Autor: Henry Miller
Rating:

Primul volum din trilogia Rastignire trandafirie, Sexus stă sub semnul plăcerii. Plăcere carnală şi foame de creaţie. Un tom voluminos despre dragoste, sexualitate, prietenie, artă şi flanare, viaţa colcăitoare în mare oraş, the Big Apple.

Dragostea dintre Henry şi Mona este prezentată exhaustiv, cu urcuşurile şi coborâşurile aferente. Henry se abandonează sentimentului care pune stăpânire pe el, el fiind un hedonist în orice aspect al vieţii. Starea de efervescenţă, febrilitatea sunt căutate cu patimă. Are "nebunia" de a se arăta îndrăgostit în faţa prietenilor lui. Iubirea însă nu-l opreşte pe Henry, implicat într-o relaţie aparent serioasă cu Mona să întreţină relaţii sexuale şi cu alte femei, inclusiv cu fosta lui soţie.

Depravatul câştigă totuşi simpatia femeilor care-i ies în cale prin sinceritate. Henry este de o onestitate flagrantă, transparentă. Plăcerea contactului sexual este mai presus de orice. Pentru el, "a te îmbarca fără reţinere în aventuri carnale înseamnă a-ţi stârni simţul pericolului". Pericol gustat prin toţi porii într-o totală atmosferă de concupiscenţă, de lascivitate, naratorul nesfiindu-se de cuvintele licenţioase şi înfăţişându-ne fără nici un scrupul destrăbălările orgiastice la care ia parte.

"Zi de zi ne măcelărim cele mai nobile impulsuri. De asta ne doare inima când citim acele rânduri scrise de mâna unui maestru pe care le recunoaştem ca ale noastre, ca pe vlăstarele fragede sugrumate în faşă, pentru că nu avem încredere în propriile noastre puteri, în criteriile noastre despre adevăr şi frumos". Prin vocea unuia sau altuia, Miller îşi face cunoscute părerile despre artă, despre creaţie sau chiar despre psihanaliză. Prietenii de care depinde (financiar) şi pe care-i amuză cu stilul său de viaţă dezorganizat sunt oameni cu care vorbeşte despre ce-l animă. Mai precis, despre procesul chinuitor al creaţiei, de încrederea pe care încearcă să şi-o menţină în sine şi în ceea ce scrie. Oamenii pe care-i numeşte prieteni, şi pe care-i lasă să vorbească liber despre el, deşi în primă instanţă îşi manifestă neîncrederea şi dezaprobarea, ajung cu toţii la aceeaşi concluzie: recunosc în el un mare artist şi că l-au criticat mânaţi doar de propriile lor frustrări.

Lumea milleriană este un paradis cvasi-romantic, naratorul atrăgând ca un magnet diferite tipuri de oameni: cocote, animatoare, medici sau detectivi, dar şi nebuni, o lume de underground cu poveşti terifiante şi îngălate, pentru care naratorul vădeşte toleranţă şi interes. El este un "gangster spiritual", deconspirându-i-se astfel duritatea sufletească, intangibilitatea. Singurul lucru care-l interesează, singura viaţă valabilă este creaţia pentru că "dăruirea este singura cale de a da".

Neîntreţinut, focul pentru creaţie duce la ghetoizarea viselor, a aspiraţiilor, la un vagabondaj fizic. "Cu toţii suntem vinovaţi de crimă, crima de a nu trăi din plin". Constatarea slăbiciunilor se face însă cu luciditate amară şi, în sondarea eului, reiese cu distincţie conştiinţa propriei deveniri artistice. "Pasiune, foc pentru foc".

Reviewer: Ioana Ristea