bookblog.ro

---

Frumoasa și Bestia – recenzie la 4 mâini

Scris de • 7 April 2017 • in categoria Carte vs film, Recenzie la patru mâini

 Gândindu-mă la favoritul meu Disney și mizând, cumva, pe nostalgie, mi-am propus să merg la adaptarea live action fără așteptări și cu ochi proaspeți, pe cât posibil. Și iată că filmul nu numai că mi-a depășit așteptările, dar chiar m-a făcut să îl apreciez pentru efectele bine făcute și modul în care producătorii au reușit să recreeze castelul, vestita bibliotecă sau scena #beourguest. Ca să nu mai zic de dialogurile presărate cu referințe literare, un mic deliciu.

Detaliile realiste precum vestimentația vremii sau muzica vremii au sporit farmecul poveștii inițiale, făcându-mă să intru în satul pitoresc din Franța sau în atmosfera de bal la castel, cu figurile sale excentrice - punct în plus pentru adaptare. Cât despre voci, trebuie să recunosc că am fost fermecată de Ewan McGregor, Ian McKellen și Dan Stevens (nu neapărat în ordinea asta), iar personajul LeFou mi s-a părut cel mai autentic și bine închegat.

Așadar, dacă vreți să vă amintiți de un „clasic” al copilăriei sau să vă bucurați de o poveste romantică, presărată cu CGI bine făcut, merită să vă duceți acum la cinema ;)

Alice Teodorescu

 

Cred că am văzut animația asta de zeci de ori când eram copil. O știam pe de rost, fiecare replică, fiecare scenă, parțile care-mi plăceau, părțile pe care le uram, totul! Și totuși am mers să văd filmul Frumoasa și Bestia fără mari așteptări și fără măcare să mă întreb dacă va respecta scenariul animației sau nu, poate pentru că o asociam cu ceva ce îmi plăcea în copilărie iar cele două ore pe care le aveam de petrecut în compania frumoasei și a prințului păreau cam mult pentru un adult în toat firea, nu?

Povestea este binecunoscută: un prinț care avea totul mai puțin dragoste de oameni este condamnat de o vrăjitoare să se transforme într-o bestie înfricoșătoare pentru că nu i-a arătat milostenie. Dar îi oferă o portiță de scăpare sub forma unui trandafir: dacă va putea iubi și va fi iubit până ce trandafirul se va ofili, vraja se va rupe. Bonus: întregul personal al castelului ia locul obiectelor folosite zilnic – ceainic, sfeșnic, ceasornic etc.

Și acum să trecem de la general la particular: cum înfățișează acest remake Disney o poveste veche de când lumea?

Instantaneu suntem transportați în castelul unui prinț fermecător, dar înfumurat și cu inima împietrită. Aici începe bucuria privitorului: toate detaliile sunt fantastice, costumele și decorurile sunt minuțios create, culorile sunt vii și vibrează. De la participanții la balul princiar, până la sătenii care o înconjoară pe Bella,  imaginația designerilor și creatorilor de costume a egalat fanteziile mele de copil.

Ne lovim de un prim obstacol atunci când Belle apare în scenă. Emma Watson e ok, dar Belle nu trebuia să fie o frumusețe compleșitoare și nu genul american girl next dore? De fapt nu asta e principala problemă ci faptul că din păcate actrița nu are căldura și charisma necesare rolului, cumva parcă e tot puștoaica isteață și țâfnoasă din Harry Potter.

Cât despre latura feministă a filmului, la care te gândești imediat fiind vorba despre domnișoara Watson, totul începe cu „There must be more than this provincial life!” (moment în care îți imaginezi un spirit feminin liber care vrea mai mult decât oferă timpurile condiției ei de femeie) și se sfârșește 200 de meri mai încolo când găsește castelul și prințul (ce-i drept, jos pălăria pentru așa bibilotecă ce are prințul în castel).

Și dacă tot suntem la părțile negative, hai să scăpăm acum de toate pentru că pentru mine au fost puține. Îmi pare rau, dar... muzica!  Nu mi-a rămas nici o melodie în minte, nu am fredonat nimic după ce am văzut filmul. Se puteau abține de la partea cu cântatul și probabil nu observam. Sau poate după Lala Land ștacheta e foarte sus...

Să revenim la gânduri mai roz. Gascon a fost un personaj negativ fabulos interpretat de Luke Evans. A ilustrat caricaturizând cele mai mari defecte ale personajului: înfumurarea lui de băiat frumușel și puțin prostuț, dar a adăugat și o notă personală pe care nu o poți trece cu vederea. De mare ajutor a fost și sidekick-ul lui, LeFou. Ținându-se mereu după el, idolatrizându-l, dar plin de ironii subtile, LeFou oferă exact contextul potrivit pentru ca acest cuplu de personaje să devină sursa de umor a filmului. Iar dacă vă temeți să mergeți cu cei mici la film din cauza discuțiilor despre relația gay dintre ei, vă spun că nu aveți de ce. Există aluzii despre cum LaFou ar fi îndrăgostit de Gascon, dar sunt suficient de subtile și cred că sunt acolo mai mult ca să mențină interesul părinților veniți la film cu piticii.

Ar mai fi panoplia de actori pe care chiar dacă îi vedem doar în câte-o scenă sau două, ne bucurăm să-i auzim tot filmul, și anume supușii metamorfozați în obiecte casnice – Doamna Ceainic jucată de Emma Thompson, Lumière în interpretarea lui Ewan McGregor și Ceasornicul creat de Ian McKellen.

În concluzie, cred că partea de imagine salvează basmul din Frumoasa și Bestia, iar actorii se ridică la înălțimea cerută și oferă chiar și ceva bonus (chiar dacă nu neapărat personajul principal). Bucurați-vă de un film care nu s-a dezis de varianta animată, dar nici nu a ținut să fie o copie fidelă.

Andreea Chebac

 

 





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro