bookblog.ro

---

FRAGMENT Trilogia Corso de Daniel Vighi

Scris de • 14 October 2015 • in categoria Noi aparitii, Recomandari

Trilogia Corso-CR-800pxDaniel Vighi

Trilogia Corso  

  Editura Cartea Românească

Colecţie: Proză

Domeniu: Proză

ISBN: 978-973-23-3129-3
Literatură română – roman

Format: 130x200 mm,  592 p.

Preţ: 29.5 lei

 

Minunatele afaceri ale capitalistului Ilie Şfeic – Cartea I

Au trecut aşa doi ani şi treptat au simţit că e ceva, se schimbă problema, lumea nu mai venea în număr aşa de mare la cinema, e adevărat că filme bune erau mai rar, se dădeau multe din China şi Coreea, la care sala era pe jumătate goală. Chiar şi atunci Cipi şi Ilie stăteau în fotoliile lor, trăgeau draperiile, şi lumea ieşea plictisită, se vedea că le pare rău că au venit, că nu vor mai veni niciodată la asemena prostii cu pionieri şi activişti comunişti, cu spioni care nu erau deloc simpatici. Erau şi televiziunile de la Novi Sad şi Budapesta spre care mulţi şi-au îndreptat antenele. Mai apoi au apărut pe piaţă antene parabolice, erau de vânzare în piaţa din Mehala, cu tot ce trebuie, cu amplificator pentru semnal, aşa că unele televizoare prindeau şi cinci canale, ba chiar şi RAI UNO din Italia la care se zgâiau la reclame. Încasările la Cinema Excelsior scădeau, aşa cum se încăpăţânau cei din capitală să le trimită role cu filme tot mai proaste, la care doar Cipi şi Ilie se ambiţionau să stea în fotolii până la sfârşit, când şuierau draperiile şi puţinii spectatori se risipeau repede pe stradă, plictisiţi, cu feţe impasibile. O lovitură puternică a fost apariţia aparatelor video. Se zvonise de un an deja că fuseseră aduse de afară, că erau grozave, nichelate, cu leduri şi butoane complicate, mai a dracu’ decât radiocasetofoanele extra pe care le aduceau bişniţarii din Iugoslavia, din Ungaria, de la nemţii plecaţi care le trimiteau rudelor să-i ajute ca să reziste cu banii, mai ales că aveau nevoie în drumurile pe la paşapoarte, pe la avocaţii care le scriau memoriile sau le aduceau veşti despre ce mai vorbesc ofiţerii de la Securitate, ce intervenţii au mai făcut autorităţile din „Federală”, aşa-i spuneau toţi Germaniei occidentale în discuţiile lor: „Federală”. „Am primit pachet din Federală”, ziceau. Sigur că trebuiau bani pentru toate drumurile pe la paşapoarte, aşa că părinţii, soţul, soţia, fiica din Düsseldorf, din Köln, din München le trimiteau pachete la vamă cu câte un video pe care îl duceau în piaţa din Mehala sau în cea de pe strada Mureş. Uriaşe, cu două rânduri de casete, cu lumini intermitente şi forme aerodinamice, la preţuri care te lăsau mut de admiraţie, unele costau şi un sfert din valoarea unei Dacii 1310, model nou. În faţa noilor aparate video Sony şi Panasonic se aduna mulţime de gură-cască; se uitau la butoane, la cuvintele englezeşti înscrise în dreptul fiecărui buton: cunoscătorii întrebau pe de margini dacă era player sau recorder, şi vânzătorul îi desluşea exact. Se uitau la casetele pe care erau înregistrau filmele cu bandă exact ca la muzică, numai că mult mai lată, după cum şi videocaseta era lată. Mai apoi analizau dispozitivul în care se punea videocaseta, era ca la casetofon, doar că era mai mare, avea şi aici cele două axe în care se petreceau găurile cu zimţi care trăgeau banda repede înainte, repede înapoi sau la pas, adică „play”. Dacă apăsai pe buton pornea filmul printr-un cablu ce se punea la televizor acolo unde se pune mufa de la antenă. Aşteptau să apară imaginile pe ecran, numai că şi aici era o problemă: trebuia găsit un canal special, dacă nu dădeai de el, geaba, nu se vedea nimic, videocasetofonul funcţiona, se vedea asta de la ledul aprins la „play” şi de la indicatorul de derulare. După ce se rezolva treaba, apăreau imaginile, uneori tremurate, alteori roşii sau, parţial, alb-negru. Partea cea mai neplăcută era faptul că filmele nu aveau scris dialogul, aşa că se vorbea când în engleză, când în ungureşte sau nemţeşte. Mai târziu au apărut videocasete cu vocea unei doamne care spunea în româneşte tot ceea ce vorbeau cei de pe ecran: vocea era ascuţită, dar cel puţin ştiai ce se petrece şi ce pun la cale personajele. Vocea era una singură, a femeii aceleia, chiar dacă cei care vorbeau erau bărbaţi, copii sau chiar marţieni în filmele ştiinţifico-fantastice.

Toţi vorbeau cu vocea doamnei, care se pricepea să interpreteze cum anume se miră, se supără sau se bucură personajele. Mai apoi au apărut de vânzare videocasete înregistrate. Tot atunci au început să apară şi primele colecţii de videocasete în sufragerie, chiar sub masa televizorului, în locul unde era înainte serviciul de ceai sau paharele de vin. Acolo, la vedere, stăteau videocasetele cu un caiet repertoar în care erau trecute filmele după nume. Tot atunci şi-a propus Ilie să devină colecţionar, numai că a observat că nu poate ţine ordine în ceea ce colecţiona. Porneşte cu avânt în colecţionarea de timbre, de cărţi poştale ilustrate, de videocasete şi, pe urmă, când se adună un purcoi, nu le mai poate ţine socoteala, le pierde rostul şi totul se amestecă. În cele din urmă, au apărut în piaţa din Mehala şi primele aparate de filmat video care au stârnit senzaţie, era o nebunie, se umbla în draci după sculele astea, au devenit cel mai de preţ blazon, erau folosite şi la nunţi când unul sau doi posesori de asemenea instrumente filmau cum se învârt mirii în jurul altarului, cum se aşază nuntaşii de-a dreapta şi de-a stânga lor în costum şi cravată, cu floare în piept. Cameramanii treceau în toate părţile şi se postau prin toate unghiurile favorabile, se uitau meseriaş prin obiectivul de filmat, apoi îşi săltau aparatul şi apucau să surprindă alte secvenţe interesante. Toate lucrurile astea au explodat deodată de pe la mijlocul deceniului opt. Tot atunci, la Cinema Excelsior din Freidorf, se răreau de la o săptămână la alta spectatorii.





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Radu L. spune:

    Frumoase amintiri dintr-o epoca tragica !

    Totusi, ce vrasta are oare autorul?

    Video = 1/4 dintr-o Dacie noua ! – asa afirma…

    FALS – un Video Recorder era 60-70 mii lei (cat o Dacie),

    iar un Player era 30-40, adica spre jumatate.

    Abia DUPA Revolutie au ma scazut preturile…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro