Titlu: Engleby
Autor: Sebastian Faulks
Rating:
Editura: Vintage
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 352
ISBN: 9780099458272

La începutul anilor '70, Engleby este student la o veche universitate din Anglia. Încearcă diferite combinații de droguri și alcool, iubește o fată, are opinii puternice despre politică, morală, viața universitară. Este un critic al propriei generații, iar conform privirii sale reci, nimeni nu ajunge la nivelul propriei sale profunzimi. Pînă aici, nimic diferit față de toți tinerii care au un simț acut al propriei valori. Relatările sale plate, plictisite, colorate uneori de o ironie acidă, nu au nimic neobișnuit: încă un puști satisit care vede lumea în cenușiu.

Ce are special Mike Engleby este, la prima vedere, o memorie neobișnuită. Ironia face că, deși poate reține pagini întregi, are unele momente de care nu-și poate aminti: ce a făcut, unde a fost, ce i s-a întîmplat. Aceste goluri de tip „blackout” și consumul de droguri fac din Engleby un narator necreditabil. Totuși povestea lui are un fel de logică și, mai ales, un farmec al înstrăinării. Pentru că Engleby povestește din perspectiva alienatului: cel care rămîne mereu deoparte, singuratic, fără prieteni, fără legături intime, fără să fi simțit vreodată căldura relațiilor afective. Prin urmare, oricare dintre noi poate să se fi simțit la un moment dat Engleby - respins sau ignorat, rămas undeva în afara tabloului.

Există însă un eveniment care schimbă perspectiva din ceea ce ar fi putut rămîne istoria unei vieți plate afectiv: fata care-i stîrnește interesul lui Engleby în facultate, Jennifer, dispare. Povestitorul poartă cititorii prin diferite ipoteze, avînd la dispoziție și jurnalul lui Jennifer, pe care l-a luat din camera ei chiar în seara dispariției și apoi, firește, l-a memorat. Apare, de asemenea, și întrebarea: Dar dacă dispariția lui Jennifer are vreo legătură cu Engleby?

Întrebarea rămîne suspendată, deoarece nici o investigație nu duce la vreun rezultat. După absolvire, Engleby se implică în presă, întîi sub un pseudonim feminin, apoi sub unul masculin, devine un fel de expert în știință. Lucrurile par de-o banalitate liniștitoare, pînă cînd descoperirea rămășițelor unei femei declanșează o suită de amintiri. Sunt ele adevărate sau sunt doar opera logicii? Atunci cînd nu ne amintim o situație întreagă, tindem să o completăm cu informații plauzibile, deci orice reamintire este o construcție.

Reconstituirea făcută de Engleby se potrivește cu logica oricărui film polițist, însă diferența constă în lipsa de emoție cu care personajul își privește amintirile. Misterul a fost, pentru mine, nu dacă Engleby este un criminal, ci de ce este. Sebastian Faulks construiește un răspuns bazat pe patologia psihică - și face acest lucru ingenios și inspirat. Engleby este un portret al „nebunului”, complex, desfășurat în timp și spațiu, departe de viziunea romantică asupra suferinței de a fi diferit. Poți empatiza cu Engleby? El nu simte empatie pentru nimeni. Crezi că suferă că e singur și neînțeles? El se consideră normal, ceilalți au probleme. Îl poți disprețui? El trebuie să învețe să regrete, pentru că nu știe ce înseamnă asta.

Cred că Engleby e o carte excepțională, cu un impact puternic asupra celor care sunt interesați de felul în care funcționează oamenii - normal și anormal. Construcția ei este inteligentă, pentru că inițial oferă o viziune a normalității - un student oarecare, pentru ca reconstituirea datelor să indice anormalitatea. Ce te poate învăța o carte ca Engleby? Întîi că există mai multe feluri de a privi o situație, o istorie, o persoană. Apoi, că schimbarea perspectivei poate fi o revelație, dar asta nu face mai puțin real ce ai văzut anterior.