bookblog.ro

---

Concurs: Spectacolul lumii

Scris de • 23 October 2011 • in categoria Concursuri

Editura Neverland vă oferă patru ghiduri de călătorie din colecția Arta de a călători.

Spectacolul Lumii. America, Spectacolul Lumii. Anglia, Spectacolul Lumii. Faranța și Spectacolul Lumii Italia & Spania, scrise de Ioan Grigorescu, vă oferă informații despre destinațiile turistice preferate și nu numai. Volumele sunt doldora de curiozități și de sfaturi practice, fiind o desfătare și în cazul în care le veți lectura ca simplu cititor și nu pentru a vă pregăti de călătorie.

Pentru a câștiga toate cele patru volume vă invităm să ne povestiți în comentarii amintirile voastre legate de cea mai frumoasă călătorie pe care ați făcut-o.

Concursul va dura o săptămână, pînă pe 30 octombrie. Mult succes!

LE: Câştigătoare este Camelia. Felicitări! Vei primi detalii pe e-mail.





Citeste cele 22 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Ciobanu Angelica spune:

    Cea mai frumoasa calatorie am facut-o anul acesta in mai impreuna cu sotul si piticul meu de 1 an la Arieseni. Noi suntem din Olt si am avut drum lung pana la destinatie. Am stat numai doua zile dar am vizitat multe obiective: Cascada Varciorog, Pestera Ursilor, Pestera Scarisoara, Groapa Ruginoasa si cam atat pentru ca e greu cu copil de 1 an sa mergi pe jos (faceam cu schimbul rucsacul sau copilul). Drumul de intoarcere a fost superb (daca nu pun la socoteala gropile din asfalt): am vizitat Rosia Montana (unde am stat de vorba cu oamenii si am aflat si parerea lor despre binecunoscutul subiect), apoi cetatea Deva, zimbrii de la Hateg ( carora le-a ramas doar numele pentru ca zimbrii mai sunt doar 5-6), Manastirea Lainici si Coloana Infinitului de la Targu Jiu. Calatoria s-a incheiat aici pentru ca s-a terminat si ziua. A fost ziua cea mai incarcata pentru noi. Mi-ar fi placut sa va pun si poze.

    raspunde

  2. Besna Florentina spune:

    Calatoria mea preferata a fost anul trecut cand am fost in Grecia la copii mei. Drumul a fost destul de obositor (10-11 ore, cred) dar momentul revederii a sters orice urma de oboseala. Acolo am vizitat cateva obiective: manastirile de la Meteora, manastirile de pe Muntele Olimp, un sat de vlahi la Livadi si orasul Salonic. Mi-au placut si grecii fiind un popor foarte primitor. Mi-ar placea sa se repete cat de curand aceasta calatorie.

    raspunde

  3. NICOLETA SAS spune:

    Cea mai frumoasa calatorie am facut-o recent cu ocazia implinirii a trei ani de relatie cu prietenul meu. Am gasit un pachet “romantic” pentru 2 nopti in Slovenia, la Bohinj. Cum am ajuns pe intuneric la hotel, susurul raului care trecea pe langa hotel a fost primul detaliu care m-a cucerit. A doua zi am vizitat cascada Slap Savica,o minune naturala care a meritat urcatul a nu stiu cate trepte prin munte. Peisajul si aerul au fost impresionante. Pe langa aceasta experienta minunata, ma las fascinata de aceasta tara mica si frumoasa de fiecare data cand ajung acolo.

    raspunde

  4. Pingback: Concurs Bookblog: Spectacolul lumii « Romania Evanghelica

  5. Liliana Moldovan spune:

    Nu am crezut niciodată în existenţa unor destinaţii turistice de vis, aşa cum sunt cele descrise în reclamele publicitare. Nu am crezut în forţa de atracţie a unor locuri, a unor spaţii geografice sau a unor centre urbane încărcate de istorie şi mustind de simboluri străvechi.
    Dar m-am înşelat. După ce am vizitat Malta, după ce m-am plimbat pe străduţele înguste şi cochete, ce şerpuiesc prin oraşe ca : Valetta sau Victtoriosa, am înţeles, odată pentru totdeauna, că există spaţii turistice care satisfac orice pretenţii, există locuri, care nu sunt în stare să dezamagească pe nimeni.
    Înconjurată de apele neliniştite ale Mării Mediterane, republica malteză se prezintă ca un arhipelag format din 6 insule de calcar, din care doar trei sunt locuite. Situată la 93 de km distanţă de Sicilia, Malta este cea mai mare dintre insulele ce compun uimitorul arhipelag maltez şi este străjuită de două insule mai mici : Gozo şi Comino.
    Dacă insula Gozo se mândreşte cu un peisaj plin de verdeaţă şi oferă turiştilor un relief format din podişuri înalte ce sunt brusc tăiate de faleze stâncoase şi elegant stratificate, Comino atrage atenţia prin aspectul sălbatic al ţărmurilor. Fiind o insulă extrem de mică, Comino are o populaţie redusă, formată din câteva famili. Insula este asaltată de turiştii care apreciază magnificele peisaje marine şi sunt fermecaţi de uimitoarea frumuseţe a „Lagunei Albastre”.
    Dimpotrivă, turiştii care apreciază vestigiile istorice, aleg ca obiective insula Malta sau mai mica insulă Gozo. Aceasta din urmă impresionează prin vestigiile megalitice şi prin templele sau bisericile creştine, care răsar pretutindeni. Monumentele religioase sunt înconjurate de fortificaţii solide iar oraşele sunt „înzestrate” cu biserici şi diferite clădiri administrative sau hoteliere. Capitala insulei Gozo, a fost botezată după numele reginei britanice, Victoria. Oraşul Victoria este străbătut de o sumedenie de străzi înguste şi întortocheate, pe care reuşeşti să te strecori cu dificultate dar care îţi oferă prilejul unic de a admira spectacolul razelor de soare ce îşi împrăştie lumina peste sute de clădiri înghesuite una în alta şi construite din blocuri de calcar de culoarea mierii.
    Într-adevăr, indiferent că te afli în faţa celebrei „Ferestre Albastre”, care îţi oferă o nouă perspectivă asupra Mediteranei, sau te găseşti în miezul unui oraş maltez, eşti permanent urmărit de razele unui soare ucigător care îţi oferă totuşi o lumină blândă, liniştitoare şi extrem de clară, ce te împinge să observi frumuseţile geografice şi comorile istorice ale insulelor malteze.
    Misterioasă şi primitoare, Malta, cea mai mare insulă din arhipelagul cu acelaşi nume, are o istorie îndelungată. Primele semne de civilizaţie, descoperite aici, datează din mileniile 3-4 ÎH. Mărturie stau templele megalitice ridicate în perioada neoliticului şi vizitate astăzi de mii de turişti.
    Legendele povestesc, că Sf. Apostol Pavel ar fi sosit în Malta pentru a răspândi creştinismul. Rădăcinile creştine sunt adânci şi solide în Malta. Oraşele şi satele acestei ţări sunt exemple vii ale întrepătrunderii sacrului cu profanul. În consecinţă, printre plajele frumos amenajate, printre hotelurile atrăgătoare şi diferitele rămăşiţe arhitectonice sau urmele civilizatoare ale culturii britanice imperiale, se ridică mândre şi impunătoare templele şi bisericile catolice malteze. Catedrala „Sf. Ioan” din Valletta- capitala Maltei -este probabil cea mai cunoscută dintre ele. Ridicată în 1577 impunătoarea catedrală din capitala malteză şochează prin discrepanţa dintre exteriorul sobru şi interiorul migălos decorat, care abundă în elemente decorative baroce. Surpriza cea mai mare o oferă pardoseala. Constituită din plăci de marmură viu colorate, ce redau blazoanele nobililor cavaleri maltezi, pardoseala ascunde mormintele unor persoane însemnate care au făcut parte din Ordinul Cavalerilor de Malta. La intrarea în catedrală, te izbeşte mormântul artistului Mattia Pretti, care a pictat bolta acestei măreţe biserici. Desigur, mormântul este adânc îngropat în pardoseala viu colorata, peste care, astăzi, păşesc, cu evlavie, mii de turişi. Catedrala adăposteşte celebra pictură a lui Carravagio : „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul şi uimeşte prin vitraliile viu colorate ce apără înaltele ferestre ale edificiului.
    Veche, impunătoare şi faimoasă este Biblioteca Naţională Malteză. Situată în Piaţa Republicii, din Valetta, biblioteca are un fond de carte numeros şi valoros, dintre care se distinge colecţia de manuscrise şi documente donate de Ordinul Cavalerilor Ioaniţi. Biblioteca naţională se învecinează cu celebrul „Teatro Manoel” şi cu „Palatul Marilor Maeştri”, construit în 1569 şi transformat în reşedinţă oficială a Cavalerilor Maltezi. Astăzi, clădirea impunătoare a Palatului Marilor Maeştri, adăposteşte, Preşedinţia, Parlamentul şi Sala Armelor.
    Oraş înconjurat de solide fortificaţii, Valetta a fost ridicată de Cavalerii Ioaniţi, în secolul al XIV-lea, ca oraş fortăreaţă menit să se opună atacurilor otomane. Înconjurat de ziduri înalte, oraşul este format dintr-o reţea de străzi înguste pe care se înşiră, una după alta, clădiri administrative, muzee şi locuinţe decorate cu celebrele balcoane din lemn, colorate în verde sau în roşu. Nici o clădire din Valetta nu este aşezată la întâmplare, după cum nu este întâmplătoare lipsa transportului public din capitala Maltei. Adorabilele autobuze portocalii, care fac legătura între oraşele malteze, se opresc la Poarta impunătoare a capitalei Valleta, De aici, oraşul poate fi străbătut în mers, până se ajunge la port. Turiştii care străbat capitala se pot relaxa şi odihni într-una din cele trei grădini publice ale oraşului : „Grădina Hastings”, „Grădina Barrakka de sus” şi „Grădina Barrakka de jos”.
    Malta, o ţară extrem de mică, cu un relief neprietenos format în cea mai mare parte din teren calcaros şi pământ arid, are multe de oferit : de la frumuseţea plajelor cu nisip auriu şi a celor stâncoase, la ţărmurile vegheate de iahturi luxoase, de la tradiţionalele sate de pescari, cu oameni veseli care străbat Mediterana in coloratele bărci numite „Luzzu”, de la monumentele ridicate de Cavalerii Maltezi, până la hotelurile cu arhitectură prietenoasă.
    Cu un climat specific mediteranean, cu peisaje marine care iţi taie respiraţia, cu oraşe fortificate încărcate de istorie, cu staţiuni moderne şi oameni primitori, Malta te întâmpină cu multe alte minunate surprize. Aceste locuri exotice merită vizitate, această lume de vis merită admirată iar impresiile culese dintr-o călătorie în Malta, merită un loc de cinste în tolba cu amintiri a fiecăruia dintre noi.

    Liliana Moldovan

    raspunde

  6. Lidia spune:

    Sunt trei ani de cand am pasit, pentru a doua oara, peste granita….
    Din acest motiv, m-a fascinat tot ce era nou, diferit. Desi am stat doar o saptamana in Belgia (pentru ca acesta a fost taramul de vis:), am fost placut surprinsa de gradul inalt de civilizatie si cultura, prin vizitele facute la cateva muzee, la “Marele Atom”, chiar si in parcuri.
    Curatenie, bun simt, gust estetic, cultura, totul a fost cu mult peste asteptarile mele….

    raspunde

  7. Ioana Rus spune:

    Danemarca ,asa se numeste calatoria mea si a durat 8 luni! o tara minunata cu oameni minunati,politicosi ,civilizati si TOTI ,si cand zic Toti ma refer de la copilul de 8 ani pana la cel de 8O si ceva primaverii,vorbitori de limba engleza!

    O tara verde ,curata cu muuulte mori de vant ,orase minunate ,frumos “aranjate”cu putine blocuri dar multe casute construite cu gust si cu gardulete verzi -vii si cu muuuuulte biciclete,ceea ce inseamna oameni in forma si sanatosi.Am mai fost si in alte tari,precum Elvetia si Austria ,dar nu se compara niciuna cu Danemarca.
    Danemarca -just perfect!( cu toate ca ploua de 20 de ori pe zi si bate vantul non stop)!

    raspunde

  8. Corina spune:

    Cea mai frumoasa calatorie a fost in Egipt…doua saptamani de vis, plimbari prin cairo, de-a lungul nilului, noaptea orasul este fantastic, culori peste tot, oameni multi si diferiti, piramidele de la giza, nisipul, caldura, o calatorie de… 8 ore cu autocarul prin sinai, unde moise a ratacit 40 de ani, cina in desert cu beduinii, plimbare cu masinile de teren in desert la rasarit, snorkling in marea rosie, bliblioteca din alexandria, moscheea de alabastru, croaziera pe nil, belly dancers, bazarul khan el khalili si o multime de lucruri frumoase, mancare delicioasa, fructe proaspete tot timpul anului si cea mai mai mare comoara a Egiptului: Soarele…MINUNAT (+fotografii:)) http://www.facebook.com/media/set/?set=a.275725586579.153665.566986579&type=1

    raspunde

  9. ROdica Varadi spune:

    Din totdeauna imi doream sa calatoresc, sa vad cum traiesc oamenii prin alte locuri si dupa `90 am tot umblat, dar nu pot sa spun care a fost cea mai frumoasa calatorie si as putea sa scriu un roman despre asta! Sunt un altfel de turist, nu ma dau in vant dupa muzee si alte locuri batute de turisti, in Ucraina in 1990 am vazut mizeria tuturor si oprimarea minoritatilor, ungurii se fereau sa vorbeasca ungureste, apoi in Germania am admirat ordinea si curatenia, sosele pana in varful dealului, prin mijlocul padurii. Ma gandeam ca si noi avem paduri poate mai frumoase, dar… In Cehia m-au scuturat un pic placile de beton, pe care mi s-a spus ca le-au pus nemtii in timpul razboiului :) dar m-a incantat apoi Praga si Karlovy Vary unde nu ma mai saturam sa ma plimb. Dar…cred ca tema era sa scriem care a fost preferata calatorie, toate, oriunde merg e ceva deosebit, admir cladirile, vegetatia, oamenii…Insula Corfu…Tunisia…Italia, Franta-Coasta de Azur, Moldova, Istanbul, Romania- Balvanyos-Sf.Ana de peste tot am ramas cu amintiri minunate si cu imboldul de a merge mai departe, mai sunt atatea de vazut!

    raspunde

  10. Claudia spune:

    Lisabona, orasul cu soare si zambete
    un oras cu strazi in panta. un oras despre care s-a scris mult. un oras cultural.
    voi scrie despre obiectivele turistice, despre oamenii din Lisabona, apoi despre ce am invatat acolo – si, nu a fost prima mea iesire din tara, dar am simtit ca aici este altceva (multumesc Lolei ca mi-a oferit sansa sa vad inainte de a pleca cum se traieste in Lisboa).
    In prima zi, am vizitat Castelul Sant Jorge, Oceanarium-ul (construit in 1998), Podul Vasco Da Gama (17 km lungime, cel mai lung pod din Europa), m-am plimbat cu telecabina.

    a doua zi, am vizitat manastirea Jorasimo (aici s-a filmat “Contele de Monte Cristo”) aici fiind ingropati scriitori si oameni importanti pentru istoria orasului, Turnul din Belem, Muzeul Descoperirilor (corabia care il are in frunte pe Vasco Da Gama), Muzeul de Moda si Design, Muzeul de Arheologie, Elevador-ul (primul lift din Europa, construit de unul din elevii lui Gustave Eiffel) din otel. se observa si statuia Cris de la Paz. Podul ce apare frecvent in pozele mele, este numit “25 aprilie”. Sunt “indragostita” de Centrul Cultural din Bele, si imi doresc ca, intr-o zi, sa lucrez acolo, chiar si temporar.

    Funiculare colorate te plimba prin oras, Lisabona fiind unul din cele mai insorite capitale europene. Razele soarelui, briza si strazile cu piatra cubica te imbie la adevarate expeditii prin oras…
    a treia zi am vizitat Gradina Zoologica si diferite cartiere din oras… strazi si oameni de toate natiile si rasele, si normal, shopping, asa ca fetele.

    au multe muzee, au teatre… am fotografiat si afisele spectacolelor… poate poate voi merge pana acolo sa le vad, sa invat limba (desi fetele care m-au insotit spuneau ca e o spaniola cu accent, cum e lb. romana vorbita de moldoveni).

    vamesii portughezi au fost super de treaba, ne-au vorbit frumos, ne-au ajutat, au zambit… ceea ce nu se intampla la noi in vecii vecilor.
    “…steep streets where trams trundle along… a southern city at once scorched and fresh with the promise of the sea on the horizon.” Simone de Beauvoir… despre Portugalia

    raspunde

  11. Cristina spune:

    Imi este greu sa aleg cea mai frumoasa calatorie pe care am facut-o. Nu ma pot decide intre frumusetile vazute la noi in tara sau frumusetile de peste hotare.
    Pe la noi prin tara m-am plimbat foarte mult impreuna cu sotul meu. Inca de cand ne-am cunoscut am fost an de an cel putin o data intr-un loc deosebit de pe la noi. Am vizitat de la ultracunoscuta Valea Prahovei pana la manastirile din Bucovina sau superbii munti Apuseni. De fiecare data am ramas placut surprinsa de frumusetile oferite de tara noastra. Imi pare rau ca nu sunt mult mai bine cunoscute de romani, dar in acelasi timp imi dau seama ca o data cu renumele vin si manelisii cu lanturi de aur groase la gat care lasa in urma un munte de gunoaie.
    Dintre toate lucrurile vazute pe la noi am ramas cel mai placut impresionata de mult discutata sosea Transalpina care in vara asta si-a deschis portile si pentru cei care nu detineau un 4×4. Am avut ocazia sa vad soseaua acum cand asfaltul nu s-a uscat de tot si gropile sunt inexistente. Trebuie sa recunosc ca foarte mult timp am fost o sustinatoare inraita a Trasfagarasanului pe care l-am parcurs de mai multe ori si am ajuns pe Transalpina ferm convinsa ca acest drum nu se poate ridica la inaltimea Transfagarasanului, dar recunosc ca il depaseste, nu numai ca inaltime (este cea mai inalta sosea din tara noastra) dar si ca frumusete. Maretia muntelui m-a facut sa ma simt minuscula si m-a facut sa ma simt mandra ca asemenea frumuseti se gasesc la noi. Iar serpentinele au fost o adevarata provocare pentru sotul meu.
    Peste hotare am fost fermecata de Londra, locul unde eu si sotul meu ne-am petrecut luna de miere. O saptamana in capitala britanica m-a facut sa imi doresc sa raman acolo. Am vizitat aproape toate obiectivele faimoase pe jos (hotelul la care ne-am cazat era asezat foarte convenabil), am admirat frumoasele parcuri ce se gasesc la tot pasul (cu veverite ce s-au apropiat la cativa centimetri de noi si cu lebede ce se plimbau cu un aer regal printre banci), ne-am plimbat cu autobuzul cu etaj (nu poti sa spui ca ai fost la Londra fara sa te plimbi cu autobuzul) si per ansamblu m-am indragostit de locuri, de amestecul dintre modern si vechi, de multitudinea de nationalitati (am vazut mai multi chinezi si indieni, decat englezi get-beget), de organizarea perfecta de care dau dovada englezii (la cea mai lunga coada nu cred ca am stat mai mult de 20 de minute) si in general de aerul de veselie de acolo. Toate astea au costat destul de mult, recunosc, dar noi ne-am intoarce acolo oricand daca am avea ocazia.

    raspunde

  12. sabadus dana spune:

    vara asta am fost cu fetita noastra si cu nasii la gradina botanica din jibou.a vazut sera magica cu plante luxuriante si mici cascade cu pesti rosii si broscute testoase,zeci de acvarii cu pesti de toate formele si culorile.se tot minuna.fetita are 1 an si 10 luni.parcul japonez cu case si dragoni in stil asiatic,cu lacuri si pdete in gen.tot fugea pe acolo,voia sa-si bage manutele in apa.cerbii si porcii mistreti in gradina lor special amenajata i-aiu fost punctul culminant de incantare.a fost ceva magic sa-i vad ochisorii si fetisoara plina de bucurie.

    raspunde

  13. camelia spune:

    “London. Implacable November weather. As much mud in the streets as if the waters had but newly retired from the face of the earth”( Bleak House, Dickens)

    Cu o asa o imagine a Londrei intiparita in minte inca din vremea adolescentei cand la orele de engleza studiam clasici precum Dickens sau Shakespeare, nu e de mirare ca nu-mi dorisem vreodata sa ajung la Londra. Avusesem mereu senzatia ca Londra este un loc cenusiu, friguros si umed in permanenta si de aceea niciodata nu luasem in calcul o calatorie in tara lui Shakespeare. Pana intr-o zi, cand o calatorie de studii ma aduce in capitala regatului .

    Cu temele facute de acasa, cu fiecare zi programata la secunda, ma imbarc in avionul de Londra care ma lasa de fapt la aeroportul din Luton. Aici ma asteapta un prieten ,pentru ca sotul meu, destul de ingrijorat isi face probleme ca n-o sa ma descurc. Dupa aproape o ora, in fata unui mic camin studentesc unde imi rezervasem camera cu 4 luni inainte, imi incep aventura londoneza.

    In primele doua ore pana primesc camera, servesc un sandvis intr-un cartier studentesc, impartind banca cu niste protestatari care si-au instalat un cort in statia de autobuz. Protesteaza pentru nu stiu ce drepturi si au tot felul de pancarte in jurul cortului. “WOW’, imi spun cu ceva teama in suflet, strangand la piept poseta in care am putinii banuti si toate actele.

    Oamenii sunt atat de colorati, fie foarte bine imbracati , fie in zdrente si mirosind a urina. Strazile sunt curate, oamenii sunt grabiti dar totdeauna veseli, cu chipurile neingandurate, linistite si calde.

    Oxford Street. Taxiuri negre, autobuze rosii si un furnicar de oameni. La orice ora oameni care intra si ies din magazine ducand in mana cate o sacosa de hartie ( pentru ca marile magazine au inteles cat de important este sa reciclam ), renumitele pub-uri care dupa ora 16 , cand oamenii ies de la munca , devin neincapatoare.

    Hyde Park. Soare. Oamenii profita soare si se lasa mangatiati de raze, lenevind in sezlonguri sau direct pe iarba, cu o carte in mana sau admirand veveritele deloc sfioase, care vin sa-ti fure din mana o bucatica de paine sau o aluna.

    West End . Vibreaza de energie. Teatre la fiecare colt de strada, cozi la casele de bilete, reclame colorate imense, last minute tickets, terase boeme si personaje stranii tragand pofticios din narghilea.

    Nu stiu cum o fi teatrul la Paris sau la New York, dar teatrul la Londra este o experienta inaltatoare. Te trezesti alergand pe strada ca sa prinzi un bilet last minute, cu cateva momente inainte de inceperea piesei ( il poti obtine chiar si la jumatate de pret) si apoi alergi pe strazi pana gasesti cladirea si reusesti sa te asezi comod chiar cu o secunda inainte de a se ridica cortina. Descoperi apoi ca micutele teatre dispun de scene ce par imense, ca efectele speciale sunt mai speciale decat in filme sau ca urechile tale beneficiaza de cel performant sistem surround prin care vocile sau muzica iti vibreaza direct in stomac.

    Muzeele. Aici Londra nu poate concura cu nicio metropola a lumii, muzeele cele mai importante avand accesul gratuit. Te plimbi printre mumii sau bijuterii valoroase, admire picture célèbre sau te minunezi de cele mai stranii inventii ale omenirii in niste cladiri care te coplesesc prin maretia lor, muzeele insele fiind niste bijuterii arhitecturale.

    Muzeul londonez e un fel de mall in care intri gratis si gol si iesi plin. Plin de informatie , energizat, impacat, iluminat si inaltat spiritual. E un spatiu de recreere, de reflectie, un spatiu in care te incarci pozitiv si in care te hranesti. La propriu si la figurat, pentru ca in muzeele londoneze exista restaurante si cafenele la care poti sa poposesti dupa ce ratacesti curios prin spatiile uriase.

    Camden Town . Multiculturalism si culoare. Sushi, hamburgeri si mancare tailandeza la un loc. Un tip de culoare , foarte vesel iti vinde orez chinezesc in timp ce o asiatica iti vinde clatite cu ciocolata. Artisti nedescoperiti de ademenesc in magazinele lor micute unde iti vand arta lor la un pret convenabil. Pe un raft intr-un colt niste sandale vintage de la Prada sunt asortate cu niste perle negre si o esarfa din matase naturala. Magazinul vintage e un muzeu in sine cu fiecare piesa frumos asezata la locul ei isi demonstreaza importanta istorica.

    The House of Parliament. Sobru, rece si constipat. Intrarea reginei, tronul reginei, ritualul reginei, alte reguli si ritualuri, aceiasi politicieni corupti, aceleasi legi strambe pentru unii si drepte pentru altii. Istorie , bogatie si risipa. Impresionant .

    Londra. Inceput de aprile. 20 de grade Celsius. Atat de multa lumina si culoare incat mi-as dori ca vacanta mea sa nu se mai termine. Si totusi Londra, chiar si intr-o calatorie de studiu, dupa 6 ore de munca zilnica poate fi magnifica, verde, calda si prietenoasa.

    raspunde

  14. Zina spune:

    Îmi amintesc cu mare plăcere una dintre zilele petrecute la Paris. A fost o zi diferită de celelalte: noroasă, rece, cu reprize scurte de ploaie, nu prea abundentă. Din când în când a mai suflat şi un vântişor rece. Asta nu ne-a oprit să cutreierăm o parte din oraş.

    La Notre-Dame am urcat vreo 400 de trepte pe o scăriţă în melc până în turnul unde Quasimodo bătea clopotul cel mare, prezent acolo. Sus am întâlnit şi înspăimântătorii gargouilles, statui de piatră înfăţişând fiinţe monstruoase, aşezate pe marginile acoperişului.

    Am văzut scăriţa pe care cocoşatul a urcat-o pe Esmeralda sus la el (aşa scria pe tăbliţă!), apoi am vizitat în interior catedrala Notre-Dame. E absolut magnifică, nici fotografiile nu sunt destul de grăitoare, doar văzând cu ochii proprii poţi să-ţi faci o idee. Am aprins câte o lumânare pentru sănătatea celor vii şi pentru odihna celor răposaţi, le-am pus la picioarele unui Christ răstignit şi am plecat.

    În lateral, peste drum de catedrala Notre-Dame, era un mic local, “A l’hombre du Notre-Dame”, patronat de statuia lui Quasimodo. La o măsuţă aşezată pe trotuar, am mâncat câte o uriaşă clătită, minunată, caldă, cu cremă de ciocolată, mmm !

    Am pornit pe jos, pe cheiul fluviului Sena, către muzeul Orsay. Puţini buchinişti au înfruntat vremea cam câinoasă, dar tot au fost câţiva şi am cumpărat un CD grozav, cu valsuri musette .

    Fostă gară, muzeul d’Orsay de azi are două centre de greutate: galeria impresioniştilor – Monet, Degas, Renoir, Cezanne, Gauguin, Toulouse-Lautrec, Bonnard, Whistler (am văzut-o pe… mama lui, noroc că nu a fost Mr.Bean pe acolo !) – şi colecţia de sculpturi.

    Mai departe, tot pe jos, pe lângă Sena, până la turnul Eiffel. Dacă nu aş şti că toată fierăraia aia a fost făcută după tehnologia inventată de un român, aş spune că e impresionant, dar nu frumos. În vârf, într-o galerie circulară, sus pe sticlă erau pictate toate capitalele lumii şi distanţa dintre ele şi Paris, turnul Eiffel. Bineînţeles am fotografiat inscripţia pentru Bucureşti. Într-o cameră erau înfăţişaţi, ca la muzeul Madame Tussaud, inginerul Eiffel şi colaboratorii lui, într-un decor de epocă. Am făcut de acolo multe fotografii, cu diverse zone şi mari clădiri din Paris. Păcat că a fost atât de înnorat !

    Coborând, chiar în dreptul piciorului respectiv al turnului Eiffel era portul de unde se pleca în croazieră pe Sena. Ne-am îmbarcat repejor şi am petrecut o oră de vis. Acoperit cu un material transparent, încălzit, cu cască în vreo şase limbi pentru fiecare pasager, pe fond muzical cu şansonete pariziene interpretate de Ch. Trenet, Yves Montand, Edith Piaf , apoi Gershwin ( fireşte, “Un american la Paris”, ce putea fi altceva ?!), vasul ne-a oferit răsfăţ fizic şi spiritual. Am văzut din mers clădiri şi poduri peste Sena cu mare răsunet istoric, muzeul Luvru, La Conciergerie, Pont Neuf, Pont Alexandre III – cel mai frumos dintre podurile de pe Sena – , Le Grand Palais, etc.etc. La Pont Marie am văzut ceva neobişnuit: pe malul apei şi pe pod erau nenumăraţi evrei în costume negre şi cu pălăriile specifice, rugându-se în stilul lor tradiţional. Poate avea vreo legătură cu ceea ce ne-a spus însoţitoarea de bord, să ne punem o dorinţă când trecem pe sub acest pod şi ea se va îndeplini.

    Când am revenit la punctul de plecare era exact ora 20:00.Când să debarcăm, turnul Eiffel, aflat în semi-întuneric până atunci, a izbucnit în mii de luminiţe albastre, care au sclipit timp de 10 minute. Asta se întâmplă la fiecare oră fixă, pe tot timpul nopţii. Cu această imagine feerică pe retină, ne-am întors la hotel şi am adormit, zdrobiţi de oboseală, dar încântaţi de această zi, atât de plină.

    raspunde

  15. STEFAN NADIA IRINA spune:

    Am calatorit anul acesta intr-o excursie de vis in Israel,tara sfanta care ma surprins foarte mult incepand de la cultura,credinta si ospitalitate,nu mai zic frumusetea locurilor.

    raspunde

  16. sanctuary spune:

    Castigatorul se trage la sorti (concurs obiectiv) sau se alege de nu stiu cine (concurs subiectiv)?
    Pentru prima varianta ma inscriu si eu.
    Cea mai frumoasa calatorie a fost intr-un sat izolat din judetul Mehedinti, aproape de Dunare, unde, pentru o saptamana, am uitat de asfaltul si betoanele Bucurestiului si unde am simtit (cred) cum traiau primii oameni care nu au beneficiat de “binefacerile” progresului.

    raspunde

  17. Cristina Antoni spune:

    Am avut ocazia sa vizitez Carpatii din Ucraina. Pe langa faptul ca am admirat peisaje feerice montane pe timp de iarna, am avut fericitul prilej sa urmaresc si sa descopar viata romanilor din Bucovina furata de sovietici. E vorba despre obiceiurile de Craciun. Vedeam cete de tineri hoinarind pe ulitele satelor, cantand, bucurandu-se de sarbatori sfinte. Am vazut lucrul acesta ca pe o metoda de a supravietui ca neam pe care am putea prelua noi, cei din afara granitelor Tarii.

    raspunde

  18. Paula spune:

    Dintotdeauna am fost o impatimita a calatoriilor, imi placea tot ceea ce presupune o excursie. Bagajul, noaptea plina de emotii de dinainte, trezitul de dimineata, cafea cu rol de trezire instanta si nu in ultimul rand drumul. Cu toate ca iubesc calatoriile, prima data am iesit din tara abea la 21 de ani (acum am 25) cu destinatia America :D. Ei bine, nu, cea mai frumoasa excursie pentru mine nu a fost America, ci ultimul concediu care a avut ca si desinatie Praga, orasul de aur.
    Toata expeditia a fost absolut minunata, cu tot cu drumul care a durat 15 ore (2 ore ne-am ratacit prin Praga, nedeslusind o modalitate de a ajunge la destinatie). Am ales ca si destinatie Praga, din pura intamplare, dar odata ajunsa acolo am stiut ca nu e nici o intamplare. Praga e orasul lui Kafka, acel om genial dar sumbru, inteligent din cale afara dar izolat. Cu toate astea, el iubea Praga, si acum stiu de ce. Prima zi am batut la picior intreg orasul vechi al Pragai, trecand bineinteles pe la muzeul Kafka. E un altfel de muzeu care mi-a mai raspuns la intrebari legate de el. Intrand in inima capitalei, am descoperit o arhitectura care m-a furat cu totul, care m-a scos din prozaic si m-a introdus in feerie. Ceva a pus stapanire pe mine, pe sufletul meu si mi-a dat sansa sa traiesc cateva sentimenete ce sper sa le traiasca toata lumea macar o data in viata. Am pasit pe vestitul pod Carol, am resiprat acelasi aer cu ceilalti turisti dar ma bucur ca am repetat experienta noaptea. Nu are grad de comparatie acea priveliste. Palatul Praga iluminat te face sa uiti ca esti in anul 2011. Eu deja vizualizam ce tinuta imi voi croii pentru balul ce simteam ca se apropie. A doua zi, din dorinta de a-l simti pe Kafka si mai aproape de mine, am mers la Cafe Louvre, cafenea preferata a lui, dar dupa cum am aflat la fata locului si a lui Albert Einstein. Nu va spun cata bucurie aveam in mine simtind ca sunt in acelasi loc unde ai calcat inaintea mea acesti doi grei ai istoriei lumii.
    In general Cehia este cunoascuta in lume pentru berea lor. Au dezvoltat o adevarata cultura a berii si cunoscand toate acestea nu am putut rata o astfel de ocazie. Astfel am ajuns in cea mai veche berarie din Praga, U Fleku, functionabila din 1499. Aceasta berarie e exact ce ai nevoie pentru a iesi din cotidian si a te destinde cu o bere in fata. Lucruri de punctat aici ar fi ca se serveste un singur tip de bere, ca aceasta bere e fabricata acolo la ei si ca nu se ma gaseste altundeva in lume, nu e bere pentru comert. Cum credeti ca m-am simtit cand stiam ca beau o halba de be ce nu mai se gaseste in intreaba lume. Atmosfera e dementiala, clientii sunt atat de diversi din toate punctele de vedere : varsta, sex, nationalitate, gen. Acolo e un mix de tot ce vrei si rezultatul e de nota 10. Am stat acolo, eu si prietenul meu, exact 5 ore, fara mari dorinte de a pleca.
    Praga acopera toate nevoile necesare unui om in materie de arhitectura stradala, divertisment, orice.
    Ultimul fragment il dedic descrierii Turnului Petrin, unde am urcat mai bine de jumatate de ora, da meritata pe deplin. E o copie mult mai mica a turnului Eifel, cu 299 de trepte care merita urcate. Privelistea deasupra orasului e indescriptibila in prea multe cuvinte. Trairile sunt exacerbate, depasesc orice imaginatie. Am fost coplesita (din nou) de Praga.
    Recomand din suflet o escapada in acest oras, in care m-as muta maine fara sa am vreo emotie daca m-as adapata la viata impusa de el.

    raspunde

  19. Dinu Andreea spune:

    Cea mai frumoasa experienta s-a petrecut in toamna aceasta cand am calatorit impreuna cu prietenul meu la Paris. Biletul de avion mi-a fost oferit de catre el cu ocazia zilei de nastere. Am petrecut cele mai frumoase momente din viata mea de pana acum, mai ales ca una dintre dorintele mele arzatoare era sa vizitez Parisul. Am hoinarit timp de 5 zile strazile Parisului vizitand principalele puncte turistice si anume: Muzeul Louvre, Catedrala Notre DAme, MontMartre etc. A fost minunat!

    raspunde

  20. camelia spune:

    Multumesc Bookblog pentru premiu!!

    raspunde

  21. Zina spune:

    Felicitări, Camelia, ţi-ai meritat premiul ! Chiar eram curioasă să aflu cine a câştigat concursul !

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro