bookblog.ro

---

Bookfest 2010

Scris de • 15 June 2010 • in categoria Evenimente

Am fost la Bookfest în cea mai proastă zi posibilă: sâmbătă. Ştiam că avea să fie foarte aglomerat şi foarte cald. Dacă m-aş fi dus doar să mă uit la cărţi, probabil că aş fi ales altă zi, dar mă oferisem să scriu un articol despre târg. Aşa că am păşit afară sâmbătă dimineaţă, întâmpinând temperaturile deja ridicole, şi mi-am făcut drum spre Romexpo.

M-am întâlnit cu partenerul meu într-ale fărădelegii, Robert, în faţa pavilionului mare, lângă o tablă de şah supradimensionată. Nu ştiu cine ar fi stat să joace şah acolo, noi sigur nu am făcut-o, ci ne-am refugiat imediat înauntru, unde era aer condiţionat. Robert venise să acopere lansările de Science Fiction şi Fantasy pentru minunata noastră secţiune care se ocupă cu asemenea lucruri. Eu nu aveam un plan foarte strict. Venisem în principiu să fac poze şi primul lucru pe care l-am făcut a fost desigur să mă uit la pozele pe care Robert le avea deja pe aparat şi să fac comentarii neamuzante şi indecente.

La fel ca anul trecut, Bookfest s-a ţinut în cele cinci pavilioane de lângă cel central. Robert mai vizitase târgul cu două zile înainte, aşa că m-am ţinut după el la început. Aerul condiţionat pierdea lupta cu mirosurile emanate de gloatele însetate de cultură, dar era încă devreme şi bătălia nu atinsese punctul culminant.

Nu ştiu cum s-a făcut că am ajuns imediat la standul Adevărul, unde mulţimea prea mare de oameni indica faptul că ceva se întâmpla cu siguranţă ceva. Am realizat repede că era vorba despre Grigore Cartianu şi cartea sa intitulată sugestiv "Sfârşitul Ceauşeştilor". Prin jurul standului mi s-a părut că văd nişte jandarmi cu kalashnikovuri. Am sperat că lungul braţ al legii a venit în sfârşit să le închidă operaţiunea, dar din păcate armele erau de jucărie şi jandarmii erau doar actori. Robert şi-a amintit că trebuia chiar să cumpere cartea pentru ai lui, aşa că în timp ce el făcea asta eu am ajuns cumva în marginea mulţimii şi am văzut că pe lângă domnul Cartianu, care explica ceva despre cartea sa, era şi Cătălin Tolontan, venit să-l susţină.

Am o teorie cum că orice talk-show poate fi îmbunătăţit doar prin simpla prezenţă a domnului Tolontan. Câteodată mă uit la televizor şi spun că "emisiunea asta are nevoie de Tolontan", doar că atunci când chiar apare în emisiune îmi dau seama că teoria mea nu este validă. Cred că e la fel şi cu lansările de carte. Din păcate nimerisem pe la sfârşitul evenimentului, aşa că nu i-am auzit vorbind prea mult despre "Sfârşitul Ceauşeştilor" şi nu ştiu cum se termină cartea.

Ne-am plimbat prin celelalte pavilioane şi am înţeles repede câteva lucruri de bază:
1. Totul era foarte scump. Cel puţin cărţile bune / noi / interesante erau scumpe. Am văzut reduceri semnificative doar la cărţile pe care le-aş fi folosit ca suport de pahar / opritor de uşă. Cineva nu a primit memo-ul că criza economică nu s-a terminat, iar prin "cineva" vreau să spun toate editurile din România. Dar, presupunând că ar fi aflat cumva, nu cred că ar fi contat, din moment ce planurile de business al marilor edituri sunt în pricipiu de două feluri:
a) Dacă o carte se vinde foarte bine în străinătate o traducem şi o vindem la un preţ nerealist. Nu contează că în unele cazuri este efectiv mai ieftin să comanzi cartea pe internet din străinătate, în limba ei originală, aşa cum şi-a dorit Dumnezeu şi autorul să fie dintotdeauna.
b) Cartea unui scriitor costă 5 lei. Scriitorul respectiv ia un premiu internaţional (pentru că e bun şi merită, nu că l-ar fi ajutat sau promovat cumva editura). Cartea costă acum 25 de lei.
Ambele planuri sunt practic imune la recesiune. Piaţa de carte din România înfloreşte ca o floare minunată. Ultimele două propoziţii sunte false.

2. Pavilionul 13 era cel mai bun pavilion. La intrare era o scenă pe care se întâmplau lucruri, dar nimănui nu-i păsa de asta ci de scaunele din faţa ei, pe care era foarte bine să stai. Era foarte bine pentru că, din cine ştie ce motiv, aerul condiţionat din pavilionul 13 era de vreo două ori mai puternic decât în celelalte pavilioane. Undeva în dreapta erau şi nişte fete frumoase care vindeau cafea şi la care am uitat să le fac poze (ruinând acest articol). Alte lucruri de interes din pavilionul 13 erau standurile spaniolilor (Spania a fost ţara invitată şi apoi ignorată la această ediţia a Bookfest), restaurantul de la etaj şi toaletele. Nu-i păsa nimăni de cartea spaniolă şi pavilionul era aproape gol, de asta ne-a şi plăcut. Per total, pavilionul 13 primeşte cinci stele din cinci şi cu siguranţă o să-l vizitez din nou la anul.

3. Pavilionul 15 era cel rău pavilion. Era aglomerat, din moment ce pe acolo intra toată lumea şi toate editurile mari îşi făcuseră acolo nişte standuri gargantuane. Am urcat la etaj şi am făcut nişte poze panoramice, apoi am plecat fără să privim în urmă. O stea din cinci.

4. Celelalte pavilioane primesc trei stele, mai puţin pavilionul 17, pentru că nici nu îmi mai amintesc exact ce găzduia (o mulţime edituri foarte mici cu standuri nevizitate). De fapt pavilionul, 17 primeşte patru stele pentru că era aproape gol, ca o oază de linişte şi răcoare în mijlocul deşertului.

5. Editura, de fapt librăria mea preferată, nu era prezentă. Proabil că de aia nici nu am cumpărat nimic. Nu vreau să spun despre cine e vorba. Robert, care avea informaţii din interior, mi-a explicat că nu s-au înţeles cu organizatorii şi de aia nu au venit. Ce-i drept, nici noi la bookblog nu prea ne-am înţeles cu organizatorii, ceea ce înseamnă că toată lumea implicată a fost teribil de neînţelegătoare şi totul a fost un şir de neînţelegeri. De ce nu ne putem înţelege cu toţii?

Tot plimbându-ne şi strâmbând din nas la tot am dat repede peste altă mulţime, în faţa standului editurii Humanitas. Erau şi greu de ratat, din moment ce practic paralizase tot traficul din acel pavilion. Desigur, în mijlocul ei se aflau Liiceanu şi Cărtărescu, lansând volumele "Întâlnire cu Necunoscut" şi respectiv "Nimic". Robert m-a încurajat să mă comport ca un jurnalist adevărat şi să le fac o poză. Am studiat hoarda care mă despărţea de cei doi şi am clătiant din cap înfrânt. Pentru unele lucruri nu merită să mori / nu sunt plătit destul pentru asta (alegeţi una). Robert m-a privit dezamăgit, mi-a luat aparatul din mâini şi a dispărut în mulţime. S-a întors după câteva minute cu o poză foarte reuşită, cea mai bună lucrare a sa de până atunci, o poză care să ofere calitate acestui articol. L-am lăudat şi am pornit mai departe. Apoi am şters poza din greşeală (şi gelozie). A trebuit să ne întoarcem şi de această dată m-am aventurat eu însumi în mulţime, am dat din coate, am placat nişte copii şi bătrâni şi m-am întors cu o poză la fel de reuşită.

Acela a fost punctul culminant al zilei. Ar fi trebuit să ne retragem în glorie, dar nu am făcut-o. Ne-am mai plimbat pe la nişte lansări, am făcut glume despre jurnaliştii serioşi care chiar îşi luau notiţe despre ce se întâmpla, mi-am cumpărat o cola la suprapreţ. La un moment dat, în timp ce mergeam o fată a apărut de undeva din dreapta-spate şi ne-a oferit nişte pliante cu reduceri de 20% la nu mai ştiu ce editură. Am întrebat-o: "Dacă strâng cinci dinastea îmi dau o carte gratis?". M-a privit cu o expresie care reflecta simultan dezamăgire, furie şi dezgust şi a plecat. "Probabil că a mai auzit gluma asta de cinci ori astăzii" i-am spus lui Robert. Îmi pare sincer rău pentru ea şi nu sunt mândru de ce am făcut.

Am întâlnit şi persoana cu cea mai nenorocită slujbă de la Bookfest (în afară de fata care a încercat să-mi dea un pliant mai devreme). Era un animator îmbrăcat în Garfield, o pisică grasă şi îngâmfată, la un eveniment pentru copii. Temperaturile din acel costum probabil că le rivalizau pe cele de pe suprafaţa Soarelui. Masca lui Garfield era împietrită într-un zâmbet, dar sunt convins că cel din interior îşi blestema zilele.

Am mai petrecut câteva ore pe la diverse lansări de cărţi SF, despre care veţi putea citi pe secţiunea noastră dacă o să-şi predea Robert vreodată articolul (update: articolul este aici). Horia Ursu şi Michael Haulică şi-au prezenat noua revistă, Galileo, lumii. Ne-am întâlnit cu Marian Coman, l-am bătut la cap să scrie o carte nouă şi nu l-am lăsat să plece până nu ne-a promis că ne dă un interviu în viitor.

Am făcut cunoştinţă cu Oliviu Crâznic, care şi-a lansat romanul de debut, "Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul". Mi-a făcut o impresie foarte bună, mulţi oameni au avut doar cuvinte de laudă pentru el şi i-am promis că o să-i citesc cât de curând cartea, ceea ce ar şi trebui să fac, imediat ce îmi dezlipesc atenţia de la Cupa Mondială.

Era ora patru când am plecat în sfârşit de la Romexpo şi afară erau patruzeci de grade. Poate ar mai fi trebuit să rămânem în pavilionul 13, unde era rece şi bine, să mai stăm la nişte lansări, dar ne cam săturasem de Bookfest. Am realizat de abia în tramvai că nu îmi cumpărasem nici o carte.

Cum a fost la Bookfest? Nu sunt sigur. Am senzaţia că am fost în locul în care s-a desfăşurat târgul, dar nu la târgul în sine. Nici nu cred că am văzut un târg, ci doar nişte pavilioane prost ventilate (mai puţin pavilionul 13 - cel mai bun pavilion), nişte mulţimi letargice, o serie de lansări neconvingătoare, multe cărţi traduse şi puţine cărţi noi. A fost o dezorganizare tipic românească, o simulare de târg făcută după ureche.

Nu ştiu dacă au fost mai mulţi sau mai puţini vizitatori ca anul trecut şi nu ştiu care cărţi s-au vândut cel mai bine - probabil că cele cu vampiri sau cea cu Ceauşescu (cineva ar face o avere scriind o carte despre Ceauşescu care devine vampir şi suge efectiv sângele poporului). Ştiu doar că au fost mult mai puţine persoane care au încercat să-mi bage pe gât pliante decât în anii trecuţi şi asta spune multe. Poate că o să se depună mai mult efort în toamnă la Gaudeamus, pentru că în vara asta se pare că nu s-a putut.

Mulţumiri:
Robert - care a înfruntat mulţimea ca să-i facă o poză lui Cărtărescu
Raluca - care ne-a împrumutat aparatul
Cătălin Tolontan - care face toate emisiunile şi lansările mai bune
Fata cu pliantele - care a încercat să-şi facă slujba
Fetele cu cafeaua - care doar erau acolo

Scuze:
Robert - pentru că i-am şters poza cu Cărtărescu
Raluca - pentru că... sigur am făcut ceva dar nu ştiu ce
Cătălin Tolontan - pentru că l-am defăimat în acest articol oribil
Fata cu pliantele - pentru gluma cu reducerile
Fetele cu cafeaua - pentru că am uitat să le fac poză şi nici nu am cumpărat cafea





Citeste cele 29 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Pingback: Noutăţi: Internetul după Bookfest » Final Frontier

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro