Titlu: O regină pe eșafod
Autor: Hilary Mantel
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Carmen Toader
Numar pagini: 432
ISBN: 978-973-689-874-7

Îmi place istoria. Iar una dintre epocile mele favorite este cea în care dinastia Tudorilor a domnit peste Marea Britanie.

Îmi place literatura istorică, fie ea și romanțată. Este unul dintre motivele pentru care Philippa Gregory sau Bernard Cromwell se numără printre autorii mei favoriți.

Acum, îmi place și Hilary Mantel. Cu toate că nu am reușit să termin Wolf Hall, prima parte a trilogiei dedicate de autoare lui Thomas Cromwell. Mi s-a părut încărcată, dificilă, abia inteligibilă; m-am consolat cu ideea că voi urmări adaptarea BBC cu Damien Lewis în rolul principal.

A doua parte a trilogiei cromwelliene se citește, cred eu, mult mai ușor, în mare parte fiindcă autoarea a renunțat la alternarea planurilor. În prima carte, jongleria continuă prezent-trecut și schimbarea în trombă a vocilor narative nu ajuta foarte mult un cititor deja confuz de abundența de nume și detalii.

Faptul că Hilary Mantel a fost jurnalist (inclusiv în zone de conflict) transpare mai puțin din O regină pe eșafod decât din primul volum. Dacă ar fi să caut un singur cuvânt pentru a caracteriza volumul al doilea, i-aș spune „uman”. Asta nu doar fiindcă personajele – inclusiv protagonistul – îmbătrânesc. Nu doar fiindcă Henric Tudor este deja măcinat de probleme de sănătate și își lasă tot mai des garda jos, începând să viseze la candoare și bunătate. Și nu doar pentru că istoria se schimbă, personajele cândva mărețe se sting și mor. Cartea este mai umană fiincă descrierile sunt crunt de realiste; fiindcă sentimentele sunt prezente printre rânduri, dar și în ele; și fiindcă nimic nu este mai palpabil decât povestea unei căderi în dizgrație, povestea unei regine cândva urâtă și adorată deopotrivă de un întreg popor, o regină care, prin cuvintele lui Hilary Mantel, este redusă la statut de victimă colaterală.

Anne Boleyn nu va fi niciodată preferata mea. Ca mulți alții, îi consacru un loc permanent printre idoli fiicei sale. Cu toate acestea, este prezentată într-o manieră pe care nu am regăsit-o până acum la alți autori de scrieri istorice, fie acestea și ficțiuni. Citind, o poți compătimi, sau măcar înțelege. Citind, îl înțelegi până și pe Henric. Citind, îți dai seama de ce Cromwell a fost cel care a mânuit din umbră puterea atâția ani, și în ce măsură un rege e construit din sfătutorii săi și din opinia publică.

Istoria căderii în dizgrație a lui Anne Boleyn, a doua soție a lui Henric al VIII-lea și cea mai controversată, nu este nouă pentru mine. Felul în care Hilary Mantel sucește și învârtește frazele pentru a prezenta faptele din cât mai multe unghiuri, dialogul permanent dintre personaje și dintre situații, dar și caracterizările la obiect, fac din această versiune una extrem de recomandabilă.

Citiți O regină pe eșafod. Este o elegie închinată celor care se agață de ultima speranță.

• Plusuri

  Personajele și situațiile se bucură de acuratețe istorică, grație pregătirii de cercetător/jurnalist a autoarei, însă au și o aură dramatică, poetică, care inspiră.

• Minusuri

  Poate fi dificil de urmărit dacă nu cunoașteți în prealabil măcar câteva idei despre istoria Tudorilor, ca și numele celor mai importante personaje.

• Recomandari

  Pasionaților de istorie și ficțiune istorică, dar și celor care citesc cu încântare despre drama de a fi... om.