bookblog.ro

E-books versus cărți tipărite – argumente de cititor

books-vs-ebooksAceasta este o dezbatere aproape inepuizabilă. Toată lumea are o părere, toată lumea aruncă cu argumente, unele pertinente, altele din cele mai fanteziste, dar întrebarea rămâne: e-book, sau carte tipărită? În acest articol îmi propun să expun motivele mele pro și contra celor două tipuri de carte. Atât un ebook cât și o carte tipărită mă atrag, dar în cazul ambelor am și motive să nu le prefer. Poate că și motivele mele vor fi ciudate sau fanteziste, dar măcar nu sunt ilogice.
Spun asta pentru că, într-adevăr, unele argumente oferite de anumite persoane pentru a-și justifica preferințele, sunt cel puțin ciudate. Cred, pur și simplu, că sunt inventate de oameni care nu citesc cu adevărat, ci doar încearcă. Câteva exemple de motive nu doar fanteziste, dar și total ireale care doresc să susțină e-book-urile: [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

De ce se pică BAC-ul la română

Aţi auzit cu siguranţă în presă zilele acestea că doar 44,47 % din elevii români au promovat bacalaureatul, iar rezultatele sunt cele mai slabe din ultimii 20 de ani. Au început să apară numeroase păreri şi se caută ţapi ispăşitori. Unii spun că ministrul educaţiei e de vină, alţii că profesorii, ba elevii, ba nu, “sistemul” sau, la o adică, preşedintele ţării, de ce nu... Trecând peste toate acestea, probabil că nu există un vinovat anume şi totodată există mai mulţi. Dar eu nu vreau să vă vorbesc despre tot ce înseamnă BAC şi materiile lui, ci vreau să mă raportez exclusiv la examenul de română. De ce pică liceenii pe capete atunci când vine vorba de limba şi literatura autohtonă?
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 20 COMENTARII si spune-ti parerea!

Senzaționalism și prejudecăți

Săptămâna trecută presa românească a discutat pe larg cazurile unor tineri care au decis să-şi pună capăt vieţii la o vârstă mult prea fragedă. În cinci zile au fost trei asemenea tragedii, în părţi diferite ale ţării, cea mai în vârstă persoană din cele trei având 23 de ani...

Motivaţiile complete din spatele acestor gesturi ne vor rămâne probabil necunoscute. Cred că mare parte din noi am avut diverse probleme în studenţie sau în timpul liceului: poate cu banii, poate cu examene restante, situaţii familiale complicate ori pur şi simplu perioade mai proaste. Şi totuşi, aceste probleme nu par suficiente pentru a duce astfel de gesturi. De aceea, credem că atenţia ar trebui mutată din utilizarea acestor drame pe post de ”breaking news” spre încercarea de a înţelege problemele prin care trec tinerii şi căutarea unor soluţii. Ce putem face noi ceilalţi, în calitate de colegi, prieteni sau părinţi astfel încât aşa ceva să nu se întâmple cuiva de lângă noi?
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Amintiri din copilărie versus Harry Potter

Vă amintiţi cu siguranţă de faptul că în toate comentariile din perioada şcolii, Amintiri din copilărie era considerată reprezentativă pentru “copilăria copilului universal”, după spusele lui George Călinescu. Dar oare mai este aşa? Nu contest opinia criticului şi nici locul binemeritat pe care îl are această operă literară în marea bibliotecă a scrierilor de referinţă. Însă dacă întrebi astăzi un copil ce carte iubeşte mai mult şi mai mult, mă îndoiesc de faptul că îţi va pomeni ceva de Amintirile lui Creangă. În schimb, sunt şanse mari ca acel copil să îţi vorbească despre Harry Potter.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

Provocare la dialog

Sunt convinsă că numele de Codul bunelor maniere vă evocă lucruri cunoscute, fie că e vorba de cartea Aureliei Marinescu, fie că sunt reguli învăţate din experienţă. Nu e nici o noutate că ne sunt utile, uneori contradictorii şi că am vrea să vedem Codul aplicat mai des în viaţa cotidiană. Şi cum parte din ea se petrece online m-am gîndit să vă întreb: Cum ar arăta un Cod al bunelor maniere online? Ce credeţi că se face şi ce nu se face, ce e acceptabil vs. inacceptabil online?
De exemplu, o regulă nescrisă parea fi să răspunzi la comentarii (asta e una pe care am încălcat-o de cîteva ori).
Dacă ar fi să scrieţi cîteva reguli de politeţe online, care ar fi acelea?

Aşteptăm răspunsurile voastre în comentarii.

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

Ce se întâmplă cu Curtea Veche

Am fost azi la conferinţa de presă organizată de Curtea Veche, de unde v-am adus câteva informaţii, unele proaspete, altele mai puţin, în funcţie de cât de mult aţi urmărit ştirile. Eu nu eram foarte familiarizată cu subiectul aşa că pentru cei ca mine voi spune întreaga poveste.

Sâmbătă, pe 17 iulie, o firmă de pază a intrat în sediul editurii Curtea Veche, blocând toate căile de acces, în baza unor acte de proprietate false. Cel care a angajat firma de pază este moştenitorul doamnei care în urmă cu ceva timp a donat statului român imobilul în care Curtea Veche îşi desfăşoară activitatea, iar de câţiva ani, aşa cum reiese din copiile actelor puse la dispoziţie de editură, face apeluri în justiţie (respinse până la acest moment) pentru redobândirea casei.

Poliţia a constatat în cursul zilei de luni falsul din actele de proprietate depuse şi a dispus anularea avizului de pază. Însă în locul firmei de pază a venit un grup de 15 persoane care au pus din nou lanţuri la porţi, le-au sudat şi au intrat în sediul editurii. Mai departe, din relatările lui Iren Arsene şi ale lui Grigore Arsene (doi dintre cei trei acţionari), reiese că poliţia a făcut tot posibilul pentru a se eschiva de la a lua măsuri. Iar motivul invocat a fost acela că acolo par a fi proprietarii imobilului, iar ei nu pot sări gardul fără să fie luată o decizie în instanţă.

Acţionarii editurii au făcut demersurile necesare pentru a obţine această decizie, prin reclamaţii la poliţie, procuratură şi judecătorie, obţinând audienţe la tot felul de instituţii, însă termenul de începere al procedurilor pe care l-au obţinut a fost [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

Când 1 ≠ 1

PROLOG

Acest articol are ca punct de plecare o replică aparent banală. Discutând pe marginea unei cărţi probabil sub-mediocre - numită Evanghelia după Satana, recenzată de curând de colega mea, Raluca Alexe - un cititor încearcă să rezolve mica polemică iscată de micul iconoclast literar, al cărui nume l-am uitat, prin următorul comentariu: "Oameni buni, e doar o carte, una de divertisment, fara pretentii de-a avea caracter formativ", completând mai jos: "Nu trebuie privita ca o carte care distruge conceptii, priviti-o doar din punct de vedere comercial. E un thriller, nu un documentar! Savurati esenta, nu dincolo de ea si o veti gasi-o interesanta!". Nu aş scrie rândurile de mai jos dacă replica cititorului n-ar fi una dintre cele mai clare exprimări a unei idei de-a gata care bântuie cultura zilelor noastre : aceea a cărţii-produs.

DISCLEIMÄ‚R

Mai întâi, trebuie să spun că nu fac parte dintre cei care văd în citit un soi de mântuire pământească. Nu mi-au plăcut niciodată nici şoarecii de bibliotecă, nici cititorii de metrou. De fapt, dacă dăm la o parte argumentul cantitativ (şoricelul citeşte mai mult), vom vedea că e de fapt vorba de o singură specie - a autistului cultural. Şi cel care citeşte cartea mai ales pentru că e groasă, şi cel care o citeşte mai ales pentru că e subţire şi încape uşor în geanta împodobită cu insigne protestatare, au în comun faptul că văd în carte - şi, extrapolând, în orice act cultural - un prilej de izolare de lume*. Unii, mai retraşi şi mai răbdători, preferă liniştea protectoare a bibliotecii. Autism retro. Alţii, extravertiţi şi activi, citesc în vreme ce ritmurile agitate generate de iPod le inundă urechile. Autism contemporan.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 48 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro