineri pe care îi marchează pentru a deveni, la rândul lor, vampiri, nu prin a-i mușca, ci prin a le face un semn ciudat pe frunte, pentru ca, apoi, aceștia să înceapă o nouă viață într-o Casă a Nopții, o școala vampirească în care trebuie să învețe despre obiceiurile speciei și să își finalizeze transformarea pe parcursul a șase ani. Trebuie să admit că este o idée care mi-a plăcut, iar acesta este numai începutul. Pentru că există și o zeiță a Nopții, Nyx, căreia vampirii i se închină, există ritualuri ce aduc aminte de practicile grecilor antici, vampirii au puteri speciale (fiecare are o anumită afinitate – fie că sunt telepați sau au puterea de a prezice viitorul), iar preotesele lui Nyx au puterea de a controla unul sau mai multe elemente (aer, apă, foc, pământ, spirit).

[citeşte mai departe pe Final Frontier]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cum iubesc femeile

Titlu: Cum iubesc femeile
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 167
ISBN: 978-973-669-416-5

Cum iubesc femeile?

O întrebare care s-a înscris în numeroase domenii de cercetare şi filosofare despre sexul slab, frumos, eternul feminin etc., fără a se putea ajunge la o concluzie singulară sau un adevăr general valabil - femeile iubesc intens, cu pasiune, sufocant, delirant, nebunesc, sincer, matur, fără limite, dureros, dulce, lasciv"iar caracteristicile iubirii lor pot continua la infinit.

Maryse Vaillant încearcă, însă, un răspuns, nicidecum exhaustiv, ci poate doar iluminant pentru femei şi bărbaţii care vor să le înţeleagă deopotrivă: prin analiza psihologică de filieră freudiană, ea alege patru poveşti, patru "cazuri" pe care le diseacă prin ochiul specialistului. Domino este femeia frumoasă şi puternică, ce pare să le aibă pe toate, dar care ajunge să fie părăsită de soţul său pentru o femeie mai tânără; Evana este mama extraprotectoare al cărei fiu o respinge în cele din urmă; Lili este femeia din umbră care susţine cariera bărbatului său; Zoe este femeia mai bătrână şi mai înţeleaptă care se iubeşte cu un tânăr, fiind blamată de societate. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Vai, ce-am uitat!

Titlu: Vai, ce-am uitat!
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 360
ISBN: 978-973-689-302-5

(ediţia în limba engleză)

Amnezia poate fi o binecuvântare

Încă o carte din stilul chicklit bifată pe listă, de această dată din colecţia Cocktail a editurii Humanitas - de ce continuu să citesc şi astfel de cărţi? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: în primul rând pentru că mă relaxează, iar în al doilea rând, recunosc faptul că am vrut să citesc şi o carte de acest gen din această colecţie, pentru că, până acum, am citit dintr-o altă colecţie, a unei alte edituri. Am vrut să fac o comparaţie şi, într-adevăr, se simt oarecare diferenţe de stil între autorii aleşi pentru cele două colecţii, dar esenţa rămâne aceeaşi: o literatură facilă, amuzantă, care poate fi o modalitate bună de a omorî timp.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Siegfried

Titlu: Siegfried
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 156
ISBN: 978-1-60257-114-3

Un secret care trebuie dus în mormânt

Când am început să citesc acest roman, ştiam că titlul este Siegfried şi cam atât, însă orice posibil orizont de aşteptări create de acest titlu, a fost spulberat pe măsură ce înaintam cu lectura. Un roman, aparent despre un scriitor celebru pe nume Rudolf Herter ajuns în Viena pentru o "reuniune literară", dar care ascunde un alt subiect, ce se insinuează dintr-un plan narativ secund, ce devine principal pe măsură ce paginile curg şi intriga se lasă descoperită: viaţa personală a lui Hitler şi povestea lui de "dragoste" cu Eva Braun.

Harry Mulisch se joacă ingenios cu geniul creator al personajului său, dominat de fixaţii şi "crize de nebunie" specifice artiştilor, dar şi cu celelalte personaje ce par să graviteze în jurul său, dar care ajung să îi marcheze viaţa pentru totdeauna - la finalul unei sesiuni de autografe organizate de cei din Viena în cinstea scriitorului, doi bătrâni, Ulrich şi Julia Falk, îi spun că au ceva important de discutat cu el, pentru că au vizionat interviul pe care acesta îl dăduse cu o seară în urmă şi în care mărturisise că ar vrea să scrie o carte despre Hitler, cu scopul de a-l denunţa şi descoperi ca om. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Arta de a nu scrie un roman

Titlu: Arta de a nu scrie un roman
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 175
ISBN: 978-1-60257-129-7

Cumpara cartea(ediţia în limba engleză)

De ce să înveţi cum să nu scrii un roman?

...pentru că este un paradox, pentru că aflând ce nu trebuie să faci poate te va lovi inspiraţia şi vei şti ce să faci, pentru că a nu scrie un roman nu este o îndeletnicire propriu-zisă, dar poate deveni o modalitate fascinantă de petrecere a timpului. Arta de a nu scrie un roman, în original Novel notes , este, în fapt, un roman umoristic despre patru prieteni care se hotărăsc să scrie o asemenea operă literară: Când, întors acasă într-o seară după o partidă de fumat pipă de la prietenul meu Jephson, mi-am informat soţia că voi scrie un roman, ea s-a arătat foarte încântată de idee. (...) Când am continuat să-i explic că Selkirk Brown şi Derrick MacShaughnassy îşi vor da şi ei concursul, ea a replicat: "Oh", cu o voce care nu conţinea nici o urmă de îndoială. Era clar că interesul ei faţă de această problemă văzută ca o schemă practică se evaporase cu totul.

Jerome K. Jerome se dovedeşte un maestru al umorului fin, în "dulcele" ton al ironiei britanice, încă din acest fragment introductiv, care prezintă, folosindu-se de naraţiunea subiectivă a persoanei I, intenţia "glorioasă" de a produce o operă literară, fapt ce eşuează, dar nu lamentabil, ci, putem spune, la fel de "glorios".
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Coincidenţă sau hazard?

0Coincidenta sau hazard recenzie
Autori:Martin Plimmer şi Brian King
Subtitlu: Mic tratat de mare destin
Rating: Coincidenta sau hazard rating carti
Editura: Nemira
Anul apariţiei: 2010
Traducător: Adriana Bădescu
460 pagini
ISBN: 978-606-8134-26-0

(ediţia în limba engleză)

Viaţa între coincidenţe şi destin

Fie că ne place să recunoaştem sau nu, cu toţii ne bucurăm sau, dimpotrivă, blestemăm Fortuna în momentul în care o coincidenţă apare în viaţa noastră, pentru că avem tendinţa de a o învesti cu puteri supranaturale, cu sensuri divine care ne-au ales pe noi ca receptori şi care ne pot aduce fericire sau necazuri, dar care, cel puţin, rup firul monoton al cotidianului. Aceasta este premisa de la care pare să plece şi micul tratat Coincidenţă sau hazard?, o "culegere" de pseudo-eseuri despre coincidenţe şi modul în care oamenii s-au raportat la ele de-a lungul istoriei.

Împărţită pe secţiuni şi pe capitole tematice, cartea prezintă o viziune microscopică şi una macroscopică asupra conceptului în sine, pornind de la cele mai banale repetiţii şi asemănări din viaţa de zi cu zi, până la povestiri amuzante sau terifiante despre coincidenţe care au schimbat vieţi sau au dus la sfârşitul lor. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro