bookblog.ro

---

Fragment: „Sfârșitul e mereu aproape” de Dan Carlin

Scris de • 6 March 2020 • in categoria Noi aparitii

Dan Carlin

Sfârșitul e mereu aproape. Momente apocaliptice de la colapsul Epocii Bronzului până la amenințarea nucleară

Editura Polirom

Traducere de Miruna Andriescu

Domeniu: Istorie – Istorie universală

ISBN: 978-973-46-8051-1

Cod de bare: 9789734680511

Format: 145x225 mm, 312 p.

Preţ: 59.95 lei

- fragment-

Unul dintre principalii avocaţi ai Aliaţilor a spus că bombardamentele „deveniseră o componentă recunoscută a războiului modern purtat de toate naţiunile”. Aşadar, această întrebare etică venea prea târziu.

Dacă Aliaţii nu au încetat să bombardeze Germania când aceasta era practic înfrântă, cum ar fi putut pune capăt cineva atacurilor din teatrul de operaţiuni din Pacific, unde japonezii erau, în termeni relativi, mai puternici? Într‑adevăr, ideea unei „lovituri mortale pe cale aeriană”, fluturată cândva ca unealtă împotriva Germaniei, avea să reapară în august 1945. Numărul zilnic de victime era cumplit în acel moment şi, cu fiecare zi cu care războiul era scurtat, puteau fi salvate mii de vieţi.

La două zile după lansarea celor două bombe atomice asupra Japoniei şi înainte de finalizarea capitulării, o mie de avioane au lansat bombe incendiare asupra oraşului Tokio. Din nou.

Totuşi, o analiză a atacurilor cu bombe ale Aliaţilor fără a ţine cont de context înseamnă ignorarea mizei şi caracteristicilor inamicilor lor. Bruce Hopper, istoric al forţelor aeriene, scria după o vizită la lagărul de exterminare Buchenwald, în aprilie 1945: „Peste tot pluteşte duhoarea: la furnale sunt grămezi de resturi de oase omeneşti. Iată antidotul sensibilităţilor legate de bombardarea strategică”. La Convenţia de la Haga din 1899, delegaţia americană spusese că bombardierele ar putea deveni în viitor suficient de precise încât să nu rănească civili, însemnând că vor fi o armă umanitară. Tot SUA au crezut că propriii cetăţeni nu vor tolera o politică militară care ar ucide atât de mulţi civili, fără discriminare. Ce ironie! Este vorba despre aceeaşi naţiune – singura naţiune – care a folosit o bombă atomică, probabil arma care a ucis cei mai mulţi civili, fără discriminare, din istoria omenirii.

Logica Războiului Total este brutală.

Cincisprezece ani mai târziu, codificând regulile de după război conform cărora utilizarea bombelor şi a materialelor explozive lansate de la mare altitudine asupra zonelor locuite era legală – la urma urmei, toţi procedau aşa –, SUA se expuneau ca posibilă ţintă a armelor nucleare în timpul Războiului Rece. Amploarea acestei nebunii logice avea să sporească exponenţial când liderii lumii au început să analizeze dacă era acceptabil din punct de vedere moral sau justificabil să fie exterminaţi 100.000.000 de oameni pentru a salva 300.000.000 de vieţi.

Desigur, încercarea de a minimaliza numărul total de morţi este logică, mai ales dacă salvezi totodată 300.000.000 de oameni. Ar fi însă dificil să prezinţi moartea violentă a 100.000.000 de oameni, cauzată de armele proprii, într‑un mod care să pară normal şi benefic.

Dacă omenirea va intra în alt ev întunecat din cauză că vom declanşa un război termonuclear global, poate că ne vom simţi cu toţii asemenea lui Charlton Heston când a strigat: „Afurisiţilor! Aţi dat‑o‑n bară!”. Dacă acesta este însă deznodământul la care vom ajunge, nu va fi din pricină că toţi au dorit un asemenea lucru la vremea respectivă.

Momentele dificile îi fac oare pe oameni mai puternici? Poate umanitatea să susţină, fără a se autodistruge, puterea armelor pe care ea însăşi le-a creat? Tehnologia sau abilităţile oamenilor vor ajunge vreodată la un maximum ori vor regresa? Nu se ştiu răspunsurile la astfel de întrebări, însă nimeni nu le prezintă la fel de interesant ca Dan Carlin, legând trecutul şi viitorul în moduri fascinante şi neobişnuite. Întrebările pe care ni le propune se referă la cel mai important subiect imaginabil: supravieţuirea omenirii. De la colapsul Epocii Bronzului până la provocările erei nucleare, această problemă ameninţă umanitatea ca o stăruitoare sabie a lui Damocles. Cu totul ieşită din tipare şi erudită, ciudată şi profundă, Sfîrşitul e mereu aproape analizează problemele care sunt rareori prezentate publicului şi face dintr-odată trecutul să devină important pentru prezentul nostru foarte turbulent.

Dan Carlin este un pionier în domeniul podcast-urilor şi cel mai de succes autor de conţinut audio în format amplu. În emisiunile sale intitulate Hardcore History, care durează uneori peste şase ore, Carlin umanizează trecutul şi îşi determină publicul „să se pună puţin în pielea altuia din istorie”. Hardcore History a înregistrat peste o sută de milioane de descărcări.





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro