Dacă v-aţi dorit vreodată să citiţi Science Fiction şi nu aţi ştiut de unde să începeţi, ghidul acesta este pentru voi. Dacă urâţi SF-ul cu o pasiune arzătoare, atunci articolul acesta probabil că nu vă va schimba părerea şi ar fi mai bine să nu-l citiţi.
În prima parte a articolului voi prezenta o (foarte) scurtă istorie a genului, cercetată, interpretată şi distorsionată de către mine, iar în a doua parte voi recomanda câţiva scriitori.
Dar înainte de toate, ţineţi cont de aceste sfaturi, pentru propria siguranţă:
1) SF-ul trebuie citit într-un mediu interior, bine iluminat şi aerisit. Nu citiţi niciodată afară, sau, dacă trebuie să o faceţi, acoperiţi sau ruperţi coperta. Altfel oamenii vă vor arăta cu degetul şi vor râde.
2) Nu spuneţi nimănui, niciodată, că citiţi, aţi citit sau aveţi de gând să citiţi literatură ştiinţifico-fantastică, decât dacă nu vreţi să fiţi "ăla/aia care citeşte SF" pentru tot restul vieţii.
3) Nu lăsaţi urme. Dacă aţi citit un roman SF şi v-a plăcut, nu spuneţi nimănui, nu postaţi pe blog, nu scrieţi o recenzie... ups.
Cine, când, cum şi mai ales DE CE?
Istoria SF-ului este un domeniu vast şi necunoscut precum galaxiile îndepărtate pe care genul le explorează. Dacă ar fi să ne luăm după wikipedia, primul text SF din istorie este epopeea lui Ghilgameş, dar nu vă lăsaţi păcăliţi de colectivismul digital.
Ca gen literar, SF-ul îşi are originile în a doua jumătate a secolului XIX, în povestirile şi romanele scrise de Jules Verne şi H.G. Wells. Doar că în timp ce Verne îşi baza speculaţiile şi invenţiile literare pe ipoteze ştiinţifice destul de plauzibile, Wells se concentra mai degrabă pe critica socială, inventând lucruri ridicole precum o maşină a timpului!
Naşterea dureroasă şi prematură a SF-ului modern a avut loc în perioada interbelică, în revistele pulp din Marea Britanie şi America. Desigur, scriitorii erau plătiţi prost şi calitatea poveştilor era îndoielnică, dar situaţia s-a îmbunătăţit în 1937, când John W. Campbell a devenit editorul revistei Astounding Science Fiction şi a descoperit o nouă generaţie de scriitori precum Isaac Asimov, Robert Heinlein sau Theodore Sturgeon. A urmat o perioadă de glorie pentru SF, numită The Golden Age, care a durat cam până în 1950.
Campbell era un om excentric şi un editor nemilos, preferând adesea idei exagerate în locul "ştiinţei adevărate". Pe la începutul anilor "™50 a descoperit scientologia şi s-a certat cu Asimov datorită legii a treia a lui Newton şi de aceea nu putem avea lucruri frumoase.
Mulţi scriitori au refuzat să mai colaboreze cu Campbell şi s-au îndreptat spre alte reviste, marcând sfârşitul erei de aur. "Sfârşit" este impropriu spus, deoarece unii scriitori precum Ray Bradbury de abia începeau să publice romane importante (de exemplu, Fahrenheit 451 a apărut în 1953).
Anii "™50 au fost dominaţi de generaţia beat, prin scriitori ca Beckett, Burroughs şi Kerouac, marcând profund şi scriitorii de SF. A doua eră de aur a început mai discret şi ne-a fost adusă de mişcarea numită New Wave. Scriitorii New Wave au inovat genul SF, extinzându-i limitele şi revoluţionând tehnicile literare folosite. Perioada aceasta ne-a dat romane ca Dune sau Lord of Light şi scriitori ca R.A. Lafferty, Phillip K. Dick, Harlan Ellison, Michael Moorcock sau M. John Harrison.
Cum toate lucrurile frumoase trebuie să se sfârşească, mişcarea New Wave a murit pe la sfârşitul anilor "™70. La fel cum MTV a omorât rock "˜n"™ roll-ul, Lester del Rey (editor la Best Science Fiction of the Year) şi Gardner Dozois au omorât New Wave-ul, integrându-l în mainstream şi, respectiv, popularizând cyberpunk-ul.
Anii "™80 au fost dominaţi de cyberpunk şi new space opera, ceea ce nu ar fi fost rău dacă s-ar fi scris mai mult de două (2) romane cyberpunk bune. Primul a fost Neuromancer şi al doilea a fost Snow Crash. SF-ul a murit de tot în anii "™90 şi acum nu se mai găseşte, aşa că nu căutaţi.
Sex pe planete extraterestre
Asta voia de fapt toată lumea. În schimb am primit cyberpunk şi postcyberpunk. După ce fervoarea zborurilor spaţiale s-a mai domolit prin anii optzeci, SF-ul a început să se axeze tot mai mult pe calculatoare şi viitorul informatic al umanităţii, subiecte în general plictisitoare pentru toată lumea în afară de studenţii de la automatică şi cibernetică. Ca să facem o analogie perfectă: SF-ul New Wave-ului este filmulul lui Stanley Kubrick, 2001: A Space Odyssey, în timp ce cyberpunk-ul şi postcyberpunk-ul sunt aiurerile din The Matrix.
Acum că am intrat oficial în partea a doua a articolului, am alienat toţi fanii cyberpunk şi mi-am făcut duşmani pe viaţă, putem să trecem la recomandări. Lista de mai jos este cu siguranţă subiectivă şi incompletă, scriitorii sunt puşi în ordine aleatorie şi cărţile recomandate sunt ori deja faimoase ori testate de mine personal în repetate rânduri.
Frank Herbert - primele trei cărţi din seria Dune, restul dacă sunteţi aventuroşi;
Dune este probabil cea mai cunoscută carte SF scrisă vreodată şi, dacă te duci în vizită la cineva, probabil că o să o aibă în bibliotecă (alături de cele cinci mii de sequel-uri), deoarece Nemira le-a scos pe bandă rulantă după Revoluţie.
Isaac Asimov - ciclul Fundaţiei (începeţi cu Preludiul), The Gods Themselves, ciclul cu roboţii
Greu de comparat cu Herbert, Asimov s-a concentrat mai mult pe partea ştiinţifică a prozei sale, scriind despre roboţi şi politică galactică în ciclul Fundaţiei.
Ray Bradbury - povestiri scurte, Fahrenheit 451, Something Wicked This Way Comes
Bradbury nu s-a considerat niciodată un scriitor de SF, dar asta nu ne împiedică să-l încadrăm aici. Povestirile şi romanele sale au o aură de universalitate, rămânând mereu proaspete şi actuale.
Robert A. Heinlein - Starship Troopers, The Moon Is a Harsh Mistress, Time Enough for Love
Heinlein este autorul care a inventat practic nobilul vis al sexului pe planete extraterestre (Time Enough for Love).
Theodore Sturgeon - The Dreaming Jewels, More Than Human
Sturgeon este genul de autor care a influenţat profund genul dar nu fost niciodată popular. Din când în când câte un autor spune cât de mult l-a influenţat Theodore Sturgeon, ca să pară interesant şi citit.
Gene Wolfe - The Book of the New Sun, The Fifth Head of Cerberus, Peace
Gene Wolfe scrie SF pentru oamenii care au mult prea mult timp liber, sunt pregătiţi să-i citească fiecare roman de trei ori şi apoi să abereze despre cele mai mici detalii în baruri întunecate şi afumate.
R.A. Lafferty - povestiri scurte, Past Master
Lafferty intră cam în aceeaşi categorie ca Theodore Sturgeon - este un clasic printre autori şi critici, doar că povestirile sale sunt aproape imposibil de înţeles, explicat sau reprodus. Dacă spui că îţi place Lafferty, câştigi imediat credibilitate în ochii fanilor SF, deoarece se presupune că poţi să înţelegi ce scrie.
Philip K. Dick - A Scanner Darkly, Do Androids Dream of Electric Sheep, Blade Runner, Minority Report
Philip K. Dick avea obiceiul să se drogheze şi apoi să scrie, o combinaţie care i-a funcţionat de minune pentru o vreme. Spre sfârşitul vieţii a început să creadă că vorbeşte direct cu o inteligenţă extraterestră, acesta fiind ţelul final (alături de sexul pe planete extraterestre) al oricărui scriitor/fan SF.
William Gibson - Neuromancer
Primul roman cyberpunk bun.
Neal Stephenson - Snow Crash
Al doilea (şi ultimul) roman cyberpunk bun.
M. John Harrison - Light
Harrison a salvat de unul singur genul New Space Opera. În mod ironic, sexul pe planete extaterestre are consecinţe nebănuite (în principiu mortale) în Light.
Douglas Adams - The Hitchhiker's Guide to the Galaxy
Douglas Adams este unul dintre puţinii scriitori care reuşea să fi amuzant tot timpul - deşi mulţi încearcă, puţini reuşesc (vezi articolul de faţă).
Roger Zelazny - orice!
Tot! Pentru că este atât de bun!
Orson Scott Card - Ender"™s Game
Nu am citit Ender"™s Game, dar am auzit că e bun şi are câteva sute de sequel-uri.
Richard Matheson - I am legend, povestiri scurte
Richard Matheson este o legendă în sine, după cum am spus şi în recenzia mea la I am legend (ciţi-o acum).
Recomandări suplimentare oferite de Robert Coller, internet superstar:
"Ursula K LeGuin - incepand cu Roccannon's World, Left Hand of Darkness, si altele. Vezi ca a scris Catalin Sandu la un moment dat, pe blog.
Arthur C. Clarke - orice. Childhood's End a fost favorita mea. Ciclul Rama si ciclul 2001-3010 (parca la 3010 se opreste).
A !! si Vladimir Colin de la noi. Dar trebuie sa ajung acasa ca sa iti dau un titlu concret (aparent nu a mai ajuns niciodată acasă - n.r)."
***
S-ar putea să mai adaug câţiva autori la lista aceasta dacă îmi amintesc că am omis pe cineva sau primesc sugestii bune.
Acum sunteţi gata să exploraţi galaxia misterioasă a Science-Fictionului, aşa că ce mai aşteptaţi? Mergeţi şi luaţi un exemplar din Dune de la cea mai apropriată librărie.
Cristi Mitran
xtfire80 spune:
9 January 2009 | 1:14 pm
Destul de buna lista :). In principiu ai enumerat operele cele mai importante. Unde ai lasat totusi Ubik? Sau poate ca este prea mainstream? Ar mai trebui mentionati poate Joe Haldeman cu Forewer War, Kim Stanley Robinson cu trilogia lui martiana si George RR Martin cu povestirile scurte. Ciclul 2001-3001 se opreste la 3001. Toate cele bune!