Marian Coman, despre începuturi în literatura SF & Fantasy.

Andreea Chebac: De ce este nevoie de un curs special de scriere creativă pentru genurile SF și Fantasy?
Marian Coman: Mi-am petrecut adolescența în mijlocul cenaclurilor și al taberelor de creație. Am învățat să scriu citind. Citind cărți și apoi citindu-mi poveștile în fața unor oameni care, la rândul lor, citeau și scriau. Așa erau lucrurile în anii '90. Oamenii aveau mai mult timp și mai mult chef pentru a se întâlni să discute despre povestirile lor și ale celor ca ei. Ale celor care visau să-și publice textele într-un fanzin, într-o revistă, într-un almanah ori – asta se întâmpla atunci atât de rar – într-o antologie.

Iar din lecturile acestea în cenaclurile din Brăila, Iași ori București, din întâlnirile cu scriitori amatori ori deja consacrați, din discuțiile cu desenatorii, cu fanii SF ori chiar cu „pișcotarii” care ne frecventau întâlnirile, am avut de învățat. Așa am învățat să scriu, așa am învățat să-mi cultiv dragostea pentru cuvântul scris, așa am reușit să scot demonii ascunși în mine și să le fac viață din cuvinte.
Timpul cenaclurilor pare a fi trecut acum. Nu știu cum și de ce. Nu știu unde s-au dus vremurile acelea și pofta de a asculta și de a discuta ceea ce altcineva a scris. Însă dacă aș avea iarăși 16, 17 sau 18 ani și aș visa din nou să devin scriitor, aș căuta astfel de întâlniri. Cred că acesta este rostul unui atelier de scriere creativă, iar nevoia de aici vine. Este necesară conexiunea între oameni care nutresc aceeași pasiune, este esențial schimbul ăsta de experiență pentru a arde etape, pentru a nu bâjbâi prin locuri în care e simplu să alergi.
Când Michael Haulică mi-a propus să particip la un astfel de atelier, am fost încântat. Mi se pare o formă profesionistă, modernă de a reanima misiunea de a da mai departe ceea ce ai învățat de la alții ori din propriile bâjbâieli.

Andreea Chebac: Ce calități trebuie să dețină un scriitor de SF și Fantasy?
Marian Coman: Nu mai multe decât cele pe care trebuie să le aibă orice alt scriitor. Diferențele țin mai mult de personalitate, de caracter, de gust. Un scriitor este însă un scriitor, indiferent de genul scrierilor sale. Mai cred că iubitorii de literatură SF, fie că sunt scriitori ori cititori, sunt fermecați mai mult decât oricare alții de întrebarea „ce ar fi dacă?”.

Andreea Chebac: Care sunt cele mai bune cărți de SF și Fantasy?
Marian Coman: Nu cu multă vreme în urmă, pe Facebook a circulat o leapșă legată de cărți și au fost câțiva prieteni care mi-au pasat-o și mie. O să fac, dacă-mi este permis, un copy-paste. Nu sunt numai cărți SF&F și nu sunt neapărat top ten-ul meu, dar sunt cărțile devenirii mele, în ordinea în care le-am descoperit. Jules Verne - Insula misterioasă; Liviu Rebreanu - Adam şi Eva; Mircea Eliade – Maitreyi; Frank Herbert – Dune; Serge Brussolo – Febra; Philip K. Dick – Ubik; Stephen King – Shining; Franz Kafka – Procesul; Ernesto Sabato – Tunelul; Giovanni Papini - Un om sfârşit. Aș face o carte din toate dacă aș putea fiindcă deși, aparent, nu au multe în comun, ele acoperă o mare parte din ceea ce pentru mine e importat în literatură.
Nu sunt însă singurele recomandări pe care le-aș face. Cred, de pildă, că un autor precum Doru Stoica trebuie musai citit de oricine dorește să scrie literatură F&SF în România. Fiindcă aduce spiritul locului în literatura de gen, cu foarte mult farmec și cu multă naturalețe. Nu este singurul autor român din zona asta. Michael Haulică, Don Simon ori Sebastian Corn sunt alte trei exemple, iar lista poate continua.