bookblog.ro

---

Fragment: „Piranesi” de Susanna Clarke

Scris de • 8 October 2020 • in categoria Noi aparitii, Recomandari, Fragmente

Piranesi m-a uluit. E o poveste miraculoasă și luminoasă, plină de mister și aventuri într-o lume fantastică, și totodată o meditație profundă despre condiția umană: despre cum e când te simți pierdut și apoi te regăsești.“ Madeline Miller

„Ce lume fascinantă creează Clarke, ce ritm nebun de dezvăluiri, ce protagonist pur și ce personaje secundare fluide moral, ce frumusețe, ce tensiune, ce final perfect!“ David Mitchell

FRAGMENT

Sunt hotărât să explorez cât pot de mult din Lume, în cursul vieții mele. În acest scop am călătorit tocmai până la a Nouă Sute Șaizecea Sală spre Vest, a Opt Sute Nouăzecea Sală în Nord și a Șapte Sute Șaizeci și Opta Sală în Sud. Am urcat în Sălile Superioare unde Norii se mișcă în procesiune lentă și Statuile apar subit din Cețuri. Am explorat Sălile Inundate unde Apele Întunecate sunt așternute cu nuferi albi. Am văzut Sălile Ruinate de la Est unde Tavanele, Podelele – uneori chiar și Pereții! – s‑au prăbușit, iar bezna este spartă de co‑ loane de lumină cenușie.

În toate aceste locuri am stat în Uși și am privit în fața mea. Nu am văzut niciodată vreun indiciu că Lumea ar avea un Sfârșit, ci doar înșiruirea regulată de Săli și Pasaje până în Depărtare.

Nicio Sală, niciun Vestibul, nicio Scară, niciun Pasaj nu este lipsit de Statuile sale. În majoritatea Sălilor, ele acoperă tot spațiul liber, cu toate că din loc în loc găsești câte un Soclu, o Nișă sau o Absidă Goală sau chiar un Spațiu Orb pe un Perete de altfel ornat cu Statui. Aceste Absențe sunt la fel de misterioase în felul lor ca Statuile în sine.

Am observat că, în timp ce Statuile dintr‑o Sală dată sunt mai mult sau mai puțin egale ca dimensiune, există variații considerabile între Săli. În unele locuri, siluetele au de două sau trei ori înălțimea unei ființe umane, pe când în altele sunt mai mult sau mai puțin în mărime naturală, iar în altele abia dacă îmi ajung la umăr. Sălile Inundate conțin Statui uriașe – de cinsprezece sau douăzeci de metri înălțime –, dar acestea sunt excepții.

Am început un Catalog în care intenționez să înregistrez Poziția fiecărei Statui, Dimensiunea ei, Subiectul și orice alt‑ ceva ar putea fi interesant. Până acum am completat Prima și a Doua Sală de Sud‑Vest și am început‑o pe a Treia. Imensitatea acestei sarcini mă face uneori să amețesc, dar ca om de știință și explorator am datoria să aduc mărturie Splendorii Lumii. Ferestrele Casei dau spre Marile Curți, locuri goale, aride, pavate cu piatră. Curțile au în general patru laturi, deși uneori dai peste una cu șase laturi, sau opt, sau chiar – acestea sunt mai degrabă bizare și întunecate – numai trei laturi.

În afara Casei nu sunt decât Corpurile Cerești: Luna, Soarele și Stelele. Casa are trei Niveluri. Sălile Inferioare sunt Domeniul Fluxurilor; Ferestrele lor – văzute din cealaltă parte a unei Curți – au culoarea gri‑verzui a Apelor Neobosite și sunt albite de Spumă. Sălile Inferioare oferă hrană sub formă de pești, crustacee și alge marine.

Sălile Superioare sunt, după cum am spus, Domeniul Norilor; Ferestrele lor sunt alb‑cenușii și încețoșate. Câteodată poți vedea un întreg șir de Ferestre iluminat brusc de strălucirea unul fulger. Sălile Superioare dau Apă Proaspătă, care este răspândită în Vestibuluri sub formă de Ploaie și curge în Șuvoaie pe Pereți și Scări.

Între cele două Niveluri (în general nelocuite) se află Sălile de Mijloc, care sunt Domeniul păsărilor și al oamenilor. Frumoasa Ordine a Casei este ceea ce ne dă nouă Viața. De dimineață am privit printr‑o Fereastră din cea de‑a Optsprezecea Sală de Sud‑Est. De cealaltă parte a Curții, l‑am văzut pe Omul Celălalt, uitându‑se pe Fereastră. Fereastra era înaltă și întunecată; capul nobil al Omului Celuilalt cu fruntea sa înaltă și barba frumos tunsă, era încadrat într‑un Colț. Omul era pierdut în gânduri, așa cum e el adesea. I‑am făcut cu mâna. Nu m‑a văzut. Am fluturat și mai energic brațul. Am țopăit cu forță. Dar Ferestrele Casei sunt numeroase și el nu m‑a văzut.

O listă a oamenilor care au existat și ceea ce se cunoaște despre ei

Notă din a Zecea Zi a celei de‑a Cincea Luni din Anul în care Albatrosul a venit în Sălile de Sud‑Vest

De la începutul Lumii știu sigur că au existat cincisprezece oameni. Posibil să fi fost mai mulți, însă eu sunt om de știință și trebuie să țin cont de lucrurile evidente. Dintre cei cincisprezece oameni a căror existență poate fi probată, numai Eu și Omul Celălalt trăim acum.

Îi voi numi pe cei cincisprezece oameni și voi descrie, acolo unde este relevant, pozițiile lor.

Prima Persoană: Eu

Cred că am vârsta între treizeci și treizeci și cinci de ani. Am aproximativ 1,83 metri înălțime și sunt slab.

A doua Persoană: Omul Celălalt

Estimez vârsta Omului Celuilalt ca fiind între cincizeci și șaizeci de ani. Are aproximativ 1,88 metri înălțime și este de asemenea slab. Este puternic și în formă bună pentru vârsta lui. Pielea lui e de culoare măsliniu pal. Părul scurt și mustața sunt castaniu închis. Poartă o barbă care încărunțește – a ajuns aproape albă; este tunsă îngrijit și puțin ascuțită. Oasele craniului său sunt deosebit de delicate, cu pomeți înalți, aristocratici, și o frunte largă, impresionantă. Impresia generală pe care o dă este cea a unei persoane prietenoase, dar ușor austere, devotate vieții intelectuale.

Este om de știință ca mine și singura altă ființă umană în viață, așa că fireşte îi prețuiesc mult prietenia. Omul Celălalt crede că există o Mare și Secretă Cunoaștere ascunsă undeva în Lume și, dacă o descoperim, aceasta ne va oferi puteri imense. Nu este întru totul sigur în ce constă  această Cunoaștere, dar în diferite rânduri a sugerat că ar putea include următoarele:

1. învingerea morții și câștigarea nemuririi;

2. folosirea unui procedeu telepatic pentru a afla ce gân‑

desc alți oameni;

3. transformarea noastră în vulturi și zborul prin Aer;

4. transformarea noastră în pești și înotul prin Fluxuri;

5. mutarea obiectelor doar cu puterea minții;

6. stingerea și reaprinderea Soarelui și Stelelor;

7. dominarea intelectelor mai slabe și plecarea lor în fața voinței noastre.

Eu și Omul Celălalt căutăm cu sârguință această Cunoaștere. Ne întâlnim de două ori pe săptămână (marțea și vinerea) ca să discutăm despre munca noastră. Omul Celălalt își organizează timpul cu meticulozitate și nu permite niciodată ca întâlnirile noastre să dureze mai mult de o oră. Dacă are nevoie de prezența mea, strigă „Piranesi“ până vin.

Piranesi. Așa îmi spune el mie. Ceea ce este ciudat, pentru că din câte îmi amintesc acesta nu este numele meu.

***

SUSANNA CLARKE s-a născut în 1959, la Nottingham, Marea Britanie. A absolvit St. Hilda’s College, Oxford, specializându-se în filozofie, politică și economie. A lucrat mulți ani ca editor de cărți de bucate și doi ani ca profesoară de engleză în Italia și Spania. În 1992 a început să scrie primul său roman, Jonathan Strange & Mr Norrell, într-o casă cu vedere la Marea Nordului. Apărut în 2004, romanul a fost nominalizat la Man Booker Prize, Whitbread First Novel Award, Guardian First Book Award și a câștigat British Book Awards Newcomer of the Year, Hugo Award și World Fantasy Award. Acestuia i-au urmat volumul de povestiri The Ladies of Grace Adieu (2006) și romanul Piranesi (2020), extrem de așteptat de fani. În prezent, Susanna Clarke locuiește la Cambridge, împreună cu partenerul ei.





Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Dobrișan Maria Ancuța spune:

    Sună foarte bine. Un fantasy pe care iubitorii acestui gen trebuie neapărat să îl citească. Eu, una știu sigur că o să fie al meu. Pe mine m-a avut în mrejele lui încă de la titlu și copertă care propun mult mister și o lume mitică numai bună de descoperit.

    raspunde

  2. Jonathan Strange & Mr Norrell

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro