bookblog.ro

---

#Fragment din romanul „Lumea în flăcări”, „cel mai bun roman de până acum al lui Siri Hustvedt” (The Washington Post)

Scris de • 21 April 2022 • in categoria Fragmente

Editura Polirom vă prezintă un fragment din romanul Lumea în flăcări, de Siri Hustvedt, recent apărut în colecţia Biblioteca Polirom, seria Actual, Traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu.

Nominalizat la prestigiosul Man Booker Prize, Lumea în flăcări este un roman magistral pe tema percepţiei, prejudecăţilor, dorinţei şi luptei unei femei pentru afirmarea în conştiinţa publică. Siri Hustvedt prezintă povestea artistei Harriet „Harry” Burden, care, după ce ani întregi este ignorată de criticii şi colecţionarii de artă, provoacă un adevărat scandal pe scena artistică newyorkeză atunci când convinge trei tineri artişti bărbaţi să-i lanseze creaţiile sub propria lor semnătură, cu titlu de experiment sociofilozofic. Însă, când măştile sale auctoriale ajung să se bucure de succes şi celebritate, iar Harry iese la rampă pentru a-şi revendica opera, lucrurile nu decurg deloc aşa cum s-a aşteptat.

O complicată carte-puzzle, prezentată drept o antologie de texte foarte diverse – jurnalele lui Harriet, recenzii ale operelor ei, portrete ale artistei realizate de familie şi prieteni –, naraţiunea adoptă multiple perspective şi oferă opinii ce nu par să se pună de acord în privinţa vreunui adevăr obiectiv, creând în schimb un captivant roman psihologic şi politic.

„Hustvedt creează un portret proaspăt şi percutant al artistei în ipostaza de văduvă aflată la vârsta mijlocie. Rar întâlneşti o protagonistă atât de combativă şi de grandilocventă ca Harriet Burden, o eroină care seamănă mai mult cu eroii din romanele lui Philip Roth sau Saul Bellow.” (The New York Times Book Review)

Lumea în flăcări trebuie recunoscută drept o carte unică, o examinare antrenantă a actului creaţiei, a celebrităţii şi identităţii, a prejudecăţilor de gen şi a feminismului, a iubirii şi dorinţei, psihologiei şi filozofiei… Mustind de viaţă, idei şi forţă intelectuală, romanul este, de asemenea, o naraţiune captivantă, cu personaje complexe… O carte-puzzle extraordinară.” (The Miami Herald)

FRAGMENT

„Mi‑o amintesc pe Harry la fereastră câteva zile mai târziu. A scos un sunet grav, de undeva din piept, nu din gură. Apoi a zis:

— Oamenii sunt singurele animale care ucid de dragul ideilor.

Când mă gândesc acum, îmi dau seama că nici unul dintre cunoscuții mei nu tânjea după răzbunare. Câteva săptămâni, mi s‑a părut că mai toţi newyorkezii care mai trăiau s‑au transformat în sfinţi. Stăteam de vorbă cu străinii în metrou și‑i întrebam: „Sunteți bine?“, adică „Ați pierdut pe cineva?“. Am donat lopeți, haine, lanterne. Am stat la coadă să donăm sânge, deși tot sângele ăla s‑a dovedit inutil. Fie mureai, fie supraviețuiai. Rune a pus mâna pe cameră și a făcut niște filmări clandestine. Zona era împrejmuită, dar probabil s‑a strecurat pe lângă polițiști. Știu că a sunat‑o pe Harry. Ea zicea că‑şi face griji în legătură cu dorinţa lui arzătoare de a fotografia totul. Oare bolnavii mintal au devenit și mai bolnavi după 11 Septembrie? Trebuie să existe vreo porcărie de raport pe undeva.

Majoritatea newyorkezilor s‑au comportat ca niște îngeri, dar experții, comentatorii și jurnaliștii și‑au turnat dogmele cuvioase, și‑au fluturat clișeele și și‑au etalat platitudinile. Iar în anii care au urmat, Bush și acoliții lui au înălțat minciuni peste minciuni peste trupurile incinerate din Lower Manhattan. Bunătatea colectivă la cote înalte nu poate dura prea mult. Ne‑am întors la felul nostru de‑a fi, cârcotași, răi de gură, dar din când în când buni și de ajutor și, fiindcă zilele treceau fără să se întâmple vreo explozie la metrou, să se prăbușească vreun pod sau să se topească vreun zgarie‑nori, ne‑am retras iarăși liniștiți în ceea ce Warren G. Harding numește „normalitate“, numele de cod pentru ceea‑ce‑ne‑oferă‑viața‑asta‑de‑rahat‑zide‑zi, mare bucurie pe capul nostru: monotonia de la muncă, relaţiile adultere, certurile în familie, tot felul de nevroze, astm, ulcer, reumatism și reflux gastric.

Când Harry mi‑a spus, nu mult după atacuri, că Rune e de acord să‑și joace rolul ca ultim actor în marele ei plan tripartit, am răcnit un de‑ce‑naiba‑ar‑vrea‑să‑facă‑aşa‑ceva? Argumentația lui Harry era bruiată de propriile dorințe, dar avea diferite piste. Subterfugiul îi pica bine lui Rune, complotul îl încânta fiindcă, dacă totul mergea conform planului, putea deveni autorul celei mai mari farse din lumea artei. Avea să‑i demaște pe critici (dintre care unii spera că vor fi traşi pe roată în piaţa publică) drept clovni. Ăsta era punctul slab al tipului, susținea Harry. Unii‑l numeau șarlatan, vândut. În plus, îl speria piața. Azi pe val, mâine în picaj. Nu voia să pățească și el ca Sandro Chia, ale cărui lucrări inundaseră piața din cauza lui Saatchi şi nu‑și mai revenise niciodată. Rune trăia ca un pașă, se răsfăța ; avea nevoie de fonduri. Avea să‑i înveţe minte pe cei care‑l contestau. Când o să‑și bată joc de ultima lui lucrare, o să apară cu Harry, ca să‑i lase mască. Dar ea mai susținea și că dejucase intențiile marelui Rune, că îi reconstruise lumea interioară și că evenimentul îngrozitor din oraș aruncase în aer scenariul pe care‑l gândise el. N‑a fost să fie însă. Până la urmă, prostănacul de Bruno știa mai multe decât Marea Doamnă a ironiei.

Ce își dorește o femeie? Ce își dorea Harry? Nu își dorea să fie Rune. Nu își dorea să‑și vândă lucrările pe milioane de dolari. Știa că lumea artei este, în mare, o hazna, plină de fandosiţi încrezuți care cumpără nume mari ca să‑și spele banii.

— Vreau să fiu înțeleasă, mi se plângea ea.

Era un joc amețitor, un basm filozofic. Ei, Harry avea explicații, justificări, argumente. Dar, vă întreb, în ce lume urma să se petreacă această „înțelegere“? În împărăția fermecată a lui Harry, unde cetățenii stăteau și citeau filozofie și științe și ţineau dezbateri pe tema percepției? E o lume barbară, fata mea, îi spuneam eu.”

Writer Siri Hustvedt at her home in Park Slope, Brooklyn, NY
December 21, 2012 for Le Monde

Siri Hustvedt (n. 1955, Northfield, Minnesota) a studiat la Columbia University din New York, unde şi-a susţinut doctoratul în literatură engleză în 1986. A debutat ca scriitoare în 1978, cu un poem publicat în The Paris Review. Două dintre povestirile sale au fost incluse în antologiile anuale The Best American Short Stories din 1990 şi 1991, iar ulterior i-au apărut romanele The Blindfold (1992), The Enchantment of Lily Dahl (1996), What I Loved (2003) şi The Sorrows of an American (2008; Tristeţile unui american, Polirom, 2013). În 2011 a publicat romanul The Summer Without Men
(O vară fără bărbaţi, Polirom, 2012, 2013, 2021), nominalizat la Prix Femina, urmat de The Blazing World (2014) şi Memories of the Future (2019). Până în prezent scrierile lui Siri Hustvedt au fost traduse în peste treizeci de limbi.





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro