bookblog.ro

---

Clubul de carte: Extrem de tare şi incredibil de aproape

Scris de • 22 January 2008 • in categoria Clubul de Carte

Kurt Vonnegut - Abatorul cinciPublicat în 2005, Extrem de tare şi incredibil de aproape are la bază ideea atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, fiind o analiză complexă şi realistă a societăţii americane şi a stării de spirit instaurate dupa atacuri.

Cartea urmăreşte doua poveşti, două fire narative diferite: povestea spusă de Oskar Schell, intercalată de povestea vieţii bunicilor săi.

Povestea lui Oskar este spusă la persoana I, toate evenimentele fiind povestite din perspectiva unui băieţel de 9 ani, care şi-a pierdut tatăl la 11 septembrie.
Oskar Schell este un copil precoce, foarte sensibil şi cu o vastă cultură generală. Se prezintă singur ca fiind vegan, muzician (cântă la tamburină), pacifist şi inventator. Naiv şi idealist, evenimentele povestite de el riscă să fie subiective, deşi este inzestrat de Foer cu omniscienţă.

Al doilea fir al naraţiunii urmăreşte viaţa bunicilor lui Oskar. Problema credibilităţii naratorului este şi mai importantă acum din cauza modului vag şi episodic în care se construieşte viaţa lor.
Dacă Oskar este afectat de atentatul de la 11 septembrie, bunicii săi sunt supravieţuitorii bombardării Dresdei. Bunicul său muţeşte de durere în urma masacrului la care este martor şi discursul lui se bazează mai ales pe o serie de scrisori scrise către fiul pe care îl abandonează.

Dincolo de text romanul se remarcă prin forţa imaginilor pe care le foloseşte. Intercalate în text, precum pozele într-un jurnal, aceste imagini vin în ajutorul textului, îl accentuează şi îi dau forţă. De la pozele uşilor la ochiul de elefant, la pozele succesive de incheiere reprezentând omul ce se aruncă în gol de pe World Trade Center, Foer adaugă romanului o lume vizuală cutremurătoare.
Extrem de tare şi incredibil de aproape este un exemplu al noii scoli postmoderniste a scriitorilor care vor să treacă dincolo de limitările tehnice ale romanului tradiţional.

****

Ce semnificaţii au expediţiile lui Oskar în oraş? Dincolo de scopul declarat de a afla secretul cheii, ce se ascunde în spatele dialogurilor şi oamenilor cunoscuţi de Oskar?

Cum priviţi evoluţia relaţiei dintre Oskar şi mama sa? De la învinovăţire, la furie, la cruzimea de a putea alege ce părinte să moară, la descoperirea durerii, învaţă Oskar să comunice cu mama sa?

Ce semnificaţie au invenţiile lui Oskar? Sunt doar moduri de a-şi petrece timpul sau creativitatea sa este canalizată spre un scop mai inalt?

Cum completează povestea bunicilor povestea lui Oskar?
Ce scop are o paralelă între Dresda şi New York? A incercat Foer sa creeze o "axă" New York - Dresda - Hiroshima?

Ana-Maria





Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Radu Iliescu spune:

    Ce inseamna “vasta cultura generala” la un copil? Ce inseamna sintagma asta raportat la un mic american? Face diferenta dintre oceanele Pacific si Atlantic, spre deosebire de majoritatea concetatenilor sai, care spun simplu “at the ocean”? (paragraf cu nivel de ironie 0).

    Hiroshima si Nagasaki sunt doua dezastre provocate de americani. Stiu teza oficiala, ca s-ar fi dorit scurtarea razboiului si economisirea de vieti omenesti. E la fel de logica cu afirmatia: “Azi am economisit ceva lapte aruncand o galeata de lapte la radacina unui copac.” Dresda, este adevarat, a beneficiat si de ajutorul englezilor. Fiecare dintre acestea trei a insemnat cateva sute de mii de victime absolut inutile (Japonia era practic incapabila sa mai continue razboiul, iar Dresda era in spatele liniei frontului).

    Ce legatura are un eveniment care duce la moartea a 3.000 de oameni cu unul care face 500.000 de victime? Sigur, o victima este o victima, iar o crima ramane o crima, totusi nu-mi amintesc ca America sa-si fi cerut iertare pentru catastrofele provocate deliberat in al doilea razboi mondial. Si cui nu-i pare rau pentru victimele altora nu-i sade bine cu masca durerii…

    Eu propun alta axa: vasul care a servit de pretext intrarii Americii in primul razboi mondial, incidentul Pearl Harbour (care a dus la intrarea Americii in al doilea razboi mondial), si 11 septembrie, incidentul care a dus la ocuparea Afghanistanului si a Irakului. Daca cineva se supara ca vorbesc despre prabusirea turnurilor gemene ca despre un “incident”, ii voi raspunde ca am ales un termen neutru, inainte ca istoria sa-si aduca raspunsul la intrebarea, deloc neutra: cum se pot prabusi doi zgarie-nori de la un incendiu (pasionatii stiu toate conotatiile).

    Aa, si daca tot suntem la propuneri, mai propun axa: Hiroshima – Dresda – Baghdad. Toate au in comun autoriul american si eternele ambitii nici macar voalate de dominatie mondiala.

    raspunde

  2. Ana-Maria spune:

    @ Radu Iliescu

    Oskar este un copil cu capacitati extraordinare de discernere si de logica. Nu am vrut sa zic ca este un mic prodigy ce duce povestea in spate, ci m-am limitat la a sublinia faptul ca el este in mod real interesat si implicat in numeroase proiecte cu caracter stiintific.

    “Axa” de care pomeneam este una realizata de autor prin includerea in cartea sa a trei marturii a celor care au fost afectati de evenimentele de la New York, Dresda si Hiroshima.

    Din punctul meu de vedere se merge mai mult pe accentuarea inutilitatii oricarui astfel de eveniment sangeros, decat pe o explicatie politica sau o disculpare a actiunilor americane.

    Demn de remarcat la Foer este ca nu recurge la o exacerbare a spiritului american sau la sentimentalisme ieftine.

    Aici nu este vorba de America, de orgolii, de nationalism. Este vorba de cei ce au ramas in urma victimelor, de durerea lor, de drama unui copil ramas fara tata, de drama parintilor ramasi fara copil, de durerea unui iubit ce-si pierde in bombardamente iubita insarcinata, de drama unui tata ce priveste cum carnea fiicei sale este mancata de viermi. Indiferent de ce parte a frontului se afla victimele.

    raspunde

  3. Radu Iliescu spune:

    Din punctul de vedere pe care il enunti in ultimul paragraf, victimele sunt victime, si durerea oricareia dintre ele este monumentala si irepetabila. Imposibil de negat acest aspect.

    Totusi, as fi ingenuu sa nu remarc ca fondul emotional al oricarei drame este speculat in vederea instrumentalizarii lui inspre directii cat se poate de lipsite de inocenta. Si aici cartile, lor adaugandu-se documentarile sau chiar simpla frazeologie folosita in dezbaterile televizate, slujesc unor scopuri cu care victimele nu au nimic in comun.

    raspunde

  4. Pingback: dau cu zaru’ (la nenoroace) « EvergreenStory

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro