bookblog.ro

---

Podul de pe râul Kwai

Scris de • 3 February 2008 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Pierre Boulle
Rating: Pierre Boulle - Podul de pe Râul Kwai rating - recenzii carti

Pierre Boulle - Podul de pe Râul Kwai - recenzie cartiÎmi plac căr'ile care sunt mai mult decât par. Care îţi dau ceva în plus faţă de ceea ce te aştepţi, care au un al doilea sens, o a doua interpretare. Care te lasă să alegi de partea cui esti, pe cine placi si pe cine nu. Podul de pe râul Kwai s-a dovedit a fi o astfel de carte, am fost placut surprinsă. O carte scrisă într-un ritm din ce în ce mai alert, până când ajunge să te ţină cu sufletul la gură. Genul de roman pe care nu-l laşi din mână, pe care îl citeşti cap-coadă într-o singură zi.

Pe scurt: armata japoneză îşi forţează prizonierii anglo-saxoni să construiască un pod, sub ordinul Maiestăţii Sale. Pe de altă parte însă, nişte britanici din serviciul secret pun la cale sabotarea japonezilor şi distrugerea podului. Pornind de la aceste premise, finalul, mai ales, este genial. Suspans adevărat, nu glumă. Pe mine una m-a lăsat cu un zâmbet admirativ pe buze, dar şi cu o uşoara stare de stupefacţie. Vorba aia: seriously?

Ororile războiului - Boulle ştia foarte bine despre ce vorbeşte - se împletesc într-un mod ciudat de firesc cu umorul englezesc si exemplele de leadership. Nu poţi să rămâi foarte mult cramponat într-o stare. Oscilezi între a fi dezgustat de condiţia de prizonier, amuzat de umorul britanic tipic sau plin de admiraţie pentru colonelul Nicholson si principiile sale solide.

Toată filosofia lui în faţa perspecivei de a cădea prizonieri japonezilor se bazează pe: "lucrul cel mai important este ca băieţii să simtă că sunt comandaţi tot de noi, nu de maimuţele astea. Atâta timp cât vor fi stăpâniţi de acest gând, vor fi soldaţi si nu scalvi". Iar forţa exemplului si capacitatea sa de a inspira îi determină pe soldaţi sa lucreze în aproape orice condiţii: "Credinţa colonelului era una care răsturna munţii, înălţa piramide, catedrale sau poduri şi îi făcea pe muribunzi să lucreze cu zâmbetul pe buze. Fură convinşi de apelul lui la solidaritate."

Scrisă foarte realist, cartea poate părea roman istoric. Iar tu rişti să îţi faci o părere foarte proastă despre japonezi. Pornită de la fapte reale, scrierea rămâne totuşi ficţională. Deşi mie nu îmi place istoria, am simţit ca învăţ ceva citind şi nu mi-a displăcut. E important să delimitezi însă clar realitatea de ficţiune. Tot ceea ce mă atrage pe mine foarte mult din istorie, şi anume exemplele de lideri adevăraţi - care inspiră, ghidează, însufleţesc masele si demonstrează curaj si voinţă de nedoborât - toate astea le-am descoperit în colonelul Nicholson. Deşi controversat, mie mi-a plăcut de el.

Boulle e francez, însă a făcut o treabă foarte bună cu reputaţia anglo-saxonilor. Pe lângă o conduită morală aproape ireproşabilă, autorul le ataşează şi umorul inconfundabil: "Una din echipe se apuca deodată să sape pământul cu îndârjire ca să obţină până la urmă un fel de crater mult mai adânc decât nivelul stabilit, în timp ce santinela, privind cu un aer tâmp, se bucura văzând că în sfârşit oamenii muncesc cu tragere de inimă."

Cum spuneam, comparaţiile îi pun într-o lumină foarte proastă pe japonezi în romanul de faţă: "Soldatul englez e harnic din fire si acceptă fără să cârtească o disciplină severă, cu condiţia să aibă încredere în şefii lui (") Întrucât soldatul japonez este si el disciplinat şi ştie să tragă din greu, iar pe de altă parte Saito îi ameninţase pe oamenii lui că le va tăia capul dacă nu vor munci mai bine decât englezii, cele două secţiuni de cale ferată fură terminate repede""

În loc de concluzie: cartea merită cele 5 stele pe deplin. O recomand din toată inima.

Scrisă de Anca Cristina





Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Moozica spune:

    Avem asa: pe de o parte, Pierre Boulle, scriitor aproape anonim pentru mine (am citit cand eram copil “Profesorul Mortimer” si stiam ca a scris si “Planeta Maimutelor”) iar pe de alta parte, “Pod peste raul Kwai”, unul dintre filmele mele preferate… N-am facut niciodata legatura intre aceste doua elemente. Acum, ca o fac, cred ca voi citi si cartea… Multumesc pentru informatie!

    raspunde

  2. Mihnea spune:

    Anca, nu ne-ai spus unde are loc actiunea!

    raspunde

  3. Anca spune:

    Cu placere, Moozica! Sa revii sa imi spui daca ti-a placut si cartea, la fel de mult ca filmul! :)

    raspunde

  4. top spune:

    pare interesanta. cred k am sa ma apuc si eu de citit

    raspunde

  5. Anca spune:

    Mihnea, actiunea se petrece in Japonia.
    top, ma bucur ca ti-am starnit interesul. Poate imi si zici cum ti s-a parut, dupa. :)

    raspunde

  6. Mihnea spune:

    N-are cum sa se petreaca in Japonia!

    raspunde

  7. Anca spune:

    Bai, sincer nu am fost foarte atenta daca a precizat undeva. Dar asa ar trebui..De ce nu se poate? Si de ce e asa de important?

    raspunde

  8. Mihnea spune:

    Pai nu se poate pentru ca raul Kwai (sau mai exact Khwae Noi) se afla in provincia Kanchanaburi din estul Thailandei.

    De ce e important? Pentru ca in urma cu cativa ani am trecut pe jos acest pod (bineinteles reconstruit dupa ce a fost bombardat de aliati la safrsitul WWII). :)

    raspunde

  9. Jen spune:

    de fapt, din cate am inteles eu (cautand pe net, n-am citit cartea si nici n-am vazut filmul), actiunea se intampla in burma, si podul se construieste spre thailanda.

    raspunde

  10. Mihnea spune:

    Linia ferata se construieste spre Thailanda.

    raspunde

  11. Anca spune:

    well, ma bucur ca v-ati interesat :) ma gandeam eu ca ai trecut pe acolo sau ceva de genul. Proprietarul cartii(pentru ca am imprumutat-o), zice ca se petrece in China, mai exact Indochina.

    raspunde

  12. Mihnea spune:

    Indochina este o zona din Asia de sud est din fac parte atat Thailanda cat si Burma (acum Myanmar). DAR, India si China nu fac parte din acesata zona!

    raspunde

  13. Anca spune:

    bun, am invatat ceva :)
    si, pana la urma, ideea e ca tu ai fost pe podul de pe raul Kwai? :D Tare.

    raspunde

  14. Diana spune:

    Buna, numele meu este Diana si ti-am vazut intamplator post-ul la cartea lui Sophie Kinsella “Goana dupa cumparaturi la New York”. As avea marea rugaminte daca imi poati imprumuta si mie carte sa o citesc. O am pe prima si mi-a placut foarte mult. Totul este sub forma de imprumut, as putea sa-ti ofer cu mare drag o carte de-a mea. Am o colectie marisoara de ChiC lit (daca te intereseaza:P), sau orice alta carte. Daca doresti sa ma ajuti, da-mi un add la be.happy189.
    Mersi.
    Te pup,
    Diana

    raspunde

  15. bhuttu spune:

    Draga Anca,
    Mi-am promis sa nu mai fiu rautacios pe net, dare in fix acest caz nu pot sa ma abtin. Cronica ta e ok, dar poate de la anumite remarci (si vorbesc aici de comentarii) ar fi trebuit sa te abtii. Atunci cand autorul te innebuneste toata cartea cu flora si fauna junglei birmaneze, cum poti sa spui ca nu stii unde se petrece actiunea? Si, mult, mult mai grav, cum poti sa spui ca Indochina e in China? E vorba de georafie elementara, de clasa a patra. Si mai e vorba de a confunda cea mai populata tara de pe glob cu o zona a lumii cu o populatie de vreo 500 de milioane. Nu e Fiji si Samoa.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro