Scris de Jen • 12 May 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Alexandru Vakulovski
Rating: 
Pizdeţ e o cărţulie de o sută şi ceva de pagini, intitulată roman, tipărită pe hârtie ca de ziar la editura "Aula". Am găsit-o, după multe căutări, într-un capăt de raft la Cărtureşti. Nu scria nimic despre autor, dar auzisem deja de Vakulovski - scriitorul ăla mişto sau drogatul ăla, după caz. Ce-i drept, nici numele cărţii nu ajută prea mult.
Vakulovski e un basarabean venit la Cluj să facă facultatea de Litere. Despre perioada asta scrie, în mare parte, în roman. Se pare că experienţa l-a marcat, deşi Chişinăul din care a plecat e, cu atât mai mult, departe de orice normalitate, fie şi relativă.
Cartea e scrisă la persoana I şi biografia autorului se intersectează în câteva puncte cu destinul personajului, însă e clar că cele două instanţe sunt departe una de cealaltă. Se poate presupune că autorul creează un personaj care să justifice un anumit moment al existenţei sale, că încearcă să facă verosimil un fapt sau o situaţie reală.
Personajul s-a născut într-o familie degenerată şi a crescut printre scandaluri, petreceri, violenţă, fum de ţigară şi sex.
"Memoria falsifică, dar oricum sunt sigur că atmosfera familiei acesteia, a familiei mele, îmi va rămâne întipărită în cap pentru totdeauna, până am să înnebunesc sau poate şi după, mă înţelegi?"
Copilul visează să-şi omoare părinţii şi să dea foc la casă. Până la urmă o face.
...sau poate doar halucinează într-un trip. Previzibil, ajunge să facă pentru bani tot felul de activităţi ilegale - furt, bătăi, trafic de arme. Neclar este însă contextul în care ajunge la facultate - mai întâi la Chişinău apoi, urmând personajul principal, se transferă la Cluj. De aici, lucrurile sunt detaliate, însă deloc clare, pentru că povestea e fragmentată, timpurile verbale sunt amestecate şi cronologia urmează o logică ciudată.
Romanul e cu droguri şi alcool, dar nu despre astea. E vorba despre protest. Nihilism, postmodernism şi alte bla-bla-uri pot fi pomenite într-o discuţie despre Pizdeţ, se poate vorbi chiar de Revolta Generaţiei X. Dar e inutil, esenţială e doar nepăsarea. Sau fuga de orice e real. "Mi se rupe, înţelegi, mi se rupe de tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă."
Pizdeţ te duce cu gândul la Trainspotting-ul lui Welsh încă din primul capitol, "Exit". Şi finalul tot un exit este; de altfel, toată cartea prin "exit" se poate rezuma. Exit prin droguri, exit prin alcool, artă sau ce-o fi.
"Dimineaţa un soare ca un ochi roşu obosit ne va salta cu scârbă. E cel mai minunat moment al zilei. Dup"™aia poţi să dormi, cu siguranţă va fi mai interesant decât în realitate. Chiar dacă nu vei visa nimic."
Celelalte personaje sunt ciudate, pitoreşti, tragi-comice. Sunt închise în stereotipii, rareori vreunul depăşeşte tiparul care i-a fost impus la inceput. Deşi previzibil, destinul lor rămâne deschis.
De altfel, totul rămâne deschis. Şi nu mă refer doar la final, ci şi la faptul că orice poate fi pus la îndoială, pentru că perspectiva naratorului e fluctuantă, conformă cu personajul principal şi cu modul în care priveşte acesta realitatea.
Romanul e publicat integral pe internet de către autor aici. Dacă v-a plăcut, puteţi citi Tiuk!, revista online pe care o coordonează şi blogul lui Vakulovski. I-am dat cinci steluţe pentru că mi-a plăcut mai mult decât Trainspotting.
"Romanul-cult al tinerilor furiosi români. Şocant. Fermecător."
O recenzie de: Vlad Ursulean
salut IONUCA. din cate am inteles eu ai cartea in format electronic.dacanu cumva iti cer prea mult mi o poti trimite si mie?
Nu inteleg cum se poate acorda punctaj maxim unei asemenea carti.Nu inteleg cum se poate legitima o vulgaritate gratuita, o proza seaca,lipsita de orice fel de inspiratie.Unul din autorii contemporani care scriu ca sa-ti faca greata. O hoarda de acefali,cu o lipsa de talent expusa violent la vedere.
@ adrian: imi pare rau, nu mai am cartea, dar, dupa cum spunea si vlad, se gaseste gratuit online. Uita-te in ultimul paragraf al recenzie si da click pe primul link de acolo. Sper ca te-am ajutat cat de cat :)
@johann: acelea sunt stelutele pe care recenzorul le da cartii si sunt pur subiective. Cati cititori, atatea gusturi :)
@ ionuca. nu a cerut nimeni criterii obiective, asta mai lipsea. dar de aici pana la a da rating maxim unei asemenea carti, lipsita de talent, dar compensand cu vulgaritate, totusi e prea deplasat.
nu am citit nimic de Bukowski; nu am ceva strict impotriva limbajului explicit (desi Marquez ori Tolstoi ori alti scriitori cu adevarat seriosi nu au nevoie de asemenea artificii), dar in cartea de fata doar despre atat e vorba. si e sufocant
Nu am citit inca Pizdet, dar din cate am inteles este peste Letopizdet, iar pe asta am citit-o. Letopizdet mi s-a parut o carte absolut inutila, o cartea proasta, dar in primul rand comuna. Trainspotting este la cu totul alt nivel, din punct de vedere al constructiei personajelor si a tehnicilor narative. Este cea mai reprezentativa carte pentru cultura anilor 90, parerea mea. Cam toate cartile despre droguri care s-au scris dupa n-au mai avut nimic de spus. Am cartea in engleza si in romana plus o varianta in format electronic in engleza. As fi dispusa sa imprumut romanul (cel in engleza), dar nu chiar acum pentru ca de abia l-am recuperat dupa mai multe luni de absenta din biblioteca si mai vreu sa stea si pe acasa. :) Daca nu ti-a placut filmul nu cred ca sunt sanse sa-ti placa romanul…iar daca n-ai rabdare sa te obisnuiesti cu “dialectul” in care e scrisa o sa dai de pamant cu ea dupa nici cateva pagini… :P
“Sau să-l suni la cinci dimineaţa pe Cărtărescu (dacă ai reuşit să-i găseşti numărul) şi să-l întrebi: bă, Mircea, bă, ce e cu Orbitorul ăsta al tău? Ce tot scrii acolo, te-ai dilit, nu e serios, Mircea, nu e serios!
Iată, ăsta e progresul ştiinţei, asta postmodernitate!”
N-am citit inca “Pizdet” dar am citit Letopizdet si mi s-a parut tare funny. Trecand peste vulgaritatea cu care e scrisa, multe din intamplarile descrise sunt chiar comice si distractive. Parca ai sta cu unu la taclale. Insa nu e o carte cult si nici nu cred ca asta si-a propus autorul.
De acord, nu e nicidecum “romanul-cult” (citatul e descrierea boombastică dată de editură).
Dar e şocant. Şi fermecător.
Pingback: Vlad Ursulean » Blog Archive » Bong / Alexandru Vakulovski
Pingback: Bong » Carti
ana … te rog frumos daca binevoiesti sa-mi trimiti si mie letopizdet in format electronic . [email protected] … multumesc anticipat
Buna!!!
Mai aveti sa vorbiti, despre ce nici nu aveti idee? Mai bine vati uita la voi ca nu stiti ce doriti si spre ce tindeti. Mi-e rusine ca am singe Romin.
Pizdet este un pseudo-roman plin de limbaj vulgar oferit gratuit cititorilor care banuiesc ca se adreseaza celor predispusi la sevraj. Nu prea inteleg ce anume e de apreciar la acest “roman”.
Oare cuvantul p*la folosit in exces si o poveste infantila despre drogati incadreaza opera lui Vakulovski in postmodernism?
N-are importanţă faptul că foloseşte un limbaj vulgar sau inocent. Ca şi poveste nu e nimic original, e doar o continuare a scrierilor despre droguri, stradă şi toate cele. Dar are totuşi tehnică şi, într-un fel sau altul, te şi amuză. Dar nu poate fi considerat un roman superb sau o capodoperă. Dacă e să căutăm şi alte romane de acest gen în România, vom vedea că Pizdeţ e mai slăbuţ decât alte scrieri.
Mie nu mi-a placut cartea, e intr-adevar concentrata, rapida..o poveste care te prinde, nu mi-a placut cum a fost scrisa. Poate si unde nu ma regasesc deloc in viziunea asta nihilista, teribilista, extrema, negativista s.a.m.d… Chiar si Trainspotting, desi mi-a placut mi s-a parut grozav de deprimant.
se ofera cineva sa-mi imprumute cartea? sunt un om serios. de fapt sunt printre ultimii oameni. :D
cartea asta intradevar reda zbuciumul din sufletul autorului…cu fiecare cuvint simt starea in care era lasat sa arda ….e o carte scrisa cu bucati din carnea lui
am citit cartea si pot sa spun ca e superba,dar nu se compara cu Transpotting.
Copyright ©2011 Bookblog.ro
ionuca spune:
12 May 2007 | 2:27 pm
Uf, eu ma renuntat sa citesc romanul dupa primul capitol :( Ce-i drept, asta a fost acum vreo 2 ani [nu mai tin minte exact, dar stiu ca era vara :) ] si pe atunci inca nu eram deloc obisnuita cu astfel de carti “hard and heavy”.
Pe mine m-a socat subiectul cartii, dar mai ales limbajul folosit. Poate, poate ca o sa incerc inca o data sa-l citesc, dar nu promit nimic :)
Si nici filmul Trainspotting nu mi-a placut. Am cartea pe eBook reader si abia astept sa am timp de ea. Sunt curioasa daca o sa-mi schimb parerea despre subiectul prezentat.