bookblog.ro

La mâna destinului

Titlu: Jude Neștiutul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2002
Traducere:
Numar pagini: 464 de
ISBN: 973-593-590-2

De când l-am descoperit, Hardy a făcut parte dintre scriitorii mei preferaţi. Cu toate că stilul său n-a fost niciodata lăudat de către critici, scrierile sale au atât de mult de oferit din alte puncte de vedere, încât acest mic neajuns poate fi trecut cu vederea. Profunzimea temelor abordate, personajele inedite pe care le creează pentru a susţine ideile sale, încurcăturile atât de reale în care îşi aruncă personajele fără a le fi înzestrat dinainte cu vreo capacitate extraordinară fac din cărţile sale adevărate desfătări.

Toate cărţile de Hardy pe care le-am citit urmează acelaşi tipar din punct de vedere al compoziţiei. Mai întâi se prezintă foarte senin împrejurările în care începe viaţa personajelor, apoi sunt prezentate personajele în mare, şi abia apoi încep să se întâmple lucruri care să dezvaluie toată complexitatea acestora. Apoi atmosfera se întunecă şi totul se încheie într-o notă tragică. Ceea ce e însă fascinant este faptul că personajele lui chiar se schimbă pe parcursul vieţii, o schimbare lentă, însă evidentă, foarte naturală, foarte reală, ceea ce nu prea se poate observa la mulţi scriitori, cel puţin nu la mulţi din secolul al nouăsprezecelea.
[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Voci interioare şi exil într-un Portret al artistului

Titlu: A portrait of the Artist as a Young Man
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2000
Numar pagini: 384
ISBN: 9780141182667

Literatura integrată în Artă. Care este oare diferenţa dintre Ceilalţi şi un Artist? Ce înseamnă la urma urmei ,,a fi artist”? Au ei o voce interioară mai puternică decât a celorlalţi, un temperament artistic care-i împinge spre creaţie? Şi care este raportul dintre această voce, această limbă interioară, şi cea exterioară, vorbită de comunităţile sociale? Portret al artistului in tinereţe oferă un răspuns la aceste întrebări printr-un stil aparte în lumea literaturii.

Când spun James Joyce, mă gândesc automat la modernism, la artistul rebel, care a reclădit lumea literaturii şi care a sfărâmat-o prin propria lui limbă. Mă gândesc la inovaţie, la o îmbinare a liricului cu epicul, a creatorului androgin, în care elementele feminine se îmbină cu cele masculine, aşa cum Virginia Woolf, într-unul dintre eseurile sale portretiza creatorul ideal. Şi James Joyce, fie că l-am admira sau l-am dispreţui pentru complexitatea şi temele abordate, pentru multitudinea de voci şi stiluri, rămâne un centru de referinţă pentru toţi cei pasionaţi de literatură, psihologie, mitologie şi viaţă.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Când ești rodul propriei imaginații

Titlu: Roșu și negru
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 442
ISBN: 973-104-070-7

“Eu nu sunt de familie bună, de aceea am nevoie de calități mari, vizibile, dovedite de fapte grăitoare și nu de presupuneri binevoitoare.”

Roşu şi Negru este, în principal, povestea vieţii lui Julien Sorel. Acesta este şi titlul pe care autorul a vrut să-l dea iniţial cărţii. Totuşi, pe cuprinsul acestuia suntem plimbaţi de la cele mai joase până la cele mai înalte clase sociale, ni se face cunostinţă cu oameni de diferite meserii sau ranguri, ni se dau lecţii subtile de istorie şi suntem familiarizaţi cu situaţia politică a Franţei la începutul secolului al nouăsprezecelea. Astfel suntem introdusi în lumea din care face parte personajul principal al romanlui, o lume frecvent dominată de minciună, înşelătorie şi hoţie, comportamente pe care toate clasele sociale, începând de la ţăranul cel mai simplu, continuând cu burghezia şi cu clerul şi terminând cu aristocraţia Parisului, îl încurajează şi-l preţuiesc.

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut de Julien încă de la început. Şi m-am simţit prost la fiecare gafă pe care o facea fie din naivitatea sau impulsivitatea vârstei, fie dintr-o greşeală de judecată. Şi m-am supărata de fiecare dată când greşea pentru că nu voia să deschidă ochii şi să-şi folosească mintea ca să înţeleagă ce se petrece în jurul său. Şi i-am admirat memoria, inteligenţa pe care şi-o dezvoltă pe parcurs, caracterul şi hotărârea cu care ducea la capăt orice gest pe care îmrejurările îl făceau să-l considere ca fiind de datoria lui. I-am admirat chiar şi curajul de a face cele mai nebuneşti greşeli dintr-un sentiment al onoarei pe care simţea în permanenţă nevoia să şi-o dovedească. Şi i-am admirat chiar şi mândria uneori exagerată.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Daisy Miller

Titlu: Daisy Miller
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2003
Traducere:
Numar pagini: 456
ISBN: 973-681-210-3

 

America descoperă Europa

Europa sfârșitului de secol XIX. Pătura socială a nou-îmbogățiților americani - în căutarea prestigiului, dar și a clasei pe care simpla deținere a averii încă nu le-o conferise - își trimitea odraslele pe „vechiul continent” atât la școli cât și în vilegiatură presupus educativă. Puritană într-alt sens, America de Nord pierduse pasul cu eticheta europeană, astfel că nu rareori contactul tinerilor americani cu pretențiile sociale europene se solda cu consecințe ridicole, sau, pe alocuri, tragice. Stă în repetatele intenții artistice ale lui Henry James să surprindă acest impact amuzant-dureros ce însoțea fiecare încercare de (re)descoperire a Europei de către America. Moștenitorii bogați ai Statelor Unite se întorceau cu o stângace pioșenie arheologică pe continentul care le expulzase odinioară strămoșii și, crezându-se aici la adăpost de tiranicul amestec al familiei și-al opiniei publice americane, își aflau iubirile printre ruinele romane.

Contemporanii lui Daisy Miller o percep pe aceasta, în virtutea manierelor sale laxe, a francheței sale naive, ca pe o ființă prost educată, nimerită în plin fin de siècle direct din epoca de piatră. De pildă, astfel o văd mătușile și alte cunoștințe de-ale sofisticatului tânăr domn Winterbourne – naratorul. Iar noi, din mileniul al III-lea, zâmbim condescendent: pentru noi, Daisy este fata zilelor noastre; în ea, admirăm portretul „democratizat” al fetei înstărite din vecini. Purtarea ei în lume, în societatea bătrânei și conservatoarei Europe, nu ne scandalizează câtuși de puțin. A intra în vorbă neîntrebată, cu necunoscuți, poate fi riscant, dar nu este în nici un caz scandalos astăzi. Nici a accepta să te plimbi în văzul lumii, în parc, însoțită de tineri pretendenți, mereu alții, dar neînsoțită de mamă. În 1878, însă, asta sau a dansa toată seara cu un singur partener echivala cu acceptarea unei cereri în căsătorie!
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 17 COMENTARII si spune-ti parerea!

Marile speranțe

Titlu: Marile speranțe
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Numar pagini: 576
ISBN: 973-102-048-8

Marile speranţe într-o lume deznădăjduită

Frumuseţea unui sfârşit misterios cuprinde, adânc, orice formă de tristeţe pe care o trăiesc eroii unei cărţi. Spre deosebire de cărţile tehnice, care nu au un sfârşit concret, o carte începe cu o literă mare şi se termină cu punct. Iar Punctul din această carte este unul reconfortant şi de care ţi se face dor când auzi de Charles Dickens.

Marile Speranţe este o lucrare universală de proporţii medii, dar care reuşeşte să închidă în cercul ei multe, foarte multe minute de imaginaţie, emoţie şi talent. Am văzut în talentul lui Dickens puterea de a transpune clar, negru pe alb, atât calitatea clipei, cât şi un simţ ascuţit al umorului. Rar te mai fac azi cărţile să râzi...
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

Salonul roşu

Titlu: Salonul roşu
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 317
ISBN: 978-973-675-886-7

N-aveți impresia - privind înapoi fără mânie înspre literatura acelei epoci – că secolul al XIX-lea a fost unul al funcționarilor? Mai răsăriți, mai obidiți, tineri sau de vârstă mijlocie, unii nevricoși și de-o sensibilă inteligență, alții – mediocri și furioși; unii – cuminți, în curs de ratare, alții - patetici și iubăreți, cu toții își închipuie a deține secretul schimbării radicale a lumii în care trăiesc, atâta doar că nici unuia nu-i ajunge o viață de om pentru a-și și îndeplini „mărețele idealuri”: din cele generoase, revoluționare sau, dimpotrivă, mai mărunte, de dimensiuni personale. Cu toate că vorbim despre o epocă în care burghezo-moșierimea înflorea sălbatic (burghezia se aristocrățea, îmbogățindu-se, iar nobilimea, ca să supraviețuiască, se îmburghezea), oarecarele liberalism economic era dublat, ca să nu spun sufocat, de un fioros aparat de stat, de o birocrație care înghițea aiurea bugete astronomice, numai dacă ne gândim la salariile făcătorilor de nimic.

Slujbașul de stat al Regatului Suediei semăna izbitor (metehne, apucături, calități) cu omologul său austro-ungar, dar și cu confratele țarist. Într-adevăr, era puțin mai neserios, mai superficial, mai tributar rămășițelor eticii protestante, mai solar suedezul, dar... În ăst timp, austro-ungarul era, pur și simplu, un evreu înnegurat, în căutarea unei identități, și care mai târziu se va numi dl. K.; iar rusul, nighilist convins, tocmai îl citise pe Nietzsche, însă, în particular, mai cultiva, totuși, relații cordiale cu Diavolul, care i se înfățișa în clipe de răs-cruce.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro