bookblog.ro

„Aici”= atunci+acum+cândva

Scris de • 21 September 2016 • in categoria

Titlu: Aici
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2016
Traducere:
Numar pagini: 304
ISBN: 978-606-710-349-6

Aceasta în mod sigur nu e o recenzie convențională, care să înceapă cu un citat puternic. Nu pentru că aș fi schimbat eu subit formatul, ci pentru că volumul pe care vreau să vi-l prezint e cu siguranță o „ciudățenie”, o curiozitate de carnaval, o privire îndrăzneață asupra timpului și a transformărilor subtile care se petrec organic într-un punct spațial fix. „Aici” nu trebuie citit propriu-zis, în schimb trebuie savurat, cuprins cu propria imaginație, completat, pus în legătură cu experiența intimă a publicului. La prima vedere e un alt roman grafic, ceva ce aduce a benzi desenate, un hibrid postmodern despre efemeritate, natură și experiențe umane dintre cele mai simple.

Un concept simplu, o execuție rafinată

Când am deschis această carte mă așteptam la o deviere ludică de la estetica Noului Roman Francez – un produs artistic insolit, concentrat pe filosofia ostilă a obiectelor, impersonal și în același timp, cutremurător, frizând plictiseala, provocator și contradictoriu. Ce am văzut de fapt desfășurându-se în fața ochilor mei? Un colț dintr-o cameră oarecare, privit printr-o mie de oglinzi și de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, oglinzile ajung să se intersecteze, nevăzute, puse împreună datorită capriciului autorului. Timpul devine un material fluid, vezi o femeie în rochie roșie, pierdută undeva prin anul 1957, întrebându-se ce caută de fapt, îi surprinzi câteva mișcări arbitrare, iar după 300 de pagini, femeia își amintește de ce a venit de la bun început în cameră. Asta nu înseamnă că vei afla și tu motivul, dar între uitare și reamintire, într-o fracțiune de secundă, devii martorul unei memorii colosale – însăși memoria acelui spațiu tăcut.

Între t1 1957 și t2 1957, treci prin epoca dinozaurilor, prin 1553, printr-o idilă fierbinte între doi nativi americani, printr-o bătaie între gentlemeni, printre migrene, bancuri proaste, atacuri de panică, teama de bătrânețe și mersul candid al unei pisici negre. Ideea de bază e simplă – locul în care ai ajuns din întâmplare respiră o istorie particulară spectaculoasă, iar tu nu ești decât un episod mărunt, dramele tale mari, emoțiile puternice care te doboară sunt pentru spațiul acela un ochi dintr-o țesătură imensă și un singur șemineu, o canapea roasă pe alocuri, un covor mițos sau un tablou atârnat într-un cui sunt de fapt martori inofensivi în fața vieții. Ești mereu singur și în același timp, înconjurat de mii de istorii. Pentru această idee însă, Richard McGuire a executat aproximativ 300 de desene, atent sincronizate, cu variabile subtile, legate narativ, superficial conectate prin câte un text scurt.

Pasul 1: mneah!

După ce am parcurs „Aici”, nu știam ce să cred despre experiența pe care tocmai o consumasem. Nu m-a implicat la fel cum ar fi făcut-o o carte oarecare, elaborată după o anumită schemă literară, cu personaje, cu o poveste anume, cu un conflict sau cel puțin, cu un înveliș lingvistic sofisticat. Nu am citit, am privit; nu am interpretat, am încercat să ghicesc ce se află în spațiile goale, neacoperite de artist. Nu am stat o săptămână cu cartea pe noptieră, întrebându-mă ce urmează, nu m-a bătut gândul că o relectură mă va duce spre alte sensuri, nimic din toate astea. Am rămas doar uimită în fața unei modalități creative noi, șocată de perseverența unui grafician talentat, amuzată de intersecțiile neașteptate ale unor povești modeste, încercând să fac ordine între episoade. Mi-am zis doar – Mda! Un experiment interesant făcut de dragul originalității!

Pasul 2: oau!

Jumătate de oră mai târziu, când am început să fac ordine în propria cameră, în propriul meu „Aici”, lucrurile au început să ia o cu totul altă perspectivă – deodată, am realizat că stau de trei ani de zile într-o cameră de cămin care a văzut de toate: străfulgerări din vieți anterioare, dispute, certuri casnice cu colega de cameră, aventuri nocturne, disperări solitare, fire de păr blonde căzute pe un scaun roșu și înainte de toate astea, exact pe locul unde stau acum, se prea poate ca un om al peșterii să-și fi scăpat o piatră pe picior și să fi străpuns aerul cu un țipăt ascuțit, pe care eu l-am reluat fără să-mi dau seama în anul I, când am realizat ce înseamnă „sesiune”. Când am ieșit din casă, lucrurile se învârteau toate în capul meu – străzile, metroul, clădirile, Bucureștiul pe de-a-ntregul… toate imaginile acestea sunt mai mult decât o aparență familiară, sunt reprezentări mobile, supuse mereu schimbării. Ce văd a fost diferit acum 100 de ani, locurile pe lângă care trec indiferentă vor fi obiectiv turistic peste 200 de ani, lumina zilei șterge ce locul acela a văzut în taină noaptea trecută și toată conștiința asta nouă mă împiedică uneori să mai merg drept, pur și simplu concentrată pe destinul meu mărunt. Richard McGuire mi-a șoptit un secret insinuant – povestea mea e complementară cu mii de alte povești, iar eu mor de curiozitate să îmi cunosc vecinii de existență.

  • Plusuri

    O experiență proaspătă, postmodernă pentru cei cu mintea deschisă; se parcurge ușor, timp de câteva stații de metrou.

  • Minusuri

    Nu e ceea ce se numește o carte convențională, nu experimentezi același fel de atașament, nu rămâi cu o poveste clară, nu știi exact ce se întâmplă în tot furnicarul de momente arbitrare, ești un voyeur derutat.

  • Recomandari

    Pentru artiști, pentru ilustratori, pentru cititorii grăbiți, pentru amatorii de benzi desenate, pentru postmoderni, pentru spiritele vii, pentru cei curioși, pentru snobi, pentru creativi, pentru arhitecți, pentru oricine crede că apartamentul în care locuiește are mai mult de o poveste de spus.

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. zoltybogata spune:

    Salut, am o mare rugăminte la tine, încerc să vând câteva bannere publicitare de pe Bloguri în scop caritabil, au acceptat ideia mea de a ceda un loc de banner pe Blogurile lor, la ora asta am vândut pe Prințesa Urbană, Viktor Kapra, Stelian Muscalu.ro, Blogatu.ro și Groparu, dar mai sunt nume mari în listă cabral.ro, Marius Matache, MANAFU, cosmintudoran.ro, bazavan.ro, patraru.ro, adihadean.ro, petreanu.ro, ect. Am nevoie de ajutor, promovare, ect. ajută mult cu like and Share, pentru a reușii, banii obținuți vor fii folosiți pentru a cumpăra cărucioare electrice second celor cu dizabilități grave, vezi la mine pe Blog.
    http://zoltybogata.ro/acuma-va-rog-sa-ma-ajutati-sa-vand-aceste-bannere-publicitare
    Dacă poți să mă ajuți, maș bucura foarte tare. Multă sănătate
    P.S. Dacă poți, ar ajuta mult să-mi cedezi un spațiu publicitar și la tine.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro