Autor: Vladimir Makanin
Rating:

Îţi poţi imagina bătrîneţea?

Sigur că nu. E una din închipuirile de care fugim cît putem, îngropînd-o în zeflemea la adresa celor deja bătrîni, sau în compasiune, sau în glume optimiste, sau într-o căutare exasperată a tinereţii veşnice. În acelaşi timp, imaginarea bătrîneţii ne urmăreşte, exercitînd o fascinaţie egală cu disperarea cu care o evităm. În această zonă îşi înscrie Vladimir Makanin fascinanta Spaimă, o tragicomedie cu forţă şi vitalitate - aparent neobişnuite pentru o poveste care are în centru un bătrîn, iar ca decor iniţial un sat liniştit.

Piotr Petrovici este povestitorul, aventurierul sensibil, iar istoria lui - o poezie despre erotismul adormit, despre viaţa secretă a dorinţelor cărora li se refuză accesul la realitatea de suprafaţă, o relatare lucidă despre durerile lumii, în fine, despre cea mai mare dintre ele: Moartea. El nu e numai eternul bolnav din dragoste, ci mai ales un observator rafinat, cu o percepţie flexibilă şi experimentată, cu o simplitate profundă şi îngăduitoare.

E vorba pur şi simplu de Spaimă

Nu-i numai spaima care îl îndepărtează pe Piotr Petrovici, cît mai agitat, de declin, ci şi cea care îl împinge spre tinereţea din paturile femeilor; care îl face să-şi aranjeze costumaşul, să împartă un portvein cu alt moşneguţ; care-i face inima să tremure sub blîndeţea lunii. Spaima care trimite oamenii dintr-un pîntec în altul, care-i ameţeşte, sedează, înviorează, care-i înfioară de plăcere şi apoi de tristeţe şi disperare. Spaima în faţa lumii, curajoasă şi idealistă, care pune meschinăriile realităţii într-o lumină nemiloasă.

Nimic deosebit, spune modestul povestitor. Nimic, în afară de epuizantele războaie mărunte, în afară de umilinţele zilnice, de ridicolul vieţii de pensionar sau de ridicolul vieţii de tînăr, de ridicolul şi tragicul vieţii de om.

Cred că nimic deosebit-ul, modestia şi răbdarea fac relatarea lui Piotr Petrovici savuroasă, iar împreună cu fiorii pe care îi provoacă calmul său rece, binevoitor cu privire la teme sensibile, alcătuiesc o lucrare impecabilă. Nu este numai un roman la marginea senzualismului sau numai unul politic, aflat la adăpostul metaforei, ci şi o lecţie de literatură.

Declaraţia de stil

O lecţie de literatură, pentru că Vladimir Makanin este un scriitor strălucit. Conduce personajele cu extremă subtilitate şi delicateţe, copie pînă la cel mai mic detaliu limbajul realităţii, poticnirile, automatismele, înduioşările, scrisul lui este viu şi sincer. Autentic fără a-şi face declaraţie de intenţii din asta, scrisul lui surprinde, ca o atingere electrică, drama ascunsă a fiecăruia. Puţini scriitori reuşesc să facă asta, mai ales cu un subiect provocator, dificil de tratat fără excese.

De aceea, dezvăluirile de mai sus sunt minime, momeală pentru curiozitate. A citi Spaima, a-i descoperi trimiterile subtile, nuanţele, dar mai ales a privi apoi cu sinceritate în propriul interior sunt acţiuni solitare, care aparţin numai cititorului.

Scrisă de Mihaela Butnaru