Există, cred, în viața fiecăruia, întâlniri pe care nu le planifici... pentru care nu te pregătești și la care nu te gândești... există întâlniri care se întâmplă... pentru că literatura are felul ei de a-și căuta și de a-și găsi cititorii... pentru că sunt cărți care devin întâlniri, atunci când găsesc ferestrele minții și inimii deschise. O astfel de întâlnire este cea cu Marina Stepnova, care confirmă tot ce știam despre arta rusească de a scrie literatură de mare calibru, dar care aduce și ceva în plus. Și acest ceva scapă formulărilor, etichetelor și stereotipurilor... este ceva care ține de o sensibilitate (atât de slavă, în fond), care răscolește un trecut comun al acestei părți a Europei, și care devine uman universală, tocmai prin specificitate și autenticitate.

Femeile lui Lazăr (citește recenzia)– singura carte tradusă, până acum în limba română, a Marinei Stepnova – este o bijuterie literară, comparabilă, după părerile criticilor, cu romanele lui Nabokov și Oleșa. Cartea acoperă aproape un secol de istorie rusă, de la Marele Imperiu Țarist la Uniunea Sovietică, urmărind povestea unor personaje puternic conturate, care, fiecare, în felul său, încearcă să rezolve dilemele unei istorii crude și ale unui destin comun capricios și impredictibil.  Marina Stepnova, pentru care Femeile lui Lazăr a însemnat consacrarea internațională, este ea însăși un personaj complex, care scrie istoria personală și colectivă în manieră proprie. Simplitatea discursului ei nu face decât  să pună mai bine în evidență profunzimea ideilor sale și frumusețea pură a mesajelor pe care le transmite.

Înainte de a vă lăsa să parcurgeți interviul cu Marina Stepnova, merită să amintim faptul că scriitoarea și-a petrecut copilăria și tinerețea la Chișinău, și a învățat limba română, citindu-l pe Mihail Sebastian. Editura Curtea Veche are în pregătire, pentru anul viitor, probabil, Italian Lessons, un nou roman al Marinei Stepnova. Îl aștept cu mult interes...

Raluca Elgyar: În primul rând, vă mulțumim că ați acceptat acest interviu. Aș vrea să ne spuneți câteva cuvinte despre Femeile lui Lazăr... Cum s-a născut această carte ?
Marina Stepnova: Tot ceea ce mi-am dorit a fost să scriu o carte despre importanța familiei, a căminului, a căldurii umane. Această carte a pornit de la o idee atât de simplă, încât nu am crezut că o va publica cineva vreodată.

RE: Cartea a fost un succes, atât printre cititori, cât și printre critici. Cum explicați acest succes ?
MS: În zilele noastre, suntem învățați că ceea ce contează este cariera, succesul, realizarea personală. Dar, acest drum nu duce nicăieri. Suntem ființe umane numai atunci când îi iubim pe ceilalți, dar nu și pe noi înșine. Banii, succesul, celebritatea, nu pot înlocui afecțiunea umană pură. Acesta este, cred, motivul pentru care cartea este citită și înțeleasă în atâtea țări și în atâtea limbi. Acum, vorbind serios, am avut și norocul să am niște agenți literari geniali - BGS (Banke, Goumen&Smirnova) Literary Agency.:))

RE: Criticii literari au menționat că există similarități între stilul dumneavoastră și cel al lui Nabokov sau al marilor scriitori ruși. Cum comentați această afirmație ?
MS: În mod evident, lucrul cel mai bun pe care Rusia l-a oferit lumii a fost literatura sa. Și este o onoare pentru mine să fiu menționată alături de scriitori precum Nabokov, Cehov sau Tolstoi.

RE: La ce carte lucrați în prezent ?
MS: Îmi doresc să scriu o carte despre modul în care viața unei persoane normale poate fi distrusă de o revoluție sau de un război. Din păcate, vor veni timpuri foarte grele și este imposibil să nu te preocupe acest subiect. Lumea noastră este, din nou, pe marginea unui război… aș fi fericită să mă înșel în această privință.

RE: Femeile lui Lazăr a fost tradusă în limba română. Există și alte proiecte de traduceri care vor aduce cititorilor din România cărțile dumneavoastră ?
MS: Am un nou roman, publicat recent, care se numește Italian Lessons. Este o poveste despre dragoste, trădare și alegeri complicate între vis și realitate. Drepturile de traducere și publicare au fost deja achiziționate de șapte țări. M-aș bucura să se afle și România printre ele.

RE: Ați locuit timp de zece ani la Chișinău, apoi v-ați mutat la Moscova, unde ați învățat limba română. Există vreo influență pe care acești zece ani și limba română au avut-o asupra operei dumneavoastră literare ?
MS: Chișinău și Moldova reprezintă copilăria și o primă parte a tinereții mele. Chișinăul este un oraș minunat, unde caisele și trandafirii cresc direct pe stradă. Încă îmi este dor de căldura acelui soare din sud. Iubesc literatura română, în special poezia. Este imposibil să nu te simți inspirat, citind-o.

RE: Ați tradus în limba rusă Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian. Cum ați descoperit acest scriitor ? Și de ce Steaua fără nume ?
MS: Profesorul meu de limba română mi-a oferit această piesă pentru a-mi exersa abilitățile de citire în limba română și m-am îndrăgostit de text. Am continuat să învăț limba română doar ca să pot citi această piesă. Apoi am tradus-o în limba rusă și mă bucur foarte mult că este încă un text foarte popular.

RE: Aveși planuri să traduceți și alte texte literare românești în limba rusă ?
MS: Din nefericire, nivelul meu actual de limba română este în ruine. În ciuda acestui fapt, visez să traduc în rusă Jurnalul lui Mihail Sebastian și poeziile lui George Bacovia.

VARIANTA ÎN LIMBA ENGLEZĂ

Marina Stepnova – The unexpected encounter...with ourselves

There are, I Think, encounters in everyone’s life that are not planned or prepared or thought about...such encounters happen, because literature has its own way to choose and find its readers..because there are books that change into encounters when they find of the windows of the mind and heart open. Such an encounter is the one with Marina Stepnova, who confirms everything we know about the Russian art of writing high caliber literature, but who also brings something more. And this something escapes stereotypes, formulas or labels...it is something that has to do with a sort of sensitivity (a Slavic one, undoubtely), that brings to life a common past of this part of Europe, and which becomes universal through its specificity and authenticity.

The Women of Lazarus – Marina Stepnova’s only book translated in Romanian, is a literary jewel , similar – in critics’opinions – to the novels of Nabokov and Olesa. The book covers a century of Russian history, from the Great Imperial Russia to the Soviet Union following the story of powerful characters who try, each one in his or her own way, to solve the dilemma of a cruel history and of a twisted and unpredictable destiny. Marina Stepnova, for which the Women of Lazarus meant the international recognition of her literary talent, is a complex character by herself, who write the personal and collective history in her own way. The simplicity of her discourse puts the light on the depth of her ideas and the pure beauty of her human message.

Before letting you read the below interview, one more information about Marina Stepnova – she spent her childhood and early youth in Kishinev, Moldova, and she learned Romanian language by reading Mihail Sebastian. Curtea Veche Publishing is preparing, most probably for next year, the publication of a new book by Stepnova – Italian Lessons....We are looking forward for it...

Raluca Elgyar: First of all, I would like to thank you for accepting this interview. Please tell us a bit about The women of Lazarus…how this book was born?
Marina Stepnova: I only wanted to write a book about the importance of home, family and human warmth for all of us. It’s such a simple idea that I was sure that no one would ever want to publish this novel.

RE: The book was definitely a success with the readers and critics, it was translated in nineteen languages. How do you explain its success ?
MS: Nowadays we are being taught that most important things are career, self-realization, success. But this road leads us to nowhere. We are being humans only when we love others but not ourselves. No success, money or fame can replace pure human affection. It’s true, and I believe that’s the reason why the book is read and understood in many countries and in many languages. But seriously speaking I also have truly brilliant literary agents- BGS (Banke, Goumen&Smirnova) Literary Agency/ :))

RE: The critics mentioned there are similarities between your literary style and the one of Nabokov or the great Russian writers. How do you see this statement ?
MS: The best thing that Russia brought into the world is obviously its literature. And it’s an honor for me to be simply mentioned among such great authors as Nabokov, Tolstoy or Chekov.

RE: On what book are you working now ?
MS: I’d wish to write a book about how the life of an average person breaks during revolution and civil war. Unfortunately dark times are coming and it’s impossible not to feel that. The world is on the verge of big war again, but I’d be happy to be wrong about it.

RE: The Women of Lazarus was translated in Romanian. Are there any ongoing translation projects that will bring to the Romanian readers some of your other books ?
MS: I have new novel published recently, it’s called Italian lessons. This is a story of love, treason and complicated choice between dream and reality. Seven countries already bought the rights to translate it. I would be glad if this book will be interesting to Romanian readers as well.

RE: You have lived for ten years in Chisinau, then you moved to Moscow where you have learned Romanian language. What is the influence of these ten years and of learning Romanian on your literary work ?
MS: Chisinau and Moldova are my childhood and early youth. It’s a lovely city where apricots and roses grow right on the streets. I still miss this southern sun and warmness. And I really love Romanian literature, especially poetry. It is something that cannot fail to inspire.

RE: You have translated into Russian Steaua fără nume, written by Mihail Sebastian ? How did you discover this writer ? and why this particular text ?
MS: My Romanian teacher offered me that play just to practice reading skills, but I immediately fell in love with it and continued to learn the language only to be able to keep reading. Then I translated Steaua fără nume into Russian and I’m happy that this play is still popular.

RE: Do you have any plans to translate other Romanian literary texts?
MS: Sadly my Romanian is now in ruins. Although I dream of translating Mihail Sebastian Diaries and poems by George Bacovia.