bookblog.ro

---

Fragment: „Țipă cît poți” de Moni Stănilă

Scris de • 13 May 2020 • in categoria Scriitori români, Noi aparitii

Titlu: Țipă cît poți

Autor: Moni Stănilă

Editura Polirom. Colecția EGO. PROZĂ

Număr pagini: 176

ISBN: 978-973-46-8104-4

An apariție: 2020

Una stătea cu gura căscată la propriu, cu un morman de ştiuleţi în braţe şi cu ochii cât dosul lingurii. În faţa ei, într‑adevăr, stătea o altă ea, mai slabă. Poate şi un pic mai bătrână, sau poate invers. Era greu de estimat, se ştie că femeile slabe par mai bătrâne. Chiar dacă toate femeile grase vor să dea jos zece kile, în timp ce alea slabe nu vor să pună zece kile pe ele, mulţumindu‑se cu ridurile şi cu subsuoara încreţită, realitatea e una: femeile grase par mai tinere.

Nu a făcut nicio mişcare. A stat aşa holbându‑se până ce femeia cealaltă s‑a apropiat de ea, cu o cafea în mână. Întinzându‑i ceaşca, a întrebat‑o cu vocea Unei:

— Tu eşti...?

— Sunt Una.

— Ah, ce drăguţ, a spus femeia zâmbind larg şi dezvelindu‑şi aceleaşi patru coroane de porţelan pe care le avea şi Una. Pe tine chiar nu te‑am mai întâlnit, a adăugat ea curtenitor, eu sunt Noua.

Una şi‑a revenit parţial după ce a dat peste cap ceaşca mare plină cu cafea. De grabă şi uimire, a băut şi zaţul. Era culmea să nu aibă zaţ, la ce i‑a stat mintea?

Că doar Noua nu avea espressor în pădure. Mestecând şi înghiţind în grabă zaţul, Una a adăugat:

— Noua a noua sau noua cea nouă?

Noua a privit‑o puţin nedumerită, dar nu i‑a răspuns.

— Vino, aşază‑te la masa mea. Tocmai pregăteam o fasoliţă verde.

— Ha, a exclamat Una încântată, deci nu eşti eu! Că eu nu suport fasoliţa verde!

Noua a privit‑o din nou cu atenţie.

— Nu fac rasol. Fac o supă de fasole verde. Nici supa nu îţi place?

Una a amuţit. Se uita cum femeia din faţa ei s‑a întors şi a pornit spre cort cu mâinile în şolduri, apropiindu‑şi coatele pe la spate şi arcuindu‑şi şira spinării.

— De ce m‑ai întrebat cine sunt? a întrebat Una, punându‑şi şi ea mâinile în şolduri. Cine te aşteptai să fiu?

Noua s‑a întors cu o privire şireată şi, îngustând ochii, a ţintit‑o pe Una în adâncul pupilelor, de la cei trei‑patru metri distanţă:

— Dar suntem multe! Apoi a susurat maliţios: Sunt cea dintâi pe care o întâlneşti?

— Da, a zis Una, eşti prima.

— Ah, ce drăguţă eşti! Nu sunt Prima, sunt Noua, ţi‑am spus doar. Ori mă bănuieşti că mint?

Una s‑a încruntat, buimacă, apoi a spus cu multă siguranţă:

— Păi eu sunt prima, nu e limpede? De ce crezi că mă cheamă Una?

— Pentru că eşti una dintre noi! Dar nici nu contează, Una, Prima, zi mersi că nu te‑ai întâlnit cu Drei!

Una era tot mai zăpăcită.

— Drei, adică A Treia sau ce?

— Drăguţă, direct Drei! Ce, n‑ai avut niciodată ceva nemţesc, nu faci diferenţa între un lucru nemţesc şi unul românesc?

— Am avut, a spus Una, o maşină de cafea.

— Germană?

— Da.

— Ei, şi?

— Şi m‑a ţinut douăzeci şi unu de ani.

— Păi eu ce îţi spun?! a adăugat victorioasă Noua.

***

Moni Stănilă s-a născut în Tomești, județul Timiș, în 1978. A studiat teologie ortodoxă la Timișoara și Sibiu. Din 2010 trăiește la Chișinău și conduce împreună cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica” al Bibliotecii Municipale. A publicat jurnalul de convertire Iconostas (Graphe, 2007), volumele de poezie Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (Ninpress-Charmides, 2009), Sagarmatha (Tracus Arte, 2012), Colonia fabricii (Cartea Românească, 2015), O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (Charmides, 2017) și romanul Al 4-lea (Tracus Arte, 2013). La Editura Polirom a mai publicat o carte pentru copii, Războiul solomonarilor (2018), și romanul biografic Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare (2019). O parte dintre poemele sale au fost traduse în franceză, germană, engleză, suedeză, rusă, azeră, catalană, turcă, maghiară ș.a.





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Pingback: Fragment: „Țipă cît poți” de Moni Stănilă | MINUTUL UNU - Ziar online

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro