Autor: Mircea Eliade
Rating:

O culegere de note si eseuri, Fragmentarium se plaseaza alaturi de Solilocvii si Oceanografie intr-o alta dimensiune a operei lui Eliade, cea a perioadei de inceput a studiului stiintific. Limbajul este usor diferit, spre riguros si exact, destul de vast, profund si cu referiri multiple in zone precum literatura, stiinta, religie sau spiritualitate. De ce fragmentarium? - pentru ca au o forma fragmentata si succinta, initial scopul lor fiind de a reprezenta niste note / schite ale unor idei care sa fie reluate si dezvoltate ulterior.

Este relativ dificil sa faci recenzie la o carte de eseuri, motiv pentru care o sa revolutionez ideea de recenzie si o sa prezint / povestesc trei dintre acestea exclusiv dintr-o abordare personala, care are si nu are legatura cu eseurile propriu zise - teama de necunoscut, o anumita libertate si somn.

Teama de necunoscut - sau frica in general - este umbra care ne insoteste de la nastere pina la moarte si poate si dupa. Ne poate fi inger si/sau demon, ne putem imprieteni cu ea si realiza calatoria vietii in armonie sau poate fi ghilotina ce ne atirna deasupra capului, care ne anihileaza miscarea naturala a vietii din interior. Frica este o reactie naturala, destul de primitiva, care survine si se manifesta deoarece sursele fricii noastre (persoane, lucruri, stari) "nu coincid si nici nu se potrivesc cu propria imagine pe care omul si-a facut-o despre sine". Orice stare noua, om sau lucru necunoscute devin periculoase nu neaparat pentru ca sunt necunoscute, ci pentru ca nu se pot incadra sau armoniza la "icoana" inchipuita de noi insine, nu se potrivesc cu structura mentala si valorile in concordanta cu care noi traim. De cele mai multe ori frica aduce cu sine un sentiment pregnant al mortii intrucit orice patrundere intr-o zona necunoscuta presupune o revolutie mentala, o moarte in sens figurat. Frica poate fi reactia de aparare la ceva nou sau altfel, un fel de sistem imunitar in plan mental. Sau manifestarea durerii de crestere a spiritului, sau propriile garduri interioare care ne fac sa raminem in structuri cunoscute.

Libertatea - una dintre cele mai dezbatute teme de-a lungul vremurilor. Oare libertate inseamna sa poti face ce vrei, cind vrei, sa dai drumul pornirilor asa cum se nasc ele? De-a lungul timpului ne-am cistigat o sumedenie de libertati din porniri si dorinte interioare sau dimpotriva exterioare - sa nu credem in Dumnezeu, sa gindim orice, sa spunem orice, sa facem orice. Toate acestea insa sunt mai degraba drepturi - drepturi cistigate sau pe care le revendicam lumii. Are insa acest tip de libertate vreo legatura cu libertatea noastra adevarata, cea interioara, sau este doar o libertate exterioara, automata? "A fi liber inseamna inainte de toate sa fi responsabil fata de tine insuti. Liber pe viata ta - adica orice act pe care il faci te angajeaza, trebuie sa dai socoteala de el ... un om liber este cu desavirsire liber atunci cind raspunde cu propria lui viata pentru oricare act pe care il savirseste. Nu poti fi liber daca nu esti responsabil". Libertate poate insemna si sa faci o alegere, chiar daca prin acea alegere anulezi o alta presupusa libertate, dar esti in congruenta cu tine insuti. Distanta dintre libertate si non-libertate este egala cu disponibilitatea noastra interioara si capacitatea de a ne asuma integral noi noua insine.

Somn - stare de veghe versus stare onirica. In lumea noastra, moderna, starea de non veghe presupune o irosire, o pierdere, iar asta este specific lumii occidentale. Exista culturi geometrice - ale oamenilor treji "care au o singura lume care le e comuna" si exista culturi istorice - ale oamenilor care dorm, cei "care privesc inlauntru". Heraclit spunea despre mistagogi ca "se comporta in starea de veghe ca oamenii adormiti" - lucru care ne povesteste despre faptul ca somnul nu inseamna inconstienta ci legatura cu o lume interioara, cu noi insine dincolo de aici, cu izvoarele vietii sau poate cu Dumnezeu. Somnul este reculegere, adunare si creatie, in care "viata nu se risipeste", ci alaturi de hibernare si extaz reprezinta experiente ale originilor. Somnul poate fi un vehicul, o stare ce faciliteaza accesul spre alte lumi decit cele pe care le cunoastem si se poate "dormi" si in stare de veghe, atita vreme cit se stabileste canalul de comunicare intre cele doua stari.
Eliade spunea "am visat intotdeauna un cititor nonconformist care sa nu se multumeasca numai cu lectura romanelor mele, ci sa isi pastreze curiozitatea intacta si pentru celelalte scrieri, mai putin facile, se-ntelege, dar poate tot atit de semnificative." Iar eu nu mai spun nimic, decit ca sunt idei in Fragmentarium care ne pot face sa vedem si sa gindim lumea out of the box.

O recenzie de: Dana