Titlu: Amurgul idolilor
Autor: Friedrich Nietzsche
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Alexandru Al. Șahighian
Numar pagini: 144
ISBN: 978-973-50-3608-9

Tot ce-au mânuit filozofii de milenii încoace n-au fost decât concepte mumificate; nimic real n-a ieșit viu din mâinile lor.

Scris la 1889, Amurgul idolilor se constituie ca o replică biciuitoare la adresa tuturor marilor idei, lumini calăuzitoare pe care, cel mai adesea, filozofii le-au urmat orbește. Nietzsche nu se conturează doar în ipostaza de critic, ci și în cea de remodelator al rămășițelor ideatice, pe care el le numește idoli, de cele mai multe ori falși.

De la lumea adevărată, a ideilor, a lui Platon până la sistemul de învățământ și de la creștinism până la spiritul german, filozoful ia în răspăr toate ideile ce contravin dorinței de viața, a pulsiunilor dionisiace și a beției cunoașterii apolinice.

Conceptul de rațiune, de pildă, dezvoltat cu precădere în Grecia este așezat la antipodul instinctului. Două noțiuni opuse, dintre care doar una este salvatoare: Trebuie să fii deștept, clar, lucid, cu orice preț: orice fel de cedare în fața instinctelor te duce în jos.... În aceeași direcție merge și când condamnă morala și creștinismul. Cele două concepte, strâns legate unul de celălalt sunt blamabile pentru limitele pe care le impun vieții, sunt castratoare: Morala antinaturală, adică aproape orice fel de morală învățată, venerată și predicată până acum se întoarce contra instinctelor vieții – ea este o condamnare când ascunsă, când fățișă și neobrăzată a acestor instincte.

Nici germanii nu sunt iertați de condeiul veninos al lui Nietzsche. Filozoful îi condamnă că și-au pierdut spiritul, pathosul și s-au lăsat pradă unei moleșeli ca aceea indusă de spuma berii. Universitățile sunt, la rândul lor, pepiniere de gură-cască și fuduli. Într-o lume a decadenței, așa cum o numește el adesea, Nietzsche găsește ca unică soluție dărâmarea idolilor venerați mult prea mult și care și-au pierdut acum din puterea lor salvatoare, de-au avut-o vreodată. Trecerea trebuie să fie dură, bruscă, de natură să nimicească, de unde și subtitlul cărții: Cum se filozofează cu ciocanul . Ceea ce propune el, în fond, este extazierea în fața vieții și refuzul normei ce încorsetează predilecția naturală către voioșia simțurilor și a inteligenței.

Scrisă deopotrivă cu pasiune, dar și puternic argumentat, Amurgul idolilor este o carte a răzvrătirii, specifică sufletelor tinere, singurele în măsură să-și pună întrebări, să ridice probleme și să se ridice împotriva suflului fetid al vechimii.

• Plusuri

  O carte de căpătâi a filozofiei, ea aduce un spirit nou, înviorător

• Recomandari

  Spiritelor tinere și, bineînțeles, pasionaților de filozofie