bookblog.ro

Bătrînul și Marta

Scris de • 12 August 2006 • in categoria

Batrinul si Marta

Titlu: Bătrînul și Marta
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 156
ISBN: 973-697-753-6

Fiindca "o carte care merita citita" e in definitiv o expresie foarte personala, aleg astazi din raft una care imi pare calduta, lesinata, lipsita de personalitate. Ajungem desigur la alte necunoscute: cind e literatura buna/ proasta si in ce context? Sa convenim ca in contextul unor opinii personale care au puncte comune. Sa convenim ca se intimpla ca in balet: cind o carte este buna, se vede cartea, si nu efortul din spatele ei.

In ceea ce priveste Batrinul si Marta- un romant si citeva povestiri, se intimpla ca aluzia culturala din titlu sa nu aiba acoperire in structura romantului. Nu mi-am dat seama daca e jurnal sau arta poetica sau schema unui roman sau chiar o parodie, cert este ca autorul pare a fi un mestesugar al vanitatii. In aceasta calitate, el nu precupeteste nici un efort spre a atrage atentia asupra lui, asupra faptului ca are o idee. O idee deloc originala, ce-i drept, insa foarte ambitioasa: cartile aduc moartea, cititul si traitul nu se potrivesc. Toate femeile care intra in biblioteca mostenita de eroul romantului dispar. Intrebarea mea ar fi fost de ce doar femeile. In fine, naratiune se strecoara cu greu printre ele, portretele lor sunt neverosimile, ai inchis cartea si s-au pierdut, magia, misterul sunt fortate, lasate sa apara si apoi uitate. Data fiind consistenta romantului, tot un gest vanitos este si organizarea lui in capitole, fiecare cu cite o scurta prezentare, amintind de cele ale Decameronului. Numai ca ironia fortata, aluziile culturale si cugetarile nu isi au locul in lipsa unei structuri, in lipsa atentiei pentru detaliile care se contrazic, in lipsa unor personaje indeajuns de vizibile si-de ce nu- in lipsa unui material consistent care sa justifice impartirea pe capitole.

Considerind ca o carte stabileste o relatie intensa sau nu, constienta sau nu intre cel care o scrie si cel care o citeste, ramine de vazut tipul de relatie in acest caz. Pe de o parte, se afla scriitorul, care se priveste ca Narcis, care nu scrie, dar tine neaparat sa scrie si sa arate ca scrie proza. Acest efort, ca si unei balerine, ii ia tot timpul: astfel romantul lincezeste, isi arata golurile, schema subreda. Sa fie urmarirea acestui efort indeajuns de tentanta pentru cel care citeste ? Ar putea fi mai degraba dezamagit si nu multumit ca si-a dat seama de impostura. Personal, m-a uimit finetea acesteia: intr-un final, personajul, ramas cu o carte de poezie, citeste citeva fragmente, care nu sunt altceva decit poeme ale lui Adrian Alui Gheorghe insusi. Prin urmare, aceasta coincidenta arata ca lumea e atit de mica, incit poate incapea intr-o povestire (romant), iar scopul e atins: si cititorul, fie el cunoscator de carti-restaurante fine sau fast-food, face eforturi ca sa citeasca.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Corneliu Manea spune:

      Am citit si eu cartea comentată, am ajuns la ea din întîmplare, a fost primită la premiu, la Olimpiadă, de fiica mea. Am deschis-o fără să știu nimic despre autor, dar recunosc că am fost captivat și am citit-o pe nerăsuflate. Rar mi-a fost dat să citesc o carte cu atâta plăcere, intriga e fals polițistă, subiectul e plin de fantezie. Am recomandat/o si unor prieteni, care au avut aceeași impresie. Am mai căutat și alte cărți ale autorului, din păcate nu am mai găsit la librăriile noastre din Târgoviște. Comentariul dvs. îl consider superficial și tendențios … Mă iertați că m-am amestecat în vorbă, dar chair dacă e virtual, spațiul are nevoie și de o undă de apreciere pentru autorii care ne plac.

      raspunde

      • Foarte bine că v-a plăcut. Mie nu, am spus de ce, subiectivism este în ambele comentarii. Dacă mă citiți mai departe, veți vedea ce autori apreciez. Adrian alui Gheorghe e bun în poezie, de exemplu, există niște apariții la o editura din Piatra Neamț, nu sunt sigură dacă mai e ceva la Paralela 45. Scrieți-mi un e-mail pentru mai multe detalii (mihaela[at]bookblog[punct]ro).

        raspunde

        • Corneliu Manea spune:

          Stimata doamna Butnaru, am gasit la libraria Humanitas din Targoviste o alta carte semnata de domnul Adrian AluiGheorghe, de poezie, aparuta tot la Editura Paralela 45 … M-ati facut curios si m-am uitat si pe internet si am vazut ca ultima carte apare la Cluj, ca are f. multe comentarii. Va respect opinia, dar nu este, nici pe departe una care sa fie ultima. O carte care iti place, iti place pur si simplu. Cei care stau pe margine si isi dau cu presupusul, eventual dindu-s mai importanti decit autorii, nu exprima decat propria lor conditie. In domeniul meu, cel al arhitecturii, lumea pare a fi mai corecta in aprecieri.

          raspunde

          • Mă bucur că ați revenit. Cum spuneam, poezia dumnealui mi-a spus mai mult decît acest roman – dar nu am recenzat nici unul din volume. De asemenea, cred că a făcut ceva minunat îngrijind edițiile postume (versuri, jurnale, corespondență) ale prietenului său, Aurel Dumitrașcu. Din corespondență reiese emoționant credința lor absolută în poezie, ceea ce probabil pare desuet astăzi. Dar divaghez, vreau doar să spun că diferența de opinii nu înseamnă că nu putem avea un dialog fructuos.

    Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro