bookblog.ro

---

Zgomotul si furia

Scris de • 18 October 2006 • in categoria Lit. contemporana

Autor: William Faulkner
Rating: 5 stars

William Faulkner Zgomotul si furiaDe ce cinci stele? Pentru ca Zgomotul si furia este o carte geniala, aproape in intregime pentru modul in care este structurata. Stiind ca o intamplare are loc in felul in care este ea perceputa, Faulkner imparte romanul in patru parti, fiecare avand un narator diferit. Modernismul reiese, printre altele, din impletirea a doua moduri de expunere, cel la persoana intai, bazat pe aceeasi tehnica exploatata de Proust in In cautarea timpului pierdut si cel la persoana a treia, al autorului omniscient.

La baza, povestea nu este diferita de celelalte romane ale lui Faulkner, a caror actiune are loc in acelasi Yoknapatawpha. Dupa razboiul civil, Reconstructia gaseste marile familii aristocrate sudiste intr-un declin total, cu valorile si codurile lor spulberate, incercand mai mult, sau mai degraba mai putin sa salveze ceea ce nu a ramas decat o umbra.

Familia Compson se incadreaza cu success in aceeasi categorie. Tatal este alcoolic, mama este ipohondra si egocentrista, fratele cel mare, Quentin, un deprimat incercand fara succes sa tina familia pe linia de plutire; Caddy, obsesia fratilor, ramane insarcinata mult prea devreme, fapt care si declanseaza "actiunea" romanului; Jason, al treilea frate, este incapabil de orice sentiment de afectiune si se remarca prin avaritie si o ura profunda fata de cei care il inconjoara; Benjy, cel mai mic dintre frati, este bolnav mintal si castrat in timpul copilariei; si nu in ultimul rand, Domnisoara Quentin, fiica lui Caddy, care o ia pe urmele mamei sale.

Dupa cum spuneam, romanul este impartit in patru parti. Prima, este "narata" de Benjy, singurul care pare sa "simta" cand se petrece ceva rau, dar care din pacate nu poate exprima ceea ce simte. In a doua parte naratorul este Quentin, singurul care "vorbeste" in 1910, si nu in 1928, ca restul naratorilor. In a treia parte este expusa, in acelasi mod subiectiv perceptia lui Jason asupra celor intamplate, iar in a patra parte, autorul, prin vocea naratorului "atotcunoscator" o pune in centrul povestirii sale pe Dilsey, negresa care ii creste pe toti cei patru copii si singurul personaj in care se mai regasesc valorile pierdute ale Sudului.

"Neajunsurile" romanului nu sunt decat doua: primul ar fi acela ca prima parte este putin descurajanta, fiind scrisa din perspective unui bolnav mintal. Celalalt ar fi acela ca dintre cei patru naratori, cel mai credibil pare a fi ultimul, si nu cei trei frati, mult prea bine "inchegati" pentru a lasa loc vreunei urme de obiectivism in expunerea lor.

Acestea sunt insa aspecte mult prea putin importante, care nu scad in nici un fel valoarea romanului; un roman in care oricat de mult ti-ar displacea restul, oricum gasesti ceva cara sa te impresioneze.

O recenzie de: Raluca Alexe





Citeste cele 25 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Pingback: Pe patul de moarte | bookblog.ro

  2. Pingback: Top 10 cele mai bune cărți ale secolului XX- Vinland

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro