bookblog.ro

---

Ocean Mare

Scris de • 13 May 2007 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Alessandro Baricco
Rating: Alessandro Baricco - Ocean Mare rating - recenzii carti

Alessandro Baricco - Ocean Mare - recenzie cartiEram perfect ignorant in ceea ce priveste viata, opera si premiile lui Alessandro Baricco. I-am luat cartea de pe raft fiindca mi-a placut titlul, fiindca era de culoare bleu si fiindca iar am facut prostia de a crede in ineptiile laudative ale criticilor - "triumf al mitului", "Baricco e un mare poet", "Ocean Mare e profund romantic si violent liric" etc. Acum, ducand dorul caldutei si protectoarei mele ignorante, va sfatuiesc prieteneste sa nu cititi niciodata carti din cauza unor slabiciuni cromatice ori unor titluri melancolice si, mai ales, sa nu aveti incredere in critici.

Ce se intampla in Ocean Mare? In principiu, la un han de pe tarmul marii se aduna niste personaje ultrapoetizate. Spre exemplu, profesorul Bartlebloom care, scriind o lucrare stiintifica despre limitele lucrurilor, vrea sa afle punctul unde se sfarseste marea; sau pictorul Plasson care vrea sa picteze peisaje marine, folosind doar apa... de mare, rezultand astfel 41 de tablouri (enumerate pe 10 pagini cu o acribie de care doar postmodernistii sunt in stare), din care cam jumatate de un... alb complet, stralucitor, pur si sigur ca in reclamele la detergenti. Se pare ca aceste personaje sunt controlate o misterioasa forta, care le face sa isi impleteasca destinele cu marea, o parte din ele fiind chiar cuprinse, ca drogate, de o infernala contemplatie.

Tonul cartii nu mi se pare deloc "violent liric", ci mai degraba gongoric, mustind de hiperbole care se incaleca una pe alta, lasand cititorului o senzatie dulceaga de suprasaturatie. In plus, ramane un mister pentru mine de ce ar fi nevoie ca, de exemplu, sa scrii doua fraze a cate jumatate de pagina fiecare, cu vocabular elucubrant si topica intortocheata, intre care sa amesteci scurte propozitii tacanitoare de tipul "Continua sa fixeze marea. Tacere. ["] Apa. In ceasca de cupru se afla numai apa. Iar pe panza nimic."

Insa locul unde Baricco paraseste definitiv taramul binecuvantat al inteligibilitatii e tehnica narativa. Cand spun tehnica narativa impecabila, ma gandesc aproape instantaneu la Conversatie la Catedrala a lui Mario Vargas Llosa, la naucitorul Abbadon, exterminatorul al lui Sabato ori Recviemul pentru Est al lui Makine. Ei bine, diferenta uriasa dintre acesti trei scriitori si Baricco este ca ei folosesc tehnica pe post de instrument (cum e si firesc), si nu pe post de manifest exhibitionist. Adica mai intai au ceva de spus si abia apoi se intreaba cum o vor spune. Ceea ce nu se intampla cu scriitorul italian - Ocean Mare e mult prea aglomerata de efecte speciale; unele sunt doar previzibile, altele pur si simplu te lasa perplex, intr-atat sunt de idioate. Daca termenul pare prea dur, cititi paginile 120-121, unde dupa o bolboroseala incantatorie de trei sferturi de pagina, urmeaza 11 (unsprezece!) "Amin"-uri trantite unele sub altele, dupa care urmatoarea mostra de delirium tremens tehnico-literar in stare avansata :

"Primul
primul lucru e numele meu,
primul lucru e numele meu, al doilea ochii aceia, al treilea un gand, al patrulea noaptea care vine, al cincilea trupurile acelea chinuite, al saselea foamea,
primul lucru e numele meu,
[ idem paragraful precedent, n.m. S.M. ]
primul [surpriza! Idem din nou!], al saptelea oroarea, al optulea fantomele nebuniei,
primul
[deja banuiti, nu? Regula paragrafului anterior, desigur!], al noualea carnea si al zecelea e un om care ma priveste si nu ma ucide. Se numeste Thomas."

...sau un fragment din glorioasa pagina 49:

"Numai stiinta poate anumite lucruri, acesta-i adevarul. Sa arunci la gunoi secole de scarba - oribila mare, pantece de coruptie si moarte - si sa reinventezi idila aceea, care, treptat, se raspandeste pe toate plajele
lumii.
Vindecari ca niste
iubiri. Si apoi, o zi pe plaja din Deeper, valul aduce la mal o barcuta, o
ruina, ceva mai mult decat o epava."

Prin felul lui de a macelari sofisticat scriitura la aproape toate nivelurile ei, Baricco a reusit sa produca o carte pe care nici cele mai binevoitoare eforturi ale cititorului n-o pot ridica de la rangul de impostura artistica.

Gustul pe care ti-l lasa la final seamana izbitor cu senzatia pe care o ai asistand la o lectura de cenaclu submediocru, impanata cu oftaturi lacramoase, mici istericale epatante si sughituri extatice. Singurul avantaj este ca intotdeauna e mai comod si mai rapid sa inchizi o carte proasta decat sa iesi dintr-o sala imbacsita de atat "lirism"...

O recenzie de: Silviu Man





Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Anca spune:

    stiu ca nici pe mine nu m-a impresionat asa mult “Ocean mare”- de fapt nici nu mai tin bine minte despre ce era vorba. Dar l-am “iertat” pe Baricco pt simplul motiv ca a scris Novecento. :) Ar trebui sa ii mai dai o sansa!

    raspunde

  2. man spune:

    o sa imi fie tare greu. daca “Ocean mare” a fost un experiment, e unul esuat. iar daca asta e felul lui de a scrie, nici o sansa. :)

    raspunde

  3. bradut spune:

    Ai dreptate, Liviu, si eu mi-am luat teapa cu titlul si coperta. Baricco s-a dovedit a fi un Ramazzotti al prozei.

    raspunde

  4. andrea spune:

    eu am citit toate cartile lui Baricco, si toate mi-au placut cu exceptia uneia : ocean mare. mi se pare cea mai nereusita. a fost si ultima si acuma imi pare rau ca am lasat-o la capat sperand ca va fi cireasa de pe tort. “Matse” si “Novcento” sunt cele mai bune carti, dupa parerea mea, pe care le-a scris Baricco. cine a citit doar Ocean Mare ar trebui sa-i mai acorde o sansa autorului si sa citeasca cele doua carti mai sus mentionate.

    raspunde

  5. ete indien spune:

    cautam niste recenzii despre baricco…
    ma uimeste cum cineva care are pretentii de “critic” poate sa califice drept “idiot” un stil care’i scapa intelegerii si simtirii :)
    e posibil sa nu’ti placa baricco. pana la urma, cea mai pertinenta recenzie la cartile lui mi s-a parut cea in care cineva spunea ca pare sa scrie numai pentru unii cititori. deci, e posibil sa nu fii printre ei. asa cum nici mie nu’mi place makine, de exemplu. poate nu ti se potriveste tie, poate nu’l simti.
    in definitiv, tu poti sa prezinti lucrurile cum vrei. dar nu’ti inteleg ciuda, nici limbajul de lemn.
    solutia ar fi, intr’adevar, sa nu mai cumperi carti dupa culoare. cred ca la diverta iti dau voie sa le rasfoiesti, de exemplu ;)

    raspunde

  6. man spune:

    draga ete indien, scuza-mi marea intarziere, insa din motive tehnice nu sunt la curent cu comentariile la recenziile mele mai vechi. cateva raspunsuri :

    1. daca acceptam criteriul cu “o carte proasta nu este proasta, ci doar scapa intelegerii si simtirii”, inseamna ca toate cartile sunt bune intr-o oarecare masura si cititorii sunt, tot intr-o oarecare masura, ne-intelegatori sau ne-simtiti.

    2. nu stiu exact unde ai vazut urme de ciuda in textul meu – era vorba doar de regretul sincer ca s-a putut publica o asemenea stupiditate beletristica. cu “limba de lemn” m-ai depasit total, nu inteleg neam de ce ma acuzi de tamplarie lingvistica. :)

    3. nu prezint lucrurile cum vreau, ci cum cred ca sunt ele. in recenzie vei gasi, daca mai treci pe aici, destule argumente pentru care cred ca “Ocean Mare” e o carte catastrofala. daca ai motive serioase ca sa sustii ca e, de fapt, vorba de o carte exceptionala, te rog sa o faci si-ti voi raspunde, dar nu rezuma totul la “poate nu ti se potriveste, poate nu’l simti” ca nu ajungem nicaieri.

    4. nici cu libraria nu ai prea nimerit-o, intrucat cartea a fost imprumutata de la o biblioteca ;)

    raspunde

  7. Tot aia spune:

    Imi pare rau sa va spun asta dar nu stiti sa cititi o carte. Probabil nu v-a placut insa sa considerati “Ocean Mare” o simpla incercare nereusita e chiar absurd.
    Am inceput cartea fara prea mare interes, aflata pe banca colegii mele o iau in mana si trec cu ochii peste cuvinte, fraze, pagini. De la pagina 30 nu am mai lasat-o din mana. Personajele, desigur sunt ultrapoetizate insa exagerarile sunt atat de frumoase. Pur si simplu mi-am surprins cate ceva din mine in fiecare personaj. Invaluiti de un mister greu de patruns, poetic, incarcat cu metafore pe care doar lectorul profund le-ar intelege.
    Desigur, critici putem fi cu totii asupra unei carti care nu ne-a placut doar din cauza ca nu putem trece de jumatatea ei fara sa intelegem de ce a repetat de 10 mii de ori AMIN. De curiozitate ai incercat vreodata sa scrii sau doar pe bloguri iti asterni prostiile? Vei vedea cum fiecare cuvant e simtit, inteles doar de cel care il scrie si de cel care se regaseste printre cuvintele autorului.
    ca si raspuns la 1, NU exista carti proste,(nu ar fi plubicate, cei care publica cartile crede-ma nu sunt niste idioti, sunt cautatori de profit, iar pe o carte slaba, scrisa si de Steven King sau oricine altcineva nu ar da nici doi bani) doar carti scrise de oameni prosti, o carte reprezinta o parte din cel care o scrie. “Ocean Mare” e partea pe care doar putini o pot intelege din Alessandro Baricco. Sensibilitatea si profunzimea cu care a scris, personajele atat de frumos conturate intr-o ceata de figuri de stil, lasandu-te sa patrunzi doar incetul cu incetul, totul e atat de frumos pentru mine.
    Sincer, consider ca mai mult ai rasfoit cartea, ai citit pasajele care te-au interesat, presupun ca, dupa scurta ta descriere nici nu ai terminat-o asa cum trebuie. Te-ai pierdut probabil undeva la usa hanului si nu ai reusit niciodata sa intri. Chiar imi pare rau pentru tine, ar fi fost frumos sa mai intalnesc pe cineva care chiar a fost acolo si sa putem vorbi. Din pacate, cu cat timpul trece imi dau seama ca aceasta profunzime narativa e atat de rar folosita si inteleasa incat curand va disparea.
    Imi pare rau pentru voi dragi (ne)cititori ai cartii, iar pentru cei ce nu au citit-o pana acum si dau de acest comentariu scris de domnul Silviu, care desi a citit el ceva acolo putand sa lege doua cuvinte si sa creeze un text frumos, il scrie prost, luati cartea din raftul biblioteci si incercati sa o cititi inaite sa o aruncati neplacandu-va primiele 100 de pagimi (ca domului de aici, care a dat exemplu doar din prima jumatate a cartii, desi in cea de-a doua exista o repetitie mult mai de amploare peste care probabil a trecut cu ochii in goana de a termina cartea si a scrie si el ceva despre ceva ce a citit (cica))

    raspunde

  8. Tot aia spune:

    Acu tarege-ti rasuflarea (probabil ai citit cele mai multe cuvinte din viata ta) Si gandeste ca nu am comentat nimic despre toate sensurile ascunse, semnificatiile marii si ce reprezinta fiecare personaj ascuns intre metafore.
    Bafta la ale carti pe care le vei citi (daca le vei citi)

    raspunde

  9. Andrei Rosca spune:

    Tot aia:

    Cand spui Steven King te referi la fotbalist, interpret sau hockey-ist? Nu de alta da’ pe scriitor parca il cheama altfel. Ma rog, asta daca nu ii auzi numele la radio, dupa care incepi sa scrii despre el.

    Era doar o nelamurire.

    Ah da, si hai sa iti cer parerea in legatura cu ceva: ce crezi ca se va intampla daca mai jignesti pe cineva cu chestii de genul “doar pe bloguri iti asterni prostiile?”? Ai o singura incercare de raspuns.

    raspunde

  10. Silviu Man spune:

    @ tot aia

    1. as fi fost foarte interesat sa vad ce argumente ai in privinta “sensurilor ascunse”, “semnificatiilor marii” si “ce reprezinta fiecare personaj ascuns intre metafore”, doar daca toata zacusca iritata pe care mi-ai aruncat-o inainte nu ar fi fost plina de banalitati (de tipul “fiecare cuvant e simtit, inteles doar de cel care il scrie si de cel care se regaseste printre cuvintele autorului”, “Sensibilitatea si profunzimea cu care a scris, personajele atat de frumos conturate intr-o ceata de figuri de stil”, “critici putem fi cu totii asupra unei carti care nu ne-a placut”) si de inacceptabil de multe greseli de ortografie.

    2. faptul ca iti incepi comentariul cu un ton politicos si il termini cu un ton inchizitorial pe care nici Baricco nu l-ar fi avut citind micul meu articol ma face sa banuiesc ca esti o tanara ale carei porniri emotionale sunt mult prea puternice pentru a-ti permite o discutie normala, fie ea si cu ironii agramate pana la pragul ezotericului, precum “Bafta la ale carti pe care le vei citi (daca le vei citi)”

    3. imi scrii : “NU exista carti proste,(nu ar fi plubicate, cei care publica cartile crede-ma nu sunt niste idioti, sunt cautatori de profit, iar pe o carte slaba, scrisa si de Steven King sau oricine altcineva nu ar da nici doi bani) doar carti scrise de oameni prosti, o carte reprezinta o parte din cel care o scrie” – pe langa ca faptul ca ai comis o eroare flagranta (ce sa inteleg din “cei care publica cartile crede-ma nu sunt niste idioti, sunt cautatori de profit”? ca toti cei care nu sunt “cautatori de profit” sunt idioti? sau invers?!), e de un ridicol incalificabil afirmatia ca nu exista carti proaste – jignesti fara rost si la gramada pe cei ce se indeletnicesc cu scrisul. Daca unul scrie o carte proasta – pentru ca, sa-ti spun un secret, cartile proaste chiar exista. Si sunt foarte numeroase. Si uneori foarte profitabile – inseamna ca el e prost. Ceea ce inseamna ca toate productiile lui literare au fost si vor fi proaste. Eu nu cred ca Baricco este prost, cred doar ca este un individ care a comis un act de impostura literara. Din lipsa de talent, din calcul perfid, din avaritie, putin ma intereseaza.

    raspunde

  11. cristina p. spune:

    mie imi pare baricco mai degraba speculant decat impostor.are tendinta de a gasi ceva firesc in orice si de a scrie intr’un mod la fel de firesc si(aparent)naiv si te prinde clar pt ca totul pare usooor si normal in ce povesteste el.te poate lasa complet rece daca nu’l citesti in vreun moment “potrivit” pt k intr’adevar,ocean sea nu e o carte mare nici pe departe,e o carte usurica,de vacanta,dar are acelasi efect ca un copil cu obrajii rosii care iti spune ca a facut o prostie.castele de furie in schimb imi place foarte de mult

    raspunde

  12. cristina p. spune:

    foarte mult,nu foarte de mult.regret.era un alt atribut dar m’am tinut in frau :p

    raspunde

  13. Pingback: Revista LZR | Good. Better. LZR – Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro