"M-am dus in dormitor si am inceput sa deschid pe rand sertarele in care-si tinuse lucrurile, dar toate erau goale. Ramasesera doar o esarfa mancata de molii, trei batiste si un saculet cu naftalina. Avusese grija sa ia tot cu ea. Cosmeticalele imprastiate prin toata baia, bigudiurile, periuta de dinti, uscatorul de par, tot felul de medicamente, toata incaltamintea, de la cizme la sandale si papuci, un sertar intreg de accesorii, posete, valize, portofele, lenjeria de corp si ciorapii intotdeauna stansi cu hrija, scrisorile, intr-un cuvant tot ce ar fi putut sugera o prezenta feminina disparuse cu desarvasire. Aveam impresia ca-si stersese pana si amprentele. Luase si o treime din carti si discuri, toate cele pe care si le cumparase sau i le facusem eu cadou."
"Primavara aceea nu-mi lasase nici o amintire placuta, poate si pentru faptul ca incepuse sa mi se destrame casnicia. Ea nu se mai intorsese acasa de patru zile, laptele se stricase in frigider si mirosea, motanul era in permanenta lihnit. Periuta ei de dinti se uscase ca o fosila, langa chiuveta. Soarele de primvara reusea totusi sa-si strecoare razele in atmosfera asta. Macar el straluceste pentru toata lumea."
"Nici dumneavoastra nu realizati. Am stat toata noaptea si m-am gandit. Mi-am dat seama ca n-am aproape nimic de pierdut: m-am despartit de sotie, iar azi am de gand sa demisionez. Locuiesc intr-o camera inchiriata, n-am mobila si nici alte bunuri. Am cel mult doua milioane de yeni in banca, o masina veche si un motan batran. Toate hainele mele sunt demodate si discurile la fel. Nu sunt o celebritate, n-am credibilitate sociala, n-am sex-appeal. Nu sunt un geniu, nici macar nu mai sunt atat de tanar. Mereu vorbesc fara sa ma gandesc si pe urma regret. Ca sa folosesc expresia dumneavoastra, sunt un om mediocru. Va rog sa-mi spuneti, ce-as mai avea de pierdut?"
(Haruki Murakami - In cautarea oii fantastice)
Se intampla de multe ori sa citesc cate-o carte care sa nu-mi placa per total, dar in care sa gasesc niste citate pe care sa vreau sa le notez pe foi, in notepad, pe telefon, oriunde doar sa nu se piarda.
In cautarea oii fantastice nu este prima carte de Murakami pe care am citit-o, dar este prima care mi-a placut cu adevarat. Exista la Murakami o naturalate a exprimarii, o simplitate a limbajului pe care am ajus doar acum sa le inteleg si sa le apreciez.
Citatele respective mi-au placut tocmai pentru ca exprima atat de clar lucruri pe care eu m-as chinui degeaba sa le spun; m-as pierde in fraze complicate, as alege involuntar cuvinte ambigue, iar la sfarsit mi-as da seama ca nu m-am facut inteleasa. Pe cand la Murakami totul este simplu si frumos - la fel cum este intreaga carte; o citesti de placere si cu placere.
Recenzia cartii o gasiti aici.
Cartile lui sunt produse de marketing. Cartea asta este tintita catre omul obisnuit al marilor orase, lipsit de identitate si cu teama ca este mediocru (pentru ca ii este greu sa se defineasca, are aceasta teama).
Normal, scriitorul ii da o mana de ajutor cititorului si-i serveste cateva cuvinte de duh de mai mare greata. Eu am aruncat cartea dupa 170 de pagini.
Nu e ciudat ca dupa ce pleaca nevasta sa observi ca lipseste “o treime din discuri”? Adica la naiba, observi ca lipseste dar in situatia aia mai faci si calcule? Si te duci sa te uiti care lipsesc? Alea ale mele sai alea ale iei? E artificiala observatia si prost plasata. O carte de mana a saptea. Lipsita de finete. Necredibila. Fictiune prost conceputa.
eu am luat cartea ca avand loc intr-o zona un pic mai departe de realitate… chiar si partile fara oi fantastice. si de ce sa nu faci calcule? e o estimare destul de usor de facut, nu e ceva exact. si daca esti o persoana analitica probabil ca reactionezi asa si cand treci printr-o despartire. si eu personal as fi curioasa ce discuri a luat fostul, deci as verifica :P
eu nu inteleg ce e asa rau in a fi comercial. ca e main stream? si ce? si a fi necomercial e tot conformism, pana la urma. de ce exista atatea dispute in jurul acestui subiect cand pana la urma, in domeniul creatiei a fi nonconformist = a te conforma ( la imperativul de a creea ceva nou!) nu stiu daca intelege cineva ce am vrut sa spun.
eu nu inteleg ce e asa rau in a fi comercial. =main stream? si ce? a fi necomercial inseamna tot a fi conformist, in definitiv. de ce exista atatea dispute in jurul acestui subiect cand, pana la urma, in domeniul creatiei, a fi nonconformist = a te conforma ( imperativului de a creea ceva nou!) nu stiu daca intelege cineva ce am vrut sa spun.
Disputa nu este intre comercial si noncomercial. Pana si Kant a fost candva,in secolul lui, un succes de casa. Daca nu ma insel Fichte nu a semnat o carte pentru a induce convingerea ca e scrisa de Kant. Un truc de marketing care i-a vandut cartea si l-a facut celebru. La fel, poti sa scrii cat mai comercial cu putinta, in speranta ca ai sa faci bani, dar nu iese nimic.
Problema este ce spui si cum. Iar domnul Murakami exceleaza in banalitati. Este comercial pentru ca se vinde bine, nu pentru ce scrie.
Copyright ©2011 Bookblog.ro
Gramo spune:
7 July 2007 | 5:50 pm
Weird, asta e cartea care mi-a placut mai putin decat altele ale lui Murakami. Ceea ce nu inseamna ca nu mi-a placut foarte mult. :)