bookblog.ro

Amintiri dintr-o Dumbravă

Scris de • 8 January 2013 • in categoria

Titlu: Urâții
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 120
ISBN: 978-973-724-479-6
Cumpara cartea

Iată un binevenit manual de grai moldovenesc contemporan. Cui s-ar pregăti ca în viitorul apropiat să viziteze patrimoniul Unesco al Moldovei noastre, nu i-ar prisosi, ba dimpotrivă, volumaşul pe care vi-l recomand azi. În felul său, culegerea de povestiri Urâţii de Dorin Cozan se parcurge ca un scurtmetraj uşor experimental. Apoi, cartea ofertează profesorii de limba română prin bogăţia de regionalisme şi prin excelentele exerciţii de oralitate, de stil indirect liber. Era şi timpul, îmi vine să spun, după ce Creangă a fost atâta traficat, să existe şi alternative de texte-suport pentru predarea-învăţarea regionalismelor, pentru examenele de bac. Semnalez că aceste graiuri şi limbaje locale pe cale de dispariţie ar trebui protejate precum speciile de plante rare.

De peste un deceniu deja, literatura română douămiistă ne-a obişnuit cu proemineţa unor povestitori umorişti şi foarte talentaţi care sunt prin naştere moldoveni: Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici şi iată, Dorin Cozan, sunt numai câţiva dintre aceştia. În ce-l priveşte pe autorul ,,Urâţilor’’, ceea ce a particularizează creativitatea sa este o extraordinară uşurinţă de a construi dialoguri spumoase în cel mai autentic grai moldovenesc contemporan.

Deşi titlul, aş spune neconcludent, prejudiciază un pic volumul, Urâţii devine o cronică plină de umor a unui sat moldovenesc, Iosupeni, văzut prin ochii larg deschişi de curiozitate ai unui copil şi adolescent care a fost Dorin Cozan însuşi. Autorul îşi asumă perfect egografia reconstruită prin acest volum, iar perspectiva este una aparte. E ca şi cum naratorul se uită prin crăpătura unui gard de uluci la copilul şi adolescentul care a fost odinioara.

Vocaţia picturală a prozei lui Cozan se evidenţiază în descrieri minimaliste de o prospeţime desăvârşită, iar ceea ce dublează savoarea lecturii este gustul pentru un umor inteligent şi şăgalnic. Astfel, Iosupenii se situează în preajma Dumbrăvii, cea care poartă: ,,urmele plugului cu care Ştefan cel Mare o pus pe turci şi pe tătari să are şi să facă Dumbrava, ca semn că acolo o învins pe contopitorii noştri şi le-o dat la funduleţ cu nuiaua’’. Sau ,,la dreapta, livada de vişini, pitică, vopsită în alb până la brâu şi umblată de paznicii cu furca lungă cu două limbi şi cu nişte câini roşcaţi şi cu negru în cerul gurii după ei.’’

Scene bucolice, jocuri ale copilăriei în gaşcă prin pădure, moartea unui sătean sau Paştele în biserica veche, primele experienţe sexuale cu săruturi furate în clopotniţă sau prin poiană, venirea apelor ca un potop local, bucuria coborârii din tren în gara copilăriei etc. toate par vechile teme literare ale devenirii, însă emoţia constantă care însoţeşte fiecare rând face din proza lui Dorin Cozan o textură foarte originală

  • Plusuri

    Umorul şi plăcerea povestirii, ca la o ulcică de vin.

  • Minusuri

    Improprietatea titlului, scurtimea unor texte.

  • Recomandari

    Fanilor Moldovei şi nu numai lor.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Totul este iluminat Jonathan Safran Foer

Copyright ©2011 Bookblog.ro