Titlu: Ochiul cosmologic
Autor: Henry Miller
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Cristina Felea și Mihaela Negrilă
Numar pagini: 368
ISBN: 978-973-462-885-8

„Scopul meu în scris este să creez o REALITATE mai cuprinzătoare. Nu sunt realist sau naturist: sunt un adept al vieții, care – după părerea mea – poate fi atinsă în literatură prin vis și simbol. Sunt de fapt un scriitor metafizic și utilizez elemente dramatice doar ca mijloc de-a exprima un adevăr mai profund. Sunt împotriva pornografiei și pentru obscenitate… și violență. Mai mult decât orice, sunt pentru imaginație, fantezie, pentru o literatură la care oamenii nu au îndrăznit nici să viseze. […] Cât despre influențe… Influența supremă a fost viața însăși, mai ales cea petrecută în stradă, de care nu mă satur niciodată.”

Ochiul cosmologic este o antologie de texte în care cititorul va descoperi o viziune diferită asupra acelor evenimente, idei sau persoane care influențează viața unui om, dar nu a unui om oarecare, ci a unui scriitor. Nu se poate trece ușor cu vederea atmosfera pe care Henry Miller o creează în cele 16 texte care compun antologia de față. Este vorba despre un nivel filozofic al destăinuirilor unui scriitor, despre ceea ce stă de obicei în spatele creării unui roman.

De la păreri cu privire la anumite elemente din operele unora dintre autorii care, cu siguranță, și-au lăsat o profundă amprentă asupra lui Miller, care pot fi descoperite în texte precum Universul morții din Lumea lui Lawrence sau Hamlet – O scrisoare, la reflecții asupra realismului, în Scrisoare deschisă către realiștii de pretutindeni, sau asupra cinematografiei și a artei regizorale, în Vârsta de aur sau în Scenariu (film cu sonor) și până la întâmplări cu tentă suprarealistă în Jabberwhorl Cronstadt sau ,Viață nocturnă, Ochiul cosmologic ironizează o lume pe care Henry Miller o vede cu o detașare deconcertantă.

Probabil cel mai influent dintre elementele care își au locul în antologie îl reprezintă anglofobia autorului. Eliberarea de ceea ce înseamnă America sau Marea Britanie îi aduce și eliberarea de trivialitatea problemelor lumești, îl transformă într-un Dumnezeu. În Pace! E minunat!, își exprimă în termeni foarte clari această desprindere: „După cum o frântură de materie desprinsă din soare ajunge să trăiască precum o entitate nou creată, tot așa m-am simțit și eu detașându-mă de America. Separarea odată înfăptuită, se stabilește o nouă orbită și nu mai e cale de întoarcere. Pentru mine soarele încetase să mai existe; devenisem eu însumi un astru orbitor. […] Da, vremurile sunt grele – mereu astfel – dar numai dacă nu reușești să devii imun, să devii Dumnezeu. De când am devenit Dumnezeu, nu mai am nicio reținere, Sunt absolut indiferent la soarta lumii: am propria mea lume și propriul meu destin particular. Nu am nici rețineri, nu fac nici compromisuri. Accept. Sunt – și asta-i tot.”

Oarecum necesar ca introducere, dar în același timp cumva bulversant (agresivitatea abia sugerată îndreptată împotriva anglofoniei surprinde în special), acest text care deschide antologia își regăsește logica în Via Dieppe – Newhaven. Scriitorii s-au confruntat, în toate timpurile, cu cenzura. Dacă ceea ce au scris, în toate vremurile istorice, a lezat pe cineva cu putere, lucrul a dus la trunchierea operei lor literare. Henry Miller nu face excepție: Tropicul Cancerului a fost interzis în 1938 în SUA din cauza conținutului sexual explicit. Acest lucru l-a făcut să dezvolte anglofobia care îl va însoți până la sfârșitul vieții. Faptul că, după ce a reușit să învingă cenzura, opera lui a avut o receptare foarte slabă, fiind neînțeleasă, în special în lumea anglofonă l-a înverșunat și mai tare. Bazate pe sentimentele pe care o astfel de situație e lesne de înțeles că le poate naște, textele din Ochiul cosmologic oferă o imagine profundă a felului în care autorul a fost afectat de acele evenimente. Pe alocuri sarcastic, el va fi permanent tributar frustrărilor raționale (se declară de nenumărate ori detașat de lumea pe care, în același timp, o critică fără milă).

În povestea din Croitoria, probabil autobiografică, descoperim printre personaje și situații de vodevil, un personaj lucid, pe autor, care încearcă să descopere logica acolo unde aceasta nu există, dar se mulțumește cu înțeleptul „haz de necaz”, pe care îl putem interpreta în aceeași notă de sarcasm care însoțește întreaga carte. Operele unor autori ca James Joyce, D. H. Lawrence sau Marcel Proust, îl inspiră pe Henry Miller la analize care ar putea constitui baza pentru opere de sine stătătoare. Sunt eseuri cu temă critică, prin care își exprimă părerea despre calitatea autorilor europeni, în contrast cu cei americani. „I-am citit pe autorii ruși înaintea celor de limbă engleză și pe cei germani înaintea celor francezi. Marile influențe au fost Dostoievski, Nietsche și Elie Faure. Proust și Spengler au jucat un rol extrem de important. Dintre americani, singurii care m-au influențat au fost Whitman și Emerson. Recunosc că Melville are geniu, dar e plicticos. Îmi displace profund Henry James și îl detest cu desăvârșire pe Edgar Allan Poe. Pe scurt, nu-mi place literatura americană actuală.”, spune Henry Miller în Nota autobiografică, ce completează antologia și în care justifică anumite accente din opera sa și explică într-o oarecare măsură resentimentele pe care le are față de America și americani sau față de Marea Britanie și englezi. Despre ce anume l-a făcut să se îndrepte spre cultura europeană, autorul spune: „Cea mai importantă întâlnire din viața mea a fost cu Emma Goldman, în San Diego, California. Ea mi-a deschis ochii spre tot ce înseamnă cultură europeană și a dat un nou impuls vieții mele, precum și un sens”.

• Plusuri

  Ochiul cosmologic este o antologie de texte cu o vitalitate aparte, fiecare dintre ele putând fi dezvoltat în (sau măcar putând sta la baza unui) roman de sine stătător. Este, pentru mulți cititori, pe primul sau pe al doilea loc în topul preferințelor operei lui Henry Miller. Personal, aș pune-o pe primul loc.

• Recomandari

  Prima recomandare aș face-o celor cărora le place Henry Miller. Apoi aș recomanda cartea celor pasionați de eseuri și de analize literare. Nu în ultimul rând, considerând că este vorba despre o operă altfel a autorului, am curajul să o recomand chiar și celor care l-au citit și l-au respins pe Miller.