bookblog.ro

---

Fecioara şi căpcăunul

Scris de • 18 February 2009 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Michel Tournier
Rating: Michel Tournier- Fecioara şi căpcăunul rating - recenzii carti

Michel Tournier - Fecioara şi căpcăunul- recenzie

Când eram copil şi terminam de citit din manualul de istorie câte o lecţie plictisitoare şi seacă, închideam cartea şi îmi imaginam evenimentele proaspăt învăţate în cele mai romanţate feluri. Le legam între ele cu poveşti ştiute doar de mine, inventam personaje secundare, pasiuni puternice şi motivaţii profund umane şi celor mai politice decizii.

Şi dacă o să credeţi amuzaţi că eram uşor excentrică, mă consolez cu gândul că măcar nu sunt singura care are acest obicei. Michel Tournier, intrigat de legenda lui Barbă-Albastră, a spus povestea personajului istoric din spatele mitului, completând el acele episoade pe care istoria nu le-a scos vreodată la lumină.

Cine a fost Barbă-Albastră?

Un fel de Dracula francez. Un mit imflamat de nevoia de a crede ca în întunecatul Ev Mediu cruzimea prindea dimensiuni mitice, că magia era ceva real şi că în spatele celor mai sângeroase acte stătea doar vreun soi de pact cu Diavolul sau alte forţe ale infernului.

Tournier încearca să coboare legenda pe pământ şi să facă năluca palpabilă, caldă şi vibrând de sentimente, chiar dacă ea este doar rodul imaginaţiei sale.

Barbă-Albastră a fost Gilles de Montmorency - Laval, Baron de Rais, sau pe scurt Gilles de Rais. Mareşal al Franţei, s-a făcut remarcat în războaie alături de Ioana d"™Arc, care după retragerea în castelele sale a săvârşit crimele care l-au transformat într-unul dintre cei mai prolifici criminali în serie ai Evului Mediu (probabil după Erzsebet Bathory).

Crimele sale au ca fond un pact cu forţele întunericului şi au un substrat sexual evident. Sodomia era înfăptuită după o anumită tactică şi era urmată de invariabil de crimă: "Nu-l lăsa să moară sufocat, ci îl dezlega la timp, îl făcea să-şi vină în fire, îl mângâia, se jura că fără răutate şi numai din joacă se purtase aşa cu el. Pe urmă, când copilul începea să se liniştească, îl omora şi în timpul agoniei încă se desfăta cu el."

Din punct de vedere istoric, aceste crime au fost puse sub semnul întrebării. Luând în vedere că Gilles de Rais era unul dintre cei mai avuţi oameni ai timpului său, s-a bănuit că întregul proces a fost înscenat pentru a se pune mâna pe averea sa. Totuşi, argumentul se clatină atunci când se descoperă că beneficiarul averii nu a fost Biserica. În plus, vinovăţia lui de Rais este întărită şi de numeroasele mărturii ale părinţilor ai căror copii au dispărut pentru totdeauna în spatele zidurilor castelului lui de Rais.

Michel Tournier îi spune povestea cu o aparentă detaşare şi corectitudine istorică. Totuşi, el încearcă să îl lege cât mai puternic pe Gilles de Rais de Ioana d"™Arc şi să găsească explicaţia actelor sale într-un jurământ făcut Ioanei.

Deşi un roman contemporan (scris în 1983), aş îndrăzni să caracterizez Fecioara şi căpcăunul ca un roman gotic pentru că păstrează multe dintre trăsăturile acestui stil şi îmbină cu îndemânare adevărul cu fabulaţia, întunericul necunoscutului cu groaza. Totuşi, deşi o lectură interesantă, romanul nu încântă în mod deosebit şi pare mai degrabă un exerciţiu de imaginaţie şi nu o încercare literară.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan





Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. george pena spune:

    ÎMI TOT VINE…

    Îmi tot vine să cânt şi să ţip,
    Să ţip de bucurie că exişti;
    Eşti feerie pe-acest pământ
    Cu ochii tăi calzi, optimişti.

    Pomii în livezi au ajuns flaute,
    Pădurile s-au schimbat în viori;
    Grânele s-au trezit să se clatine,
    Câmpia este linşată de cicori.

    Mai ieri, tu, alergai sub soare,
    În rochia ce-o fluturai în vânt;
    Cu mâinile vroiam să te prind,
    Să te strâng în braţe, să te-alint.

    Mereu, îmi vine să cânt şi să ţip,
    Pădurile s-au schimbat în viori;
    Ca ieri alergai, chiuind sub soare,
    Azi, îmi strângi în suflet fiori.

    raspunde

  2. Jean Bica spune:

    Am citit Regele Arinilor si m-am gandit ca ar fi suficient…nu pot spune ca am ramas foarte impresionat incat sa vreau sa mai citesc si altceva de Tournier, dar citind recenzia…parca as cumpara si cartea asta ca sa o citesc.

    raspunde

  3. ama spune:

    @Jean Bica – sper sa o gasesti interesanta :)

    raspunde

  4. Ogre spune:

    Nu cunosc varianta Polirom, dar la Rao cartea e rescrisa de traducator, Tournier s-ar rascoli in sicriu daca ar cunoaste romana. RAO are probabil revizori racolati de prin crangurile din Vandeea

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro